Week of skills: Cine pierde în urma automatizării? Românii nu au nici competențe digitale de bază

Riscurile automatizării se manifestă inegal. Sudorii vor continua să existe, la fel și constructorii, dar probabil că vom avea mai puțini manageri în companii. În loc să fie manager-ul manager-ului care mai apoi raportează manager-ului cel mare, unul o să fie de ajuns, iar inteligența artificială va automatiza acele funcții strict de raportare.

Ar trebui să ne facem griji cu privire la joburile noastre și fiecare persoană să alerge pentru a învăța „machine learning”? Ce-i drept, salariile sunt mari pentru cei care au aceste competențe - aproximativ 2.400 – 3.600 de euro pe lună -- doar că nu toate locurile de muncă vor include de acum „o componentă ChatGPT”. Datul cu mătura va continua să se bazeze pe aceeași mătură de paie, ștersul prafului, la fel, iar constructorii în continuare vor arunca materialul în canciog, iar mai apoi, cu șpaclul, îl vor întinde pe zid.

Fiecare dintre aceste meserii poate beneficia de pe urma automatizării, doar că la bază orice implementare a unui nou sistem are și o analiză a costurilor. Înlocuirea unui manager care se ocupă de verificarea e-mail-ului care ajunge dintr-un departament în altul este mai rentabilă decât adăugarea unei componente de asistent vocal pe mătura persoanei de la curățenie. În acest moment, din cauza capacităților impresionante ale inteligenței artificiale, în rândul populației generale există un sentiment de frică - frica de-a fi înlocuit: mai bine de două treimi dintre europeni se tem de asta.

În acest climat al fricii instituționalizate de marile companii AI, cei mai mari jucători din piață beneficiază de pe urma anxietății produse în rândul populației. Companiile care contribuie la dezvoltarea tehnologiei de AI au înregistrat creșteri substanțiale în ultima perioadă, iar Nvidia, în ultimele 12 luni, a depășit pragul valorizării de 3 trilioane de dolari. 

OpenAI, compania mamă din spatele ChatGPT, continuă să epureze oamenii care au pus bazele organizației de pe vremea când valorile non-profit erau fundamentale. Companiile continuă să trimită scrisori guvernelor pentru a-i convinge să reglementeze inteligența artificială din cauza potențialul distrugător al acesteia. În ideea reglementării nu este vorba de etică, ci de-o dorință de-a exercita mai mult control asupra pieței prin limitarea accesului unor alți competitori. 

Calea simplă în a dezvolta un cadru mai favorabil este instalarea fricii în rândul populației care ajunge să se teamă de un viitor al roboților în care competențele oamenilor nu vor mai fi viabile. Cea mai bună parte dintre angajații americani sunt îngrijorați de cât de repede au început companiile să adopte unelte ce au la bază inteligența artificială. 28,1% dintre angajații americani în august 2024 foloseau instrumente precum ChatGPT în mod regulat.

În acest scenariu ultra-pesimist, AI-ul este văzut doar ca potențial înlocuitor, iar nu ca o unealtă care să-l ajute pe cel care lucrează. Nu fiecare ocupație va putea beneficia de-un impact pozitiv, iar așa cum arată și o cercetare ING, persoanele ce se ocupă cu introducerea de date, cu scrierea de cod la un nivel elementar, dar și cei care corectează PowerPoint-uri vor avea de suferit.

Pe de altă parte, cei care lucrează în domenii de analiză vor putea beneficia de pe urma unor unelte mai rapide care acoperă un volum mai mare de date într-un timp mai scurt. În loc să deschidem cartea de referințe pentru a identifica o carte, iar mai apoi pentru a ne deplasa la bibliotecă, astăzi căutăm pe internet și în câteva secunde avem un rezultat. Odată cu inteligența artificială, vom putea extrage lecturi suplimentare pe baza a ce am căutat deja, vom identifica autori suplimentari pe care nu-i aveam în bibliografia inițială, iar astfel vom putea produce mai mult într-un timp mai scurt.

Problema producerii într-un timp mai scurt poate avea implicații dăunătoare asupra lucrătorilor care nu vor beneficia în mod direct de pe urma inteligenței artificiale. Așa cum arată și analize ale Organizației Internaționale a Muncii și FMI, progresul tehnologic duce la o scădere a ponderii veniturilor din muncă din totalul veniturilor. Practic spus, orice inovare tehnologică aduce un progres societal, dar și mai mulți bani în mâinile deținătorilor de capital și mai puțini în rândul lucrătorilor. 

Totul pare mai rapid astăzi, iar, în consecință, și reacțiile oamenilor sunt mai dramatice în fața introducerii unor noi tehnologii. Plecând de la premisa că, într-adevăr, inteligența artificială va impacta într-o măsura sau alta piața muncii, întrebarea rămâne legată de magnitudine și de ce este de făcut. În România, impactul este departe de-a fi cunoscut, în contextul în care doar 1,5% dintre angajatori au folosit AI-ul până în prezent, comparativ cu media europeană de 8% sau 15,2% în Danemarca.

Din perspectiva utilizatorilor, România se situează pe poziții inferioare în ce privește competențele digitale de bază: doar 28% dintre adulți pot spune că au aceste deprinderi. Situația este îngrijorătoare, deoarece media europeană este dublul valorii României, iar în Olanda competențele digitale de bază se regăsesc în rândul a 83% dintre adulți. 

Totodată, România se află pe poziția 18 din cele 27 de state europene cu privire la programele universitare de inteligență artificială. La studii de master ne apropiem de 20, în timp ce Germania a trecut deja de pragul de 100, iar Olanda se apropie și ea. Față de 2021, România a înregistrat o ușoară scădere a numărului de persoane cu competențe digitale de bază, în timp ce în Olanda a crescut de la 78,94% la 82,70%. În perioada 2021 – 2023, pandemia încă făcea ravagii, iar munca se desfășura de acasă cu reveniri încete la birou. În aceeași perioadă, școala era în regim online, dar, cumva, în toată această avalanșă a tehnologiei, România nu a reușit să înregistreze un progres substanțial în digitalizare.

Ritmul încet al digitalizării nu se explică prin prisma accesului redus la conectivitate, deoarece în 2023 89,2% dintre români se puteau conecta la internet față de 36,4% în 2010. Conectivitatea există, infrastructura pentru accesul la internet se regăsește în mare parte din țară, iar 82,07% dintre români foloseau internetul zilnic în 2023 față de 68,81% în 2021. Utilizarea ridicată a internetului și gradul de conectare indică că există o problemă activă a educației digitale unde cei care ajung să folosească pentru prima dată un telefon nu deprind de la sine și cunoștințele necesare.

Dacă doar 28% dintre români au cunoștințe digitale de baze, îngrijorarea față de AI ar trebui să fie mare în rândul celora ale căror sarcini pot fi automatizate ușor. Totuși, slaba utilizare a inteligenței artificiale în rândul companiilor din România, la pachet cu valoarea scăzută a cheltuielilor pe cercetare și dezvoltare arată o imagine mai complexă de atât. Complexitatea ne indică însă că, de fapt, riscăm să rămânem în urmă față de restul statelor europene nu doar în implementarea, dar și conștientizarea tehnologiei.

Totuși, la nivel național există strategii, există și Institutul de cercetări pentru inteligență artificială „Mihai Drăgănescu”, al Academiei Române, care se ocupă cu studiul, dar care în ultimii doi ani nu a mai promovat cercetările publice. În principal, se ocupă de limba română în inteligența generativă sau analizează modul în care roboții pot identifica termenii juridici români.

Dincolo de stat, ce pot face sindicatele

Subiectul inteligenței artificiale este absent din discursul principal al sindicatelor din România, care rămân în continuare axate pe creșteri salariale, pensii și obținerea unor condiții de muncă mai favorabile. Calitatea dialogului social din România este de-așa natură încât îngreunează procesele. Au trecut doi ani de la adoptarea directivei europene privind salariile minime adecvate ca România să se chinuie pe ultima sută de metri să adopte o versiune finală care a continuat să sufere modificări.

Exemplul grevei lucrătorilor portuari din ultimele săptămâni, dar și grevei de la Hollywood (SAG-AFTRA) arată un exemplu de negociere colectivă anticipativă. În loc de-a încerca să acopere niște pierderi salariale ca efect al inflației sau lăcomiei angajatorilor, sindicaliștii au introdus clauze privind tehnologia AI pentru a limita impactul asupra propriile job-uri. SAG-AFTRA a negociat obligativitatea obținerii consimțământului actorilor înainte de-a circula variante editate/modificate cu imaginea digitală a acestora și de-a-i compensa corespunzător. Lucrătorii din porturi s-au împotrivit automatizării macaralelor și ale altor utilaje grele din porturi, iar în urma grevei au putut introduce în contractul colectiv de muncă astfel de clauze.

În dreptul muncii, limita este cerul acolo unde standardele sunt minime. Posibilitatea introducerii unor clauze de formare privind inteligența artificială ar pregăti forța de muncă pentru posibile restructurări și schimbări din organizație. Formările nu sunt îndeajuns, deoarece fără protecții adiționale oferite de contractele colective de muncă în vigoare acestea îi vor proteja pe cei mai agili să se adapteze la noi condiții de muncă.

În acest context, negocierile colective la nivel de sector pot adresa anxietățile fiecărui grup privind inteligența artificială și răspunde într-un mod pragmatic. În ciuda necesității negocierii colective la nivel de sector, în continuare avem doar trei contracte, cu posibilitatea semnării celui de-al patrulea, în asistență socială. Printr-un joc de imaginație, la nivelul sectorului de comerț, s-ar putea negocia clauze pentru a încetini sau chiar elimina posibilitatea introducerii caselor de marcate care să fie operate fără oameni. 

Prin exercițiul de imaginație se pot încropi multe, doar că gradul scăzut de persoane cu cunoștințe digitale de bază, la pachet cu adoptarea înceată a AI-ului ne lasă cu mai multe întrebări decât concluzii clare.