Interviu: Greșeli de „începător” de evitat în contextul trecerii firmelor de la impozit micro la impozit pe profit

Așa cum informam recent, în perioada 31 decembrie 2022 - 31 decembrie 2023, numărul de microfirme a scăzut drastic, iar cel de plătitori de impozit pe profit a crescut spectaculos. Tendința apare în urma modificărilor operate de autorități la regimul micro prin OUG 16/2022 (aplicabile de la 1 ianuarie 2023) și mai mult ca sigur că va continua în urma modificărilor operate prin OUG 115/2023 (aplicabile de la 1 ianuarie 2024).

În aceste condiții, mulți contribuabili se confruntă pentru prima oară cu regimul impozitării profitului și ar trebui să fie atenți la anumite greșeli de „începători”, după cum reiese din răspunsurile pe care le-am primit de la Adriana Stoian, Coordonatoarea practicii de consultanță fiscală a Schoenherr și Asociații.

1. Ce greșeli pot apărea în practică în privința formalităților de la schimbarea regimului de impozitare?

Adriana Stoian: „Regimul de impozitare se modifică relativ simplu, prin depunerea formularului 700, unde se completează secțiunea C. Însă trebuie avut în vedere că la perioada fiscală trebuie aleasă perioada trimestrială, deoarece contribuabilii care au fost anterior plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor nu ar putea opta din primul an pentru aplicarea plății anuale a impozitului pe profit cu plăți trimestriale anticipate. Excepție fac contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor, a plantelor tehnice și a cartofului, pomicultură, care au obligația de a declara și de a plăti impozitul pe profit anual.

În plus, odată cu trecerea la impozitul pe profit, contribuabilii au obligația de a întocmi un registru de evidență fiscală, ținut în formă scrisă sau electronică. De multe ori, am văzut în practică că acest registru este doar o copie a ceea ce este înscris în declarația anuală de impozit pe profit. Totuși, conform normelor de aplicare ale Codului fiscal, în registrul de evidență fiscală trebuie înscrise veniturile și cheltuielile, veniturile neimpozabile, deducerile fiscale, elementele similare veniturilor, elementele similare cheltuielilor, cheltuielile nedeductibile, precum și orice informație cuprinsă în declarația fiscală, obținută în urma unor prelucrări ale datelor furnizate de înregistrările contabile. De exemplu, în acest registru ar trebui să se regăsească calculul limitelor de deductibilitate al cheltuielilor sociale, de protocol, al provizioanelor pentru deprecierea creanțelor, al costurilor excedentare ale îndatorării etc. De asemenea, ar trebui să includă informații cu privire la calculul deducerilor din impozitul pe profit (de exemplu, sponsorizare, pentru capitaluri proprii etc.).”

2. Ce greșeli pot apărea la aplicarea regulilor impozitului pe profit?

Adriana Stoian: „Regulile de înregistrare în contabilitate sunt aceleași atât pentru plătitorii de impozit pe venitul microîntreprinderilor, cât și pentru plătitorii de impozit pe profit, inclusiv cu privire la faptul că, pentru înregistrarea în contabilitate, tranzacțiile trebuie să aibă la bază documente justificative conform Ordinului Ministerului Finanțelor 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile. Cu toate acestea, în practică, microîntreprinderile nu acordau întotdeauna atenție existenței documentelor justificative, mai ales a celor pentru înregistrarea cheltuielilor - probabil și prin prisma faptului că microîntreprinderile nu deduc cheltuielile la calculul impozitului.

Or, odată cu trecerea la impozitul pe profit, contribuabilii trebuie să aibă grijă să dețină documente justificative corect întocmite pentru cheltuielile înregistrate și, în plus, să aibă disponibile și alte documente care să le susțină tratamentul fiscal. Mă refer aici la cazul cheltuielilor cu serviciile, la modul general, dar în mod particular la serviciile de la persoane afiliate, unde contribuabilii ar trebui să dețină și documente din care să rezulte că serviciile au fost efectiv prestate în beneficiul societății. Tot în zona cheltuielilor cu persoanele afiliate, trebuie avut în vedere că cheltuielile făcute în favoarea asociaților/acționarilor sunt nedeductibile, cu excepția acelora efectuate pentru bunuri livrate sau servicii prestate contribuabilului, la prețul de piață.

Odată cu trecerea la impozitul pe profit, trebuie făcută o analiză detaliată a veniturilor și cheltuielilor înregistrate. În special, trebuie făcută o analiză a cheltuielilor care pot fi nedeductibile, parțial sau integral, pentru a le aplica tratamentul fiscal corect. O zonă unde, de exemplu, ar putea apărea greșeli este amortizarea mijloacelor fixe. Au fost cazuri când, pentru scopuri contabile, microîntreprinderile calculau amortizarea conform propriilor politici contabile, dar care nu erau în linie cu modul de calcul al amortizării fiscale prevăzut de Codul fiscal (de exemplu, amortizarea contabilă era calculată pe baza unor perioade de utilizare, stabilite conform politicii contabile a societății, care erau diferite de duratele de amortizare prevăzute de Hotărârea Guvernului 2.139/2004).

Tot în zona amortizării, un alt exemplu este cel al autoturismelor, pentru care amortizarea este integral deductibilă doar în cazul în care sunt folosite exclusiv în scopuri de afaceri sau cazuri specific prevăzute de Codul fiscal, pentru care trebuie să existe documente corespunzătoare care să justifice astfel de utilizări - în caz contrar, amortizarea este deductibilă în limita a 1.500 lei/ lună/ autoturism. La fel și cheltuielile aferente utilizării autoturismelor (de exemplu, combustibil, asigurări, taxe, rate leasing operațional etc.) - în cazul în care autoturismele nu sunt utilizate în scop de afaceri sau cazuri specific prevăzute de Codul fiscal, respectivele cheltuieli sunt deductibile doar în limita a 50%.

Contribuabilii care trec la impozit pe profit, pe lângă o analiză a cheltuielilor, pentru a le stabili tratamentul fiscal corect, ar trebui să analizeze și veniturile. Chiar dacă lista veniturilor neimpozabile este relativ scurtă, sunt, totuși, câteva venituri care trebuie avute în vedere, precum cele din anularea, recuperarea, inclusiv refacturarea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din restituirea ori anularea unor dobânzi și/sau penalități pentru care nu s-a acordat deducere.

Reducerile de impozit care sunt disponibile pentru microîntreprinderi sunt disponibile și pentru plătitorii de impozit pe profit. Totuși, în cazul deducerii din impozitul pe profit al sponsorizărilor, trebuie avut în vedere că, pe lângă limita de 20% din impozitul datorat, este și limita de 0,75% din cifra de afaceri. Adică se poate deduce din impozitul pe profit suma minimă dintre cheltuielile cu sponsorizările efectuate în timpul anului fiscal, 20% din impozitul pe profit datorat și 0,75% din cifra de afaceri.”

3. Ce greșeli pot apărea la întocmirea declarațiilor și situațiilor financiare?

Adriana Stoian: „Există o serie de elemente care, deși nu sunt înregistrate ca venituri sau cheltuieli, trebuie avute în vedere la calculul rezultatului fiscal. Este vorba de elemente similare veniturilor și cheltuielilor. Unul dintre cel mai des întâlnite elemente similare veniturilor este rezerva din reevaluarea mijloacelor fixe și a imobilizărilor necorporale, care este dedusă la calculul profitului impozabil prin intermediul amortizării fiscale sau al cheltuielilor privind activele cedate și/sau casate. Alte exemple de elemente similare veniturilor sunt rezervele legale care trebuie diminuate pe măsura diminuării capitalului social sau utilizarea rezervelor din facilități fiscale (de exemplu, profitul reinvestit) pentru distribuire către asociați/acționari sau acoperire pierderi fiscale.

Tot din cauza faptului că o microîntreprindere nu deduce cheltuieli, în multe cazuri societățile nu și-au pus problema că unele cheltuieli ar trebui capitalizate în valoarea mijloacelor fixe. Exemple de cazuri practice includ start-up-uri din domeniul IT care nu au capitalizat cheltuielile aferente software-ului pe care îl dezvoltau, iar ulterior, când au început să genereze venituri din licențiere/vânzare și au trecut la plata impozitului pe profit, nu aveau cheltuieli care să poată fi deduse cu respectivul software.”

4. Există și alte greșeli care apar des în practică la firmele care ajung pentru prima oară la regimul impozitului pe profit?

Adriana Stoian: „Au fost cazuri în care, atunci când contribuabilii au trecut de la impozitul pe veniturile microîntreprinderii la impozitul pe profit, au considerat drept pierdere de reportat din anii anteriori pierderea contabilă din anii anteriori. Or, deoarece microîntreprinderile nu deduc cheltuieli, acestea nu au pierderi fiscale pe care să le poată reporta. Tot legat de pierderi înregistrate, pot exista situații când, dacă trecerea s-a făcut în timpul anului (de exemplu, în urma depășirii cifrei de afaceri), impozitul pe profit s-a calculat ținând seama de veniturile și cheltuielile cumulate sau s-a ținut seama de veniturile și cheltuielile înregistrare începând cu trimestrul de la care societatea a devenit plătitoare de impozit pe profit, dar a dedus pierderea contabilă cumulată, înregistrată în trimestrele anterioare, când societatea a fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderii.”

5. Ce recomandări aveți pentru firmele care fac pasul către impozitul pe profit?

Adriana Stoian: „În general, recomandarea este ca societățile să își dezvolte politici contabile și fiscale care să fie aplicate în mod consistent în timp. În mod particular, odată cu trecerea la impozitul pe profit, societățile să facă o analiză atentă a veniturilor și cheltuielilor înregistrate și, mai ales, a cheltuielilor care sunt nedeductibile, parțial sau integral. De asemenea, calculul rezultatului fiscal să fie făcut trimestrial, chiar și în cazul în care se înregistrează pierderi contabile, deoarece există situații în care, pe fondul ajustărilor fiscale (de exemplu, cheltuieli nedeductibile, elemente similare veniturilor), societățile pot avea impozit pe profit de plată la nivel de trimestru.”