Registrul de evidență fiscală devine obligatoriu după trecerea la impozit pe profit. Firmele n-ar trebui să-l trateze cu superficialitate

„Odată cu trecerea la impozitul pe profit, contribuabilii au obligația de a întocmi un registru de evidență fiscală, ținut în formă scrisă sau electronică. De multe ori, am văzut în practică că acest registru este doar o copie a ceea ce este înscris în declarația anuală de impozit pe profit. Totuși, conform normelor de aplicare ale Codului fiscal, în registrul de evidență fiscală trebuie înscrise veniturile și cheltuielile, veniturile neimpozabile, deducerile fiscale, elementele similare veniturilor, elementele similare cheltuielilor, cheltuielile nedeductibile, precum și orice informație cuprinsă în declarația fiscală, obținută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile.

De exemplu, în acest registru ar trebui să se regăsească calculul limitelor de deductibilitate al cheltuielilor sociale, de protocol, al provizioanelor pentru deprecierea creanțelor, al costurilor excedentare ale îndatorării etc. De asemenea, ar trebui să includă informații cu privire la calculul deducerilor din impozitul pe profit (de exemplu, sponsorizare, pentru capitaluri proprii etc.)”, a punctat, într-un interviu recent, Adriana Stoian, Coordonatoarea practicii de consultanță fiscală de la Schoenherr și Asociații.

Conform articolului 19 din Codul fiscal, contribuabilii care devin plătitori de impozit pe profit trebuie să treacă în registrul de evidență fiscală atât veniturile impozabile, cât și cheltuielile făcute pentru desfășurarea activității economice. Documentul este întocmit pentru determinarea rezultatului fiscal: „În scopul determinării rezultatului fiscal, contribuabilii sunt obligați să evidențieze în registrul de evidență fiscală veniturile impozabile înregistrate într-un an fiscal (...), precum și cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice, în același an fiscal, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare (...).”

În același timp, normele Codului fiscal (HG 1/2016) vin cu unele detalii suplimentare legate de registrul de evidență fiscală: „(...) pentru calculul rezultatului fiscal contribuabilii sunt obligați să întocmească un registru de evidență fiscală, ținut în formă scrisă sau electronică, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 82/1991 (...) referitoare la utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.

În registrul de evidență fiscală trebuie înscrise veniturile și cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile (...), veniturile neimpozabile (...), deducerile fiscale, elementele similare veniturilor, elementele similare cheltuielilor, cheltuielile nedeductibile (...), precum și orice informație cuprinsă în declarația fiscală, obținută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile. Evidențierea veniturilor și a cheltuielilor aferente se efectuează pe natură economică, prin totalizarea acestora pe trimestru și/sau an fiscal, după caz.”

Rezultatul fiscal se calculează ca diferență între veniturile și cheltuielile înregistrate, din care se scad veniturile neimpozabile și deducerile fiscale și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile, scrie în Cod. Pentru stabilirea rezultatului fiscal se iau în calcul și elementele similare veniturilor și cheltuielilor, și pierderile fiscale care se recuperează. Prin urmare, rezultatul fiscal pozitiv reprezintă un profit impozabil, iar rezultatul fiscal negativ reprezintă o pierdere fiscală.

În perioada 31 decembrie 2022 - 31 decembrie 2023, numărul de microfirme a scăzut drastic, iar cel de plătitori de impozit pe profit a crescut spectaculos. Tendința apare în urma modificărilor operate de autorități la regimul micro prin OUG 16/2022 (aplicabile de la 1 ianuarie 2023) și mai mult ca sigur că va continua în urma modificărilor operate prin OUG 115/2023 (aplicabile de la 1 ianuarie 2024). Practic, dacă e să ne uităm la statisticile de anul trecut, la finalul primului trimestru s-au înregistrat, de departe, cele mai multe schimbări ale regimului de impozitare, față de finalul trimestrelor doi, trei și patru. Este de așteptat să se întâmple la fel și în 2024, în contextul schimbărilor amintite.

În mod normal, schimbarea regimului de impozitare trebuie notificată Fiscului până la final de martie, prin formularul 700. Totuși, autoritățile au decis recent ca termenul să fie mutat pe 15 aprilie 2024, în contextul unor modificări de ultimă oră la regimul impozitului micro.