Regulile privind acordarea perioadelor de repaus nu înseamnă numai încadrarea în numărul săptămânal maxim de ore de muncă, ci și respectarea celorlalte aspecte care vizează modul în care se acordă. Aceeași situație o avem și în cazul în care, într-o perioadă de referință de șapte zile (săptămână calendaristică) salariatul trebuie să beneficieze de două zile de repaus, iar Codul muncii prevede acest aspect și mai clar în cadrul art. 137 alin. (1), unde indică 48 de ore consecutive.
Regula acordării celor 48 de ore consecutive corespunzătoare repausului săptămânal nu este afectată de excepția prevăzută de art. 137 alin. (2), situație în care rămân tot 48 de ore consecutive, dar sunt acordate în alte zile, nu sâmbăta și duminica.
În aceste condiții, chiar dacă în intervalul de referință de șapte zile calendaristice se acordă două zile de repaus săptămânal, ele trebuie să fie consecutive, pentru că altfel sunt încălcate dispozițiile art. 137 alin. (1) și art. 113 alin. (1).
Practic, observăm dintr-o situație recent prezentată în forum, deși angajatorul acordă într-o perioadă de referință de șapte zile două zile de repaus, tot încalcă dispozițiile legale: „Dacă am un angajat cu program de 8 ore/zi distribuite – luni, miercuri, vineri, sâmbătă si duminică - mai primește spor de week-end?”
Problema semnalată se referă la sporul de weekend, nu efectiv la modul în care este acordat repausul săptămânal și astfel constatăm nu numai că există o confuzie între cele două aspecte, ci și o interpretare eronată a dispozițiilor legale.
Desigur, chiar dacă la baza limitărilor privind timpul de muncă și ale celor care impun acordarea unor perioade minime de repaus periodic avem, de fapt, aspecte care vizează securitatea și sănătatea lucrătorilor, deci cu efecte pe termen mediu și lung, în realitate și lucrătorii le ignoră și preferă avantajele pe termen scurt, iar în cazul de față vorbim despre un posibil spor de weekend.
De altfel, chiar în justificarea Directivei 2003/88/CE se precizează faptul că protecția lucrătorilor nu poate fi ignorată invocând aspecte economice- „Îmbunătățirea securității, igienei și sănătății lucrătorilor la locul de muncă reprezintă un obiectiv care nu trebuie subordonat considerentelor cu caracter pur economic”.
În cazul prezentat anterior, lucrătorul beneficia, într-adevăr, de două zile libere într-o perioadă de referință de șapte zile, însă aceste zile libere nu erau consecutive, iar acordarea sporului pentru prestarea activității sâmbăta și duminica nu acoperă neacordarea celor 48 de ore consecutive corespunzătoare repausului săptămânal.
Comentarii articol (0)