Hotararea CEDO in cauza Melinte impotriva Romaniei

 La data de 9 noiembrie 2006 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea sa in cauza Melinte impotriva Romaniei, declarand inadmisibile capetele de cerere formulate de reclamant privind pretinsa incalcare a dreptului sau la libertate si siguranta, a dreptului la un proces echitabil si a dreptului la respectarea corespondentei. De asemenea, Curtea a constatat ca nu a existat in cauza nici o incalcare a dreptului reclamantului de a nu fi supus la rele tratamente, sub aspect material. In schimb, Curtea a considerat ca ancheta penala declansata in speta in urma formularii unei plangeri a reclamantului impotriva personalului penitenciar nu a respectat exigentele impuse de Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
 
 In fapt, in fata instantei europene reclamantul a invocat incalcarea drepturilor sale prevazute de articolul 3 din Conventie care interzice tortura si pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante (aratand ca in timpul arestarii sale preventive a fost supus la rele tratamente din partea personalului penitenciar, iar ancheta derulata in urma sesizarii organelor competente nu a fost eficienta), articolul 5 din Conventie care confera dreptului oricarei persoane de a fi informata asupra motivelor care au determinat privarea sa de libertate si prelungirea acesteia, precum si dreptul de a contesta aceasta prelungire in fata unui magistrat, articolul 6 care garanteaza dreptul la un proces echitabil si articolul 8 care garanteaza dreptul la respectarea corespondentei (plangandu-se de faptul ca corespondenta sa cu instanta de la Strasbourg nu i-a parvenit).
 
 Curtea, dupa ce a analizat toate actele dosarului, intemeindu-se pe argumentele invocate de Guvern, a respins ca inadmisibile capetele de cerere privitor la pretinsele incalcari ale articolului 5, ale articolului 6 si articolului 8 din Conventie, retinand ca nici o aparenta de incalcare nu poate fi identificata in speta.
 
 Mai mult, Curtea a constatat ca afirmatiile reclamantului referitoare la supunerea la rele tratamente nu sunt sprijinite de nici un inceput de dovada in acest sens, reclamantul nefurnizand nici un certificat medical care sa indice existenta unor rani sau lipsa acordarii de ingrijiri medicale in timpul arestarii preventive.
 
 In privinta anchetei efectuate in cauza, instanta de la Strasbourg a retinut faptul ca in cauza au fost administrate probe pentru a se stabili realitatea faptelor reclamate; totusi, avand in vedere ca la momentul introducerii plangerii de catre reclamant, personalul penitenciar avea statut de cadru militar activ, iar cercetarile au fost conduse de procurori militari, Curtea a considerat, in aplicarea jurisprudentei sale din cauza Barbu Anghelescu impotriva Romaniei, hotararea din 5 octombrie 2004, ca nu au fost asigurate garantii de independenta institutionala, fiind astfel afectat caracterul eficient al anchetei. In acelasi timp insa, Curtea a salutat schimbarea legislativa intervenita in anul 2004, in urma careia a fost reformat statutul personalului din administratia penitenciara, care are la acest moment calitatea de functionar public, eventualele fapte penale savarsite de membri ai acestuia fiind de competenta instantelor si parchetelor civile.