UPDATE: Proiectul care stabilește cum trebuie implementate măsurile obligatorii anti-risipă alimentară, adoptat azi la Guvern

Legea nr. 217/2016, care a fost concepută pentru a preveni și reduce risipa alimentară în lanțul de aprovizionare, a suferit o serie de amânări și de modificări de-a lungul timpului - deși s-a plecat de la dezideratul de a impune măsuri anti-risipă, ele s-au transformat în măsuri facultative pentru cei din industria alimentară. Abia în actuala versiune, modificată primăvara asta prin Legea nr. 49/2024, aduce o abordare mai strictă, transformând (la loc) acțiunile voluntare în obligații pentru toți operatorii economici din industria alimentară.

Pentru că modificările aduse de Legea 49 sunt numeroase și semnificative, era necesară și adaptarea normelor de aplicare a Legii 217/2016, iar azi vedem în dezbatere la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) un proiect de norme de aplicare noi. Noua formă a proiectului, adoptată azi în ședința Guvernului, ține cont de ultima republicare a Legii nr. 217/2016 (în varianta de proiect pusă în dezbatere inițial, cei de la minister făcuseră trimiteri la articole dintr-o variantă anterioară a legii, ceea ce ducea la dificultăți în analiza actului). Odată publicate, noile norme le vor înlocui cu totul pe cele vechi. 

Noua paradigmă din Legea privind diminuarea risipei alimentare, sintetizată de avocatnet.ro în aprilie în acest material, nu se limitează doar la a impune obligații. Ea prevede și crearea unei platforme naționale pentru monitorizarea și gestionarea eficientă a măsurilor adoptate, sporind gradul de conștientizare și responsabilizare a operatorilor economici. În plus, autoritățile abilitate vor avea noi atribuții, cum ar fi elaborarea unei strategii naționale și asigurarea unei gestionări eficiente a măsurilor de prevenire și reducere a risipei alimentare.

Printre cerințele noi impuse operatorilor economici în Legea nr. 217/2016 se numără încărcarea în platforma națională a planurilor anuale de diminuare a risipei alimentare și a rapoartelor anuale care detaliază cantitatea și valoarea alimentelor donate. 

Concret, proiectul de norme pe care îl avem azi în față prevede următoarele noutăți, în principal:

• detalierea măsurilor specifice anti-risipă pentru fiecare verigă din lanțul alimentar: ce trebuie să se facă pe zona de producție primară, pe zona de prelucrare / procesare, ce trebuie să se facă pe zona de depozitare / distribuție / comercializare; totodată, vorbim și de detalierea măsurilor anti-risipă din industria hotelieră şi cea a serviciilor de alimentaţie publică;
  
  
• contract-cadru pentru redistribuirea alimentelor prin transfer cu titlu gratuit: MADR stabilește realizarea transferului către consumatorul final/operatorul receptor în baza unui contract cadru, stabilind perioade maxime în care se poate face transferul în funcție de tipul de produs; de asemenea, MADR stabilește ce produse nu pot face obiectul acestui transfer;
  
  
• documentație necesară pentru transferul cu titlu gratuit către consumatorul final: proiectul prevede obligația de a avea documente care să ateste ce produse alimentare au fost redistribuite, ori de câte ori e cazul; documentele trebuie să prevadă tipul produsului redistribuit, cantitatea de produs redistribuită, data limită de consum/data durabilităţii minimale, data redistribuirii, numărul de consumatori finali către care a fost redistribuit;
  
  
• obligația operatorilor implicați în procesul de transfer cu titlu gratuit de a păstra, pentru măcar trei ani, evidența nominală a furnizorilor produselor agroalimentare pe care le primesc şi a beneficiarilor acestora, cu excepţia cazului în care produsele agroalimentare sunt distribuite direct către consumatorul final;
  
  
• clarificarea priorității în aplicarea măsurilor: legea în discuție prevede, la art. 2, o ordine de prioritate a măsurilor anti-risipă ce trebuie luate de toți operatorii, iar normele oferă clarificări suplimentare în ceea ce privește această ordine - transferul cu titlu gratuit, de exemplu, se face după ce s-au realizat măsurile de responsabilizare, apoi cele de vânzare la preț redus; apoi, dacă operatorii receptori nu reușesc să transfere cu titlu gratuit produsele până la data limită de consum se aplică măsurile prevăzute la alin. (2) lit. d) - j);
  
  
• detalierea obligației de transmitere a informațiilor în Platforma națională pentru prevenirea și reducerea risipei alimentare: proiectul prevede ca termen de referință data de 31 martie a fiecărui an; 
  
  
• implementarea și actualizarea periodică a listei operatorilor receptori: MADR va primi, pe baza unei cereri de solicitare a înscrierii de la fiecare operator (modelul e anexat la proiectul de HG) date privind acești operatori, pe care la va face publice.

Desigur, apare întrebarea: pe când vom avea platforma națională? Până la data de 30 iunie 2025, potrivit proiectului.

Toți cei implicați în producția, distribuția și comercializarea alimentelor sunt obligație de Legea 217 acum să ia măsuri concrete pentru a limita risipa. Motivația acestei schimbări de abordare sau, mai corect spus, motivul pentru care legiuitorul a trebuit să se întoarcă după câțiva ani la ceea ce stipulase inițial, se regăsește în preocupările exprimate de instituțiile europene și în angajamentele internaționale asumate de România, inclusiv în cadrul Acordului de la Paris și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă. Obiectivul este clar: reducerea la jumătate a risipei de alimente pe cap de locuitor până în anul 2030.

Atenție! Proiectul de HG trebuie publicat în Monitorul Oficial pentru a produce efecte. Odată cu publicarea sa, vor fi înlocuite vechile norme de aplicare ale Legii privind diminuarea risipei alimentare.