ACCES PREMIUM
De ce premium?
Impozitarea contribuabililor în funcție de rezidența fiscală: Ce trebuie să știi
În conformitate cu Codul fiscal, rezidenții, fie persoane juridice române sau străine, fie persoane fizice care îndeplinesc anumite condiții, au obligația de a plăti impozite în România pentru veniturile globale. Persoanele fizice rezidente sunt definite prin criterii precum domiciliul, centrul intereselor vitale și prezența în România pentru o anumită perioadă. De asemenea, legislația internațională stabilește criterii pentru determinarea rezidenței fiscale prin tratate de evitare a dublei impuneri.
Articolul continuă mai jos
Ca o regulă generală, important de precizat este faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 7 pct. 37 din Codul fiscal, rezidentul este definit ca fiind orice persoană juridică română, orice persoană juridică străină având locul de exercitare a conducerii efective în România, orice persoană juridică cu sediul social în România, înfiinţată potrivit legislaţiei europene, sau orice persoană fizică rezidentă.
De asemenea, important de menționat este faptul că rezidentul are obligaţie fiscală integrală în România, fiind contribuabil supus impozitării în România pentru veniturile mondiale obţinute din orice sursă, atât din România, cât şi din afara României, conform prevederilor prezentei legi şi ale tratatelor în vigoare încheiate de România.
Totodată, potrivit prevederilor art. 7 pct. 28 din Codul fiscal, persoana fizică rezidentă este definită ca fiind orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
- are domiciliul în România;
- centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
- este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
- este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Țînând seama de reglementările art. 7 pct. 6 din Codul fiscal, centrul intereselor vitale este reprezentat de acel loc în care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajată la un angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România.
Un alt aspect important de reținut este acela că legislația internațională stabilește criteriile relevante privind stabilirea rezidenței fiscale conform tratatului de evitare a dublei impuneri dintre România și un stat terț (B), respectiv:
- statul în care dispune de o locuință permanentă - România și statul B;
- statul în care are centrul intereselor vitale - România și statul B;
- statul în care locuiește în mod obișnuit - România și statul B;
- statul al cărui cetățean este - România și statul B;
- autoritățile competente decid de comun acord - România sau statul B.
--
Acest material este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale, conform
termenilor și condițiilor de furnizare a serviciilor avocatnet.ro. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi o solicitare pe adresa
office@avocatnet.ro.