Accidentele de traseu și accidentele de circulație în timpul programului - deși angajatorii nu pot „dirija traficul”, pot contribui cumva la prevenirea lor

Accidentul de traseu și accidentul de muncă de circulație

Chiar dacă, în mod firesc, ne imaginăm că fiecare salariat își poate purta singur de grijă în afara locului său de muncă obișnuit și angajatorul nu-l poate supraveghea în afara timpului de muncă sau timpului cât se află la locul unde prestează în mod normal activitatea, legiuitorul a stabilit reguli în privința securității și sănătății în muncă (SSM) pentru toate aspectele care au legătură cu relația de muncă, iar deplasare către și dinspre locul de muncă, precum și cea efectuată în interesul serviciului au legătură cu relația de muncă.

Aceste reguli nu sunt o alegere a legiuitorului României, ci au la bază dispoziții europene și chiar internaționale. În același timp, dispozițiile legale nu-i impun angajatorului să-l supravegheze pe lucrător atunci când acesta nu se află în perimetrul unității și se deplasează fie de la domiciliu către locul de muncă și invers, fie către un alt loc pentru a-și executa sarcinile și atribuțiile de serviciu în beneficiul angajatorului.

Dar se poate constata că aceste deplasări se află în strânsă legătură cu relația de muncă, iar pentru a se stabili dacă este vorba despre accident de traseu, trebuie să se constate dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers.

În cazul accidentului de muncă de circulație, lucrătorul accidentat trebuie să se fi aflat în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu, chiar dacă accidentul a fost generat de traficul rutier și/sau pe drumurile publice, adică în timpul de muncă sau pe parcursul unei deplasări în interes de serviciu.

Chiar dacă în ambele situații putem discuta despre un eveniment petrecut pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, momentul producerii este foarte important.

Totuși, pentru ambele situații posibile, angajatorul trebuie să evalueze riscurile și să asigure o instruire suficientă și adecvată pentru a preveni producerea unor astfel de evenimente, luând în calcul toate particularitățile activităților desfășurate de către lucrătorii săi.

Date oficiale

Este dificil de stabilit, în lipsa unor cercetări specifice, ce categorii de lucrători sunt mai expuși la astfel de accidente sau care sunt mijloacele de transport care au generat mai multe accidente de traseu, însă datele privind evoluția accidentelor de traseu ne indică o ușoară creștere, ceea ce trebuie să reprezinte un semnal de alarmă, atât pentru angajatori și lucrători, cât și pentru autorități.

Pornind de la aceste cifre și luând în calcul statistica Poliției Române, constatăm că, în 2023, la nivel național, au fost înregistrate 4.525 de accidente rutiere grave, soldate cu decesul a 1.545 de persoane și rănirea gravă a altor 3.535, iar ca accidente de traseu au fost înregistrate 728.

Comparând aceste cifre și luând în calcul faptul că în cazul celor 728 de accidente de muncă discutăm exclusiv despre cele cercetate și înregistrate conform dispozițiilor legale, constatăm că, probabil, aproximativ 14% dintre victime se deplasau de la domiciliu către locul de muncă sau invers. 

Identificăm astfel un punct slab chiar în privința principalului aspect care ne-ar putea ajuta să înțelegem nevoia unei abordări mai precise a acestor aspecte, înainte de a identifica măsurile necesare pentru a preveni producerea acestor accidente.

În lipsa unor date oficiale, nu știm dacă în cele 728 de accidente de muncă de traseu sunt și accidentele de muncă de circulație (fiind definite diferit de legislația incidentă), ceea ce înseamnă fie publicarea unor date incomplete de către Inspecția Muncii, fie o raportare deficitară/neconformă pentru înregistrare, fie chiar necunoașterea legislației.

Depășind termenii tehnici care diferențiază cele două tipuri de accidente de muncă, putem spune mai simplu că dacă sunt accidentat în timp ce mă deplasam de la domiciliu/reședință către locul de muncă sau invers, este accident de muncă de traseu, iar dacă sunt accidentat în timp ce eram delegat și mă deplasam către/dinspre locul în care, din dispoziția angajatorului meu, trebuia să-mi execut sarcinile și atribuțiile de serviciu, este accident de muncă de circulație.

Observăm că accidentele petrecute în timpul deplasărilor în interes de serviciu sunt, de fapt, accidente de muncă de circulație, deși ele nu apar în statistica publicată de Inspecția Muncii. 

În privința modului în care aceste accidente pot fi prevenite, pentru că ele produc nu numai prejudicii, ci și suferință lucrătorilor și/sau membrilor familiilor lor, produc prejudicii și angajatorilor, dar și statului, un prim pas poate fi chiar implicarea Inspecției Muncii, în primul rând prin furnizarea unor informații complete și precise în privința acestor evenimente, urmat de o cercetare mai detaliată a cauzelor care au concurat, pe lângă cauza principală, la producerea lor.

Cum putem preveni aceste accidente?

Aceste informații sunt un real ajutor pentru angajatori, aceștia având posibilitatea să identifice la nivel intern posibilele pericole care pot genera astfel de accidente, trecând peste cauzele care, cel mai probabil, sunt considerate ca fiind principale, neatenția sau nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, oricare ar fi mijlocul de transport utilizat și, de asemenea, infrastructura rutieră deficitară la nivel național.

Neavând suficiente informații la nivel național, ne putem sprijini politica de prevenire pe datele și informațiile publicate de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (ultima actualizare: 04.05.2017).

Deși toate aspectele prezentate în acest material sunt importante, unul mi-a atras atenția în mod deosebit, pentru că se referă la măsurile organizatorice pe care angajatorul trebuie să le ia în considerare atunci când urmărește prevenirea acestor riscuri, gestionarea presiunii timpului și a oboselii.

Este clar că nu poate angajatorul să „dirijeze traficul” astfel încât toți lucrătorii săi să petreacă cât mai puțin timp pe traseul de la domiciliu/reședință către locul de muncă și invers, așa cum nu poate să-i asigure un „traseu liber” atunci când, din dispoziția sa, lucrătorul trebuie să se deplaseze într-un anumit loc pentru a-și face treaba și pentru a reveni la locul său de muncă obișnuit, însă poate asigura o instruire suficientă și adecvată, alături de o gestionare eficientă timpului de muncă.

În același timp, chiar dacă la prima vedere am putea considera că munca suplimentară, veniturile necorelate corespunzător cu valoarea muncii sau chiar supraîncărcarea fișelor de post nu prea au legătură cu securitatea și sănătatea în muncă, puținele date disponibile, împreună cu realitatea în care fiecare lucrător își desfășoară activitatea, ne oferă o imagine de ansamblu a ceea ce ar putea reprezenta cauze care pot concura la producerea unor accidente de muncă de traseu sau de circulație.

Practic, cu cât prestez mai mult peste durata medie a zilei de muncă, prevăzută chiar de Constituția României (cel mult opt ore/zi), cu atât poate crește riscul ca pe durata deplasării către și dinspre locul de muncă să produc un accident sau să fiu accidentat, oboseala fiind una dintre cauzele identificate de Poliția Română în cazul accidentelor produse pe drumurile publice.

Presiunea resimțită uneori de către lucrătorii cărora angajatorul le încredințează sarcini fără a ține cont de capacitățile lor (profesionale și/sau fizice), poate fi o altă cauză secundară, iar neatenția acestora atunci când se deplasează poate avea la bază și stresul profesional sau cel generat lipsa resurselor pentru asigurarea unei existențe conforme cu demnitatea umană, așa cum prevede Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Luând în calcul și aceste aspecte, aparent neînsemnate, pe baza unor cercetări concrete în acest sens la nivel național și pornind chiar de la scopul normelor legale deja existente, legislația poate fi adaptată astfel încât numărul accidentelor produse pe drumurile publice în care sunt implicați lucrătorii și/sau care au o legătură cu relațiile de muncă în care sunt implicați să scadă.

Dacă privim punctual legislația SSM actuală și statistica incompletă, fără a lua în calcul întreg ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă, nu vom putea asigura o protecție adecvată lucrătorilor și în continuare va exista impact negativ asupra lucrătorilor, angajatorilor și chiar a statului care, destul de des, scoate în evidență bugetul subdimensionat.