Riscuri ale muncii nedeclarate, dincolo de amenzi

Munca nedeclarată, adică fără a încheia, în formă scrisă, un contract individual de muncă, este ilegală și poate avea consecințe grave pentru ambele părți. Angajatorii riscă amenzi, iar angajații pot avea dificultăți în a-și recupera drepturile salariale și în astfel de situații ambele părți se află într-o zonă din afara cadrului legal. Cu toate că vorbim de încălcarea unor norme deosebit de importante, în practică auzim fel și fel de povești despre încălcarea legii și despre munca fără contract, precum e cazul recent prezentat pe forumul avocatnet.ro:

 „Luna trecută am fost la un job în care mi s-a spus că o să fiu ținut 2-3 zile de probă plătită, cele 2-3 zile s-au prelungit și am ajuns la 2 săptămâni și o zi fără să semnez ceva. În ultima zi am încasat niște bani și nu am mai dorit să vin la acest job. Când am sunat angajatorul să-i spun și să-i cer banii pe care i-am muncit, acesta îmi spune că nu poate să-mi dea toți banii că eu n-aș fi lucrat, doar m-am plimbat. În această situație, eu nu am mai vrut să-i dau banii încasați până nu primeam toți banii pe care i-am muncit. Acum el îmi spune că o să dau banii în instanță. E posibil legal să mă cheme în instanță, eu neavând contract semnat cu ei, lucrând practic la negru.” 

Sigur, despre muncă nedeclarată citit/auzim destul de des și Inspecția Muncii mediatizează intens atât cazurile depistate, cât și sancțiunile aplicate, însă fără prea mare succes, iar uneori lucrurile se complică și dincolo de Codul muncii și de sancțiunile prevăzute de acesta.

Din păcate, datele oficiale prezentate de Autoritatea Europeană a Muncii indică amplificarea fenomenului muncii nedeclarate și se estimează că în 2019 (cel mai recent raport) era mai răspândită comparativ cu media UE-27. În sectorul privat, munca nedeclarată reprezintă un procent semnificativ din totalul muncii prestate.

Fenomenul muncii nedeclarate afectează atât lucrătorii, cât și angajatorii. Cei care lucrează fără un contract de muncă se confruntă cu numeroase dificultăți în recuperarea drepturilor salariale și a altor beneficii, uneori fiind dificil să demonstreze că au lucrat pentru angajatorul respectiv și să stabilească orele de muncă prestate. 

În cazul lucrătorilor se poate ajunge la neplata salariilor (așa cum este și situația care stă la baza acestui articol) sau la plata unor sume mai mici decât cele convenite verbal și nu pot beneficia de protecția oferită de legislația muncii, cum ar fi plata orelor suplimentare, concediul de odihnă plătit sau alte beneficii prevăzute de lege.

Desigur, munca prestată poate fi probată prin orice mijloc, inclusiv cu martori, însă nu întotdeauna sunt conservate probe și/sau indicii care să poată fi utilizate în cadrul unui proces, în special în situațiile în care angajatorul profită de încrederea excesivă pe care i-o acordă lucrătorul său.

Un alt risc major al muncii nedeclarate pentru lucrători este lipsa asigurărilor sociale și medicale, pentru că aceștia nu contribuie la sistemul de asigurări sociale, ceea ce înseamnă că nu vor beneficia de pensie, indemnizații de șomaj sau alte beneficii sociale și nici nu sunt asigurați medical, ceea ce înseamnă că nu vor avea acces la servicii medicale gratuite sau în caz de boală sau accident de muncă. 

În același timp, identificăm un risc pentru lucrătorii care nu predau banii încasați în numele angajatorului, acela de a fi acuzați de infracțiuni precum furtul, delapidarea sau abuzul de încredere, ceea ce poate atrage răspunderea penală severe, în funcție de circumstanțele cazului.

Angajatorii care folosesc muncă nedeclarată riscă amenzi semnificative pentru fiecare lucrător fără contract depistat și pot fi obligați să plătească retroactiv contribuțiile sociale și medicale pentru angajații nedeclarați. 

Utilizarea muncii nedeclarate poate afecta și reputația angajatorului, ceea ce poate duce la pierderea încrederii clienților și a partenerilor de afaceri, dar și pierderi financiare semnificative, așa cum reiese din relatarea de mai sus.

Practic, angajatorul pierde în ambele situații, pentru că ar fi absurd să se autodenunțe și să plătească o amendă de 20.000 de lei pentru că a „omis” să încheie un contract individual de muncă, să-l înscrie în registrul electronic și să-l transmită cel târziu în ziua anterioară începerii activității și astfel să reclame faptul că lucrătorul pe care-l avea fără contract i-a produs un prejudiciu.

Sigur, în situația prezentată, nici lucrătorul, nici angajatorul nu au avut în vedere principiul bunei-credințe, iar o astfel de abordare conduce la prejudicii pentru ambii participanți la relația de muncă, fiind esențial ca ambele părți să înțeleagă importanța unui contract de muncă legal și să respecte dispozițiile legale pentru a evita astfel de situații.