Concediul medical acordat în cazul unui accident de muncă sau pentru boală profesională are un regim juridic și fiscal aparte

În repetate rânduri arătam că unele aspecte sunt fie ignorate, fie tratate cu superficialitate, în timp ce Ministerul Sănătății indică un număr foarte mare de certificate de concediu medical, justificând astfel calitatea nu foarte ridicată în privința serviciilor medicale.

Confirmări apar zilnic în spațiul public, cel mai recent exemplu fiind o întrebare adresată pe forumul avocatnet.ro: „Dacă un angajat are vechime la muncă doar 2 luni și în această perioadă s-a accidentat la locul de muncă, poate lua concediu medical plătit?”

Salariatul este acoperit de asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale încă din primul moment al relației sale de muncă, pentru că această asigurare este a angajatorului, nu a salariatului, iar, pe de altă parte, angajatorul este titularul obligației de a asigura, pe lângă instruirea suficientă și adecvată în privința securității și sănătății în muncă, toate condițiile pentru ca salariații săi să lucreze într-un mediu sigur și lipsit de orice riscuri în privința sănătății.

Este firesc să fie o asigurare a angajatorului, pentru că el poartă răspunderea în privința salariaților săi cât timp aceștia prestează o activitate în beneficiul și sub autoritatea sa ori se deplasează de la domiciliu la locul de muncă și invers.

Cealaltă asigurare, pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în cazul salariaților, depinde de un stagiu minim de cotizare pentru că, se presupune, afecțiunile pentru care se acordă medicalul nu au o legătură cu activitatea profesională a acestuia.

Practic, dacă dispozițiile legale ar fi luate în serios, de către toți participanții la relația de muncă, atunci orice suspiciune de boală profesională sau legată de profesiune sau orice accident petrecut „în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces” ar trebui cercetată pentru a se stabili, în primul rând, dacă există o legătură cu munca, iar, în al doilea rând, cine este responsabil și ce măsuri se impun pentru prevenirea unor evenimente viitoare.

Astfel, constatăm că avem un regim juridic diferit în cazul în care salariatul suferă un accident de muncă sau afecțiunea de care suferă are legătură cu munca sa, dar avem și un regim fiscal diferit.

Atunci când un accident de muncă sau o suspiciune de boală profesională nu beneficiază de regimul juridic potrivit, se modifică și regimul fiscal, iar în aceste condiții lucrătorii afectați vor încasa mai puțini bani, deci vor fi afectați din ambele perspective.

Atunci un lucrător s-a accidentat la locul de muncă, nu mai este în discuție dacă beneficiază sau nu de concediu medical, ci chiar modul în care angajatorul sau, după caz, medicul care-i acordă asistență acționează conform legii sau nu.