O executare silită poate fi considerată uneori, din perspectiva TVA, o livrare de bunuri pentru care trebuie plătită taxa. Ce riscuri există dacă se omite acest lucru?

Aceste aspecte importante legate de executările silite de bunuri mobile și imobile și TVA au fost prezentate, la o conferință organizată recent de Editura Solomon, de către Executorul judecătoresc Bogdan Dumitrache (citatele de mai jos reprezintă extrase din ce a vorbit specialistul). Iată ce este de reținut.

1. Putem vorbi de o „livrare de bunuri” în cazul executării silite a bunurilor mobile sau imobile?

Bogdan Dumitrache: „Vorbim despre executarea silită de tip recuperare de debite, pentru că în cadrul acesteia se ajunge la vânzarea de bunuri mobile sau imobile ale debitorului. Prin urmare, intervine livrarea de bunuri - vă spun sincer, mi-e foarte greu să mă refer la un asemenea concept, pentru că noi vindem atât de frecvent bunuri mobile și imobile și, totuși, excepția o reprezintă, în cadrul acestor proceduri, situațiile în care se pune problema incidenței TVA-ului, încât referirea la livrarea de bunuri este una pe care o fac cu anumite emoții. Cred că sunt executori care n-au această percepție a incidenței Codului fiscal atunci când procedează la executarea silită și acest lucru creează niște probleme practice care nu pot fi subestimate.

Executorul nu este notar public și, din punctul acesta de vedere, faptul că intervenția mea pe executare vine după cea legată de activitatea notarului are o anumită logică. Executorul nu este nici lichidator sau practician în insolvență, pentru că, printre multe alte deosebiri, executorul nu este reprezentantul legal, să zicem, al debitorului. Executorul acționează împotriva debitorului și, în unele situații, pe seama debitorului. Fac această mențiune inclusiv în contextul în care chiar în reglementările fiscale se vorbește de factura de executare silită, care însoțește livrarea de bunuri ocazionată de procedura execuțională, ca una care obligă la emiterea unei facturi. Și Legiuitorul vorbește acolo de o factură emisă de organul de executare cumva în numele, pe seama debitorului. Este o soluție «pe muchie».

Dincolo de zona fiscală, mai este un singur text, în Codul de procedură civilă, care ne face pe noi să acționăm în numele debitorului. Noi, în realitate, acționăm împotriva lui și uneori, în alte zone, pe seama lui. Sunt acte pe care noi le facem, inclusiv în zona aceasta fiscală, și care au consecințe asupra situației lui patrimoniale. Și aș mai vrea să adaug o chestiune - executarea silită nu este doar «problema» executorului. Trebuie să știți că, în general, «oalele sparte» de executori le plătesc alții - și nu vă gândiți doar la debitor, pentru că, de multe ori, creditorul suportă consecințele unei evaluări greșite făcute de executor în procedura execuțională.”

2. De ce s-a ajuns la ideea de a datora TVA pentru bunurile executate silit?

Bogdan Dumitrache: „Executarea silită are un culoar foarte special. Nu te gândești la executarea silită ca la o livrare de bunuri. A fost tot «meritul» poporului român, sunt convins, că norma a fost modificată. Pentru că românul, când și-a calculat, la o vânzare obișnuită, cât e TVA, și-a zis «Ce-ar fi să facem o vânzare silită?». Acest proiect «ce-ar fi să facem o vânzare silită?», creat de proprietarul bunului și cel care vrea să dobândească bunul, este unul relativ facil, pentru că titlurile executorii, cele care generează o executare silită, sunt de două «sortimente». Hotărâri judecătorești (care durează până se emit) sau titluri executorii extrajudiciare (un contract încheiat la notarul public pentru un împrumut care este scadent în o lună de zile, în care împrumutul nu se plătește, generează o procedură de executare silită care poate duce la vânzarea bunului). Între timp, Fiscul «s-a prins» și a spus că inclusiv transferul de bunuri în executarea silită [este vizat de obligația de a plăti TVA].”

3. Există reguli speciale pentru „livrările silite de bunuri”? În ce moment al procedurii ar trebui să știe executorul dacă trebuie plătit TVA?

Bogdan Dumitrache: „Regulile după care se aplică TVA-ul în executarea silită sunt aceleași ca în privința unei livrări amiabile de bunuri. Nu aș intra în detalii. Aș spune că ipotezele în care se aplică TVA, inclusiv chestiunile legate de taxare inversă, în zona unei livrări amiabile de bunuri vor trebui să fie aplicate și în cazul executării silite. Cu «disconfortul» că executorul, neavând un reflex format pe această idee, riscă să uite de acest lucru.

Și riscul nu este doar să uite de acest lucru, ci riscul este să nu-i aducă nimeni aminte până chiar în momentul licitației. Pentru că se deschide dosarul de executare silită, se ia încuviințarea executării silite, se notează o somație pe un imobil a cărui livrare amiabilă ar fi cu TVA, dar toată lumea este tensionată de executare, creditorul vrea ca procedura să meargă înainte, debitorul se opune și nu-l interesează nimic, executorul merge pe cazurile standard și apare un moment al evaluării bunului. La evaluarea bunului, unii experți menționează, ca valoare de circulație a unui bun imobil, «nu-știu-cât, exclusiv TVA», dar nu neapărat ca să marcheze regimul fiscal al acelui bun, ci pentru a spune că ei au calculat un preț care nu include TVA. Executorul riscă să ignore această precizare sau să nu-i sară în ochi acest lucru și ajungem într-un prim punct-cheie - momentul publicației de vânzare. Acest lucru este valabil și pentru zona imobiliară, și pentru zona mobiliară.

În momentul emiterii publicației de vânzare, executorul ar trebui să marcheze dacă avem sau nu TVA, dacă la prețul de pornire al licitației se adaugă sau nu TVA. Au fost situații în care -- în sensul că mi s-a întâmplat și mie -- emiterea publicației de vânzare s-a făcut într-un moment în care executorul a ignorat incidența TVA (și prețul a apărut ca fiind 500.000 lei, de exemplu). O situație nefericită, dar digerabilă, este aceea în care, până la momentul primului termen de licitație, executorul este sesizat (de către creditor, de către debitor sau de către licitatori). (...) În acest moment sunt posibile, teoretic, două opțiuni din partea executorului judecătoresc și de aceea spuneam că executarea silită nu-i doar problema executorului.”

4. Care sunt soluțiile pentru a îndrepta eroarea și ce risc există?

Bogdan Dumitrache: „O primă soluție -- nefericită, în opinia mea -- este aceea a unei îndreptări a unei erori materiale - se emite un fel de rectificare a publicației și se păstrează termenul de licitație. Nu îmbrățișez această soluție. Este o soluție pe care s-ar putea s-o ia executorul sub presiunea creditorului. Nu sunt un partizan al acestei soluții atunci când problema acestei îndreptări ar fi localizată într-un moment în raport cu care mai am, până la primul termen de licitație, mai puține zile decât termenul minim care trebuie respectat între data emiterii și afișării publicației și data licitației.

A spune, cu zece zile înainte de primul termen de licitație, că n-avem 500.000 lei ca preț de pornire, ci avem 500.000 lei plus TVA, este același lucru cu a spune, cu cinci zile înainte de licitație, într-o situație în care nu s-ar aplica TVA, că n-avem 500.000 lei ca preț de pornire, ci avem 550.000 lei. Practic, este o modificare a prețului care trebuie plătit de licitator și, din acest punct de vedere, procedura de licitație și, dacă se și adjudecă la licitație în condițiile unei asemenea erori materiale, acest lucru l-ar expune pe adjudecatar unui risc ridicat de anulare a adjudecării. (...) Din păcate, cred că rămâne soluția de a emite o nouă publicație de vânzare care să menționeze că la acel preț de pornire se adaugă TVA.”

5. Ce se întâmplă dacă licitatorul nu plătește TVA?

Bogdan Dumitrache: „Aș mai spune încă o chestiune. Se poate crea, în executarea silită, o situație de evitat, în care să existe o dispută între executor, care apreciază că este de TVA, și un licitator care adjudecă, care apreciază că nu este de TVA. Licitarea se va face pe prețul fără TVA, acesta este obiectivul licitației. Doar că, sigur, când se va plăti prețul se va adăuga TVA. Care este riscul în ipoteza imobilelor? Dacă un licitator care apreciază, temerar, că este fără TVA și va consemna la dispoziție o sumă pe care o calculează ca fiind prețul corect, dar fără TVA, executorul, în acel moment, are obligația să observe că este un caz în care nu s-a plătit integral prețul de adjudecare.

Ceea ce presupune, din punctul de vedere al procedurii de executare silită, că se reia procedura de executare. Pentru că dacă nu s-a plătit tot prețul, nu se poate încheia actul de adjudecare. Concret, când vorbim de livrarea de bunuri pe calea executării silite, în materie imobiliară, transferul de proprietate de la debitor către creditor este marcat de încheierea actului de adjudecare. Potrivit reglementării în materie de executare silită, nu închei actul de adjudecare decât după ce s-a plătit prețul.”

6. Pot să apară și situații în care executorul să greșească?

Bogdan Dumitrache: „Se poate întâmpla și situația inversă. Executorul, din nesiguranță, consideră că operațiunii i se aplică TVA, însă în realitate taxa nu se aplică. Am un licitator care «joacă tare» și spune că oferă prețul cel mai mare, dar, atenție, că n-o să plătească TVA. Executorul refuză să emită actul de adjudecare și, evident, o să am o contestație la executare din partea licitatorului care a oferit cel mai mare preț. Contestația -- care, în principiu, în doi ani ar trebui să se rezolve -- va avea ca scop obligarea executorului la emiterea actului de adjudecare cu motivarea că, în realitate, licitatorul a consemnat la dispoziția executorului exact cât trebuia consemnat, pentru că acea operațiune este fără TVA.”