Guvernul a aprobat in sedinta sa de ieri, 1 iulie 2004, o Hotãrâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedurã fiscalã.
Guvernul a aprobat in sedinta sa de ieri, 1 iulie 2004, o Hotãrâre pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului de procedurã fiscalã.
Avocatnet.ro publicase anterior in forma sa integrala proiectul Hotararii aprobate ieri de Guvern. Pentru cei interesati, articolul poate fi accesat la
aceasta pagina.
Normele metodologice cuprind reglementãri de naturã sã expliciteze prevederile legale ale Codului de procedurã fiscalã ºi sã stabileascã modalitatea de punere în aplicare a acestora, limitându-se strict la cadrul legal impus de acesta.
Normele metodologice stabilesc cã pentru aplicarea unitarã a prevederilor legislaþiei fiscale Ministerul Finanþelor Publice ºi Ministerul Administraþiei ºi Internelor pot elabora ghiduri practice pentru îndrumarea funcþionarilor din domeniul fiscal.
La elaborarea proiectului de Norme metodologice s-a avut în vedere ºi principiul evitãrii paralelismelor legislative, având în vedere trimiterile exprese din cuprinsul Codului fiscal privind completarea cu dispoziþiile Codului de procedurã civilã ºi, respectiv, aplicarea acestor dispoziþii acolo unde Codul fiscal nu dispune. Prin urmare, normele juridice reglementate prin Codul de procedurã civilã aplicabile ºi în domeniul procedural-fiscal vor fi explicate prin Precizãri emise de Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã ce vor fi aduse la cunoºtinþa publicã prin toate mijloacele de comunicare disponibile.
Totodatã, acele norme care vizeazã fluxul informaþiilor ºi documentelor sau alte prevederi ce privesc în exclusivitate activitatea organului fiscal vor face obiectul unor instrucþiuni ºi norme de lucru interne.
Dintre dispoziþiile elaborate pe baza ºi în executarea articolelor din Ordonanþa Guvernului nr. 92/2003 republicatã care au necesitat o abordare complexã ºi detaliatã, amintim ca dispoziþii generale: exercitarea dreptului de apreciere ºi a rolului activ de cãtre organele fiscale, procedura de desemnare ºi revocare a împuterniciþilor de cãtre contribuabili.
Normele stabilesc, de exemplu, cã în aprecierea unei situaþii fiscale asupra cãreia urmeazã sã ia o decizie, organul fiscal trebuie sã determine stãrile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de probã prevãzute de lege.
Rolul activ al organului fiscal se poate manifesta inclusiv prin furnizarea de servicii pentru contribuabili menite sã le faciliteze acestora îndeplinirea obligaþiilor fiscale, precum ºi prin acþiuni de educare în domeniul fiscal.
Aceastã îndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât ºi la nivel local, prin orice instrument aflate la dispoziþia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declaraþii, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea ºi distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, broºuri, pliante, afiºe, ºi alte asemenea), difuzarea în presa scrisã de articole, comunicate ºi materiale de presã, întâlniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informaþii în cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio ºi televiziune, introducerea în programele de învãþãmânt a unor lecþii cu subiect de fiscalitate, ºi alte asemenea.
Din categoria prevederilor privind raportul de drept material fiscal (Titlul II) pentru care s-a detaliat procedura de punere în aplicare prin proiectul de norme, menþionãm: obligaþiile fiscale, plãtitorul obligaþiei fiscale, dispoziþii privind cesiunea creanþelor contribuabililor reprezentând drepturi de rambursare sau restituire, reguli privind înregistrarea domiciliului fiscal.
Titlul (III) privind dispoziþiile
procedurale generale a fost dezvoltat, vizându-se în primul rând prevederi cum ar fi: competenþa organelor fiscale, reguli privind actele administrative fiscale, procedura de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul actelor administrative fiscale, dispoziþii privind apelarea la serviciile experþilor, prezentarea de înscrisuri organelor fiscale, efectuarea cercetãrii la faþa locului, estimarea bazelor de impunere.
În materia înregistrãrii fiscale reglementatã de Titlul IV al Ordonanþei Guvernului nr.92/2003, o abordare mai amplã au necesitat reglementãri privind persoanele obligate sã se înregistreze fiscal ºi atribuirea codului de identificare fiscalã, modalitatea de înregistrare ºi de scoatere din evidenþã a plãtitorilor de taxa pe valoarea adãugatã, declaraþia de înregistrare fiscalã, eliberarea certificatului de înregistrare fiscalã ºi modificãrile ulterioare înregistrãrii fiscale.
Referitor la prevederile privind declararea fiscalã a impozitelor ºi taxelor ºi stabilirea acestora, a fost circumstanþiatã posibilitatea punerii lor în aplicare, punându-se accent pe declaraþiile fiscale ºi corectarea acestora ulterior depunerii de cãtre contribuabil.
Declaraþiile fiscale pot fi corectate de cãtre contribuabili, din proprie iniþiativã, ori de câte ori constatã erori în declaraþia iniþialã, prin depunerea unei declaraþii rectificative la organul fiscal competent.
Dintre prevederile legale ale Codului de procedurã fiscalã referitoare la inspecþia fiscalã, în proiectul Normelor metodologice s-a dezvoltat modalitatea de punere în aplicare în special cu privire la obiectul ºi funcþiile inspecþiei fiscale, formele, întinderea, procedurile de inspecþie fiscalã, competenþa de efectuare a inspecþiei fiscale, regulile de inspecþie ºi raportul privind rezultatul inspecþiei fiscale.
În Normele metodologice se aratã cã Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã are competenþa generalã materialã ºi teritorialã în efectuarea inspecþiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor, contribuþiilor sociale ºi a celorlalte sume datorate bugetului general consolidat pentru a cãror administrare este competentã potrivit legii.
De asemenea, unitãþile administrativ-teritoriale, prin compartimentele de specialitate din structura acestora au competenþa materialã ºi teritorialã pentru efectuarea inspecþiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor, ºi altor venituri pentru a cãror administrare sunt competente, potrivit legii. Delegarea de competenþã se face prin emiterea unui ordin de serviciu iar, conform art.96 alin.(3) din Codul de procedurã fiscalã, competenþa se poate delega ºi în cazul controalelor încruciºate sau în alte cazuri fundamentale, se aratã în Norme.
Acþiunile organelor fiscale ce au ca scop stingerea creanþelor fiscale, reglementate de Titlul VIII „Colectarea creanþelor fiscale”, au fost detaliate, vizând aplicarea dispoziþiilor privind titlurile de creanþã prin enumerarea actelor ce stabilesc ºi individualizeazã creanþe fiscale, privind ordinea de stingere a datoriilor, compensarea ºi restituirea sumelor, procedura de calcul a dobânzilor ºi penalitãþilor de întârziere, mãsurile asiguratorii ºi procedura de aducere la îndeplinire a acestora, modalitãþile de executare silitã (poprire, executarea bunurilor mobile, imobile ºi a altor bunuri, valorificarea bunurilor sechestrate, eliberarea ºi distribuirea sumelor realizate prin executarea silitã), contestaþia la executare silitã, precum ºi alte modalitãþi de stingere a creanþelor fiscale.
În ceea ce priveºte prevederile Codului de procedurã fiscalã privind soluþionarea contestaþiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, s-a dezvoltat modalitatea de punere în aplicare a celor referitoare la forma ºi conþinutul contestaþiei, precum ºi organele competente sã soluþioneze.
În
Norme se precizeazã cã prin organe de soluþionare competente constituite la nivelul direcþiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal se înþeleg serviciile/birourile de soluþionare a contestaþiilor din cadrul direcþiilor generale ale finanþelor publice judeþene, respectiv a municipiului Bucureºti sau, dupã caz, Direcþia generalã de administrare a marilor contribuabili, pentru marii contribuabili care sunt administraþi de acesta. Prin organe de soluþionare competente constituite la nivel central se înþelege Direcþia generalã de soluþionare a contestaþiilor din cadrul Agenþiei naþionale de Administrare Fiscalã.
În soluþionarea contestaþiei, organele de soluþionare competente ale Agenþiei naþionale de Administrare Fiscalã se pronunþã prin decizie, iar cele ale autoritãþilor administraþiei publice locale se pronunþã prin dispoziþie.
În Norme se mai precizeazã cã reglementãrile metodologice aprobate prin ordin al ministerului finanþelor publice emise potrivit ordonanþelor ºi ordonanþelor de urgenþã prevãzute la art.200 din ordonanþa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 174/2004, republicatã, rãmân aplicabile pânã la data intrãrii în vigoare a noilor ordin ale ministrului finanþelor publice, respectiv ordine ale preºedintelui Agenþiei Naþionale de Administrare Fiscalã, în mãsura în care dispoziþiile acestora nu contravin prevederilor Codului de procedurã fiscalã ºi a prezentei hotãrâri.
Comentarii articol (0)