UPDATE: Minorii nu pot accepta moșteniri fără încuviințarea instanței de tutelă. Decizia ICCJ a fost oficializată

Decizia ICCJ 58/2024, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apărut marți în Monitorul Oficial și a devenit, astfel, obligatorie. Potrivit judecătorilor, interpretarea de care trebuie să țină cont instanțele este că, ”în interpretarea dispozițiilor art. 1.108 alin. (2), art. 43 alin. (3), art. 41 alin. (3) și art. 144 din Codul civil, acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu reprezintă un act de dispoziție și necesită încuviințarea instanței de tutelă”.

Oficializarea acestei decizii vine la capătul unei serii de pași procedurali demarați în urma unei solicitări făcute ICCJ cu privire pronunţarea unei hotărâri prealabile în această materie.

Instanța supremă a fost sesizată cu privire la acest subiect de către Tribunalul Neamț, care dezbătea următoarea problemă juridică: dacă acceptarea explicită a moștenirii de către un minor care nu are capacitate de exercițiu constituie un act de dispoziție și, în caz afirmativ, dacă pentru realizarea acestui act este necesară autorizarea din partea instanței de tutelă, conform prevederilor art. 1108 alin. 2, art. 43, art. 41 alin. 3 și art. 144 din Codul civil.

Ca urmare a acestei sesizări, instanța a dispus suspendarea judecării apelului formulat într-un dosar având ca obiect autorizările ce pot fi date tutorelui, până la momentul în care Înalta Curte va emite hotărârea prealabilă solicitată. Tribunalul și-a motivat decizia prin aceea că ”textul de lege nu este suficient de clar, fiind necesară o interpretare a instanței supreme pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept”.

În plus, Tribunalul Neamț a sesizat necesitatea lămuririi unei ambiguități a prevederilor legale în domeniu, precizând că ”nu s-a conturat o orientare certă și consistentă a practicii către o anumită interpretare și aplicare a normelor din perspectiva chestiunii de drept. Se poate vorbi despre o practică în curs de formare, ce justifică declanșarea mecanismului de prevenire a practicii neunitare”.

Tribunalul și-a bazat decizia de a apela la ICCJ prin faptul că a constatat existența mai multor posibile interpretări ale dispozițiilor legale referitoare la acceptarea moștenirii de către minori:

• acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu nu reprezintă un act de dispoziție și nu necesită autorizarea instanței de tutelă;
• acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu nu reprezintă un act de dispoziție, dar necesită autorizarea instanței de tutelă;
• acceptarea expresă a moștenirii de către un minor lipsit de capacitate de exercițiu reprezintă un act de dispoziție și necesită autorizarea instanței de tutelă.

Conform Codului civil, capacitatea de exerciţiu este ”aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile”. Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră.

Un act de dispoziție reprezintă o operațiune juridică prin care se transferă, se modifică sau se sting drepturi reale (în special dreptul de proprietate), având un impact semnificativ asupra patrimoniului unei persoane.

Decizia ICCJ este obligatorie, conform Codului de procedură civilă, și nu poate fi atacată prin nici o cale de atac.