„Cât de legală” este postarea unei oferte de muncă false în România? Angajatorii pot fi sancționați doar pentru nedeclararea posturilor vacante la ANOFM

Un articol interesant, bazat pe un sondaj realizat de către o platformă de recrutare din Seattle scoate în evidență un aspect foarte important legat de modul în care strategiile angajatorilor în privința gestionării resurselor umane poate prejudicia persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, fie pentru că nu au în prezent unul, fie pentru că vor să-și asigure un venit suplimentar sau pentru că vor să-l schimbe pe cel actual.

Conform datelor prezentate de ResumeBuilder.com, având la bază chestionarele completate de 649 de manageri de recrutare, 40% au recunoscut că au postat în 2024 anunțuri de angajare false, 30% le aveau active în momentul completării chestionarului, iar 70% considerau că o astfel de abordare este acceptabilă din punct de vedere moral.

La baza acestor anunțuri false, teoretic, au fost invocate aspecte pozitive, cum ar fi creșterea moralului lucrătorilor activi în companii în momentul postării anunțurilor, dar și o creștere a veniturilor companiei, pe fondul creșterii productivității.

În același timp, îngrijorătoare sunt datele care ne indică cine a avut această inițiativă, iar ideea de a posta anunțuri false a fost a departamentelor de resurse umane (37%), pe locurile imediat următoare fiind managementul superior (29%), directorii (25%), investitorii (5%) și consultanții (4%).

Scopurile declarate de către cei chestionați sunt, conform datelor publicate:

• 67% pentru a senzația că angajatorul este deschis recrutării de noi talente;
• 66% pentru a lăsa impresia că se află în plină expansiune;
• 63% pentru a-i face pe angajați să creadă că volumul de muncă actual, probabil destul de ridicat, va fi diminuat în scurt timp prin suplimentarea numărului de lucrători;
• 62% pentru a pune presiune pe actualii angajați, lăsând să se înțeleagă că vor fi și/sau pot fi înlocuiți rapid și ușor (un alt fel de a spune că „sunt 100 la poartă”) ;
• 59% pentru a colecta CV-uri pentru eventuale viitoare recrutări.

Pe lângă faptul că aceste date ne indică și modul în care lucrătorii actuali sunt păcăliți în privința viitorului profesional și a stabilității locului de muncă, ne putem îndrepta atenția și către un alt aspect, prejudiciul cauzat celui care își caută un loc de muncă.

Deși la nivelul Uniunii Europene există reguli care pot, cel puțin teoretic, să prevină astfel de situații, pentru că prin utilizarea acestor metode pot fi prejudiciați atât actualii lucrători, cât și orice altă persoană care dorește să-și găsească un loc de muncă, în practică, statele membre, iar aici ne vom referi, punctual, la cazul României, nu au în prezent dezvoltat un instrument a cărui eficiență să fie completă. În România există acte normative care reglementează acest aspect, însă modul în care ele sunt puse în aplicare nu garantează inexistența anunțurilor false de angajare.

Putem să comparăm cifrele disponibile în momentul redactării acestui material și vom observa că pe platforma ANOFM sunt aproximativ 43.000 de locuri de muncă vacante (reamintim de obligația de declarare la ANOFM a locurilor de muncă vacante mai mult de cinci zile lucrătoare), declarate conform Legii 76/2022 și normelor acesteia de aplicare (HG nr.174/2002), în timp ce numărul anunțurilor postate pe platformele de recrutare la nivel național sau chiar direct pe rețelele de socializare este dificil de estimat. 

Sigur, putem lua în calcul și că pe o parte dintre posturile vacante care nu se regăsesc încă declarate în evidențele ANOFM se așează în cele cinci zile lucrătoare noi angajați, dar e greu de crezut că asta e situația în cazul tuturor locurilor de muncă vacante ce nu sunt declarate niciodată la ANOFM.

Presupunând, pentru că în mod evident ANOFM nu dispune de resursele necesare (materiale și umane), că ar fi identificate anunțuri de angajare false, în legislația actuală nu există nicio sancțiune directă, fiind necesară o acțiune personală a celor care sunt astfel prejudiciați, iar această situație implică, în primul rând, o bună cunoaștere a drepturilor celor care aplică, în sens larg, iar în al doilea rând resurse disponibile (timp și bani) pentru cei care vor să acționeze în acest sens.

Singura sancțiune pe care, conform dispozițiilor legale actuale, ANOFM o poate aplica în cazul în care constată că un angajator nu a comunicat locul de muncă vacant în cel mult cinci zile lucrătoare de la data vacantării postului, este amenda de la 3.000 de lei la 5.000 de lei.

Cel puțin la nivel teoretic, această contravenție poate fi constatată și consultând data publicării anunțului de angajare pe platformele de recrutare și verificând dacă angajatorul respectiv a comunicat în termenul legal acel post și ANOFM.

Cu alte cuvinte, în lipsa unor măsuri clare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale existente deja, nu există nicio garanție în privința locurilor de muncă vacante de mai mult de cinci zile lucrătoare nedeclarate conform Legii 76/2002, ceea ce poate conduce la distorsionarea pieței muncii, cu consecințe negative și pentru angajatorii de bună-credință.

Deși aparent poate fi considerată „o birocrație” excesivă, transmiterea ofertelor de muncă în mod legal către ANOFM reprezintă și o garanție în privința existenței acelui loc de muncă vacant.