CJUE: În cazul nerespectării obligației de informare, o bancă poate fi privată de dreptul la dobânzi

Cazul (C-472/23) a fost inițiat de tribunalul din Varșovia, care a cerut clarificări cu privire la interpretarea unor articole din Directiva 2008/48/CE, cea menită să asigure transparența și protecția consumatorilor în domeniul creditelor. Litigiul a fost inițiat de Lexitor, o companie care a preluat drepturile unui consumator ce a contractat un credit bancar de aproximativ 9.050 euro. Consumatorul a plătit dobânzi și comisioane semnificative, iar Lexitor a solicitat returnarea acestor sume, susținând că banca a încălcat obligațiile de informare prevăzute de legislația europeană.

Directiva 2008/48/CE stipulează că creditorii trebuie să informeze consumatorii despre toate costurile asociate creditului, inclusiv despre DAE (dobânda anuală efectivă) și condițiile în care pot apărea modificări ale costurilor. Această informație trebuie să fie clară și concisă, astfel încât consumatorii să poată lua decizii informate.

În cazul de față, instanța poloneză a ridicat mai multe întrebări cu privire la modul în care trebuie interpretate aceste obligații. Printre acestea, dacă o prezentare a DAE care include costuri neregulamentare constituie o încălcare a obligației de informare și dacă simpla enumerare a circumstanțelor ce pot duce la creșterea costurilor este suficientă pentru a respecta cerințele directivei.

Curtea amintește că în contractul de credit trebuie să se specifice, în mod clar și concis, DAE calculată  la momentul încheierii sale. Calculul DAE presupune însă că respectivul contract va rămâne valabil pe durata convenită. Prin urmare, împrejurarea că un contract de credit specifică o DAE, care se dovedește supraestimată ca urmare a faptului că anumite clauze ale acestui contract sunt ulterior recunoscute ca fiind abuzive, nu constituie în sine o încălcare a obligației de informare.

Creditorii trebuie să ofere informații clare și verificabile despre condițiile în care pot apărea modificări ale costurilor. Dacă consumatorii nu pot verifica aceste informații, acest lucru poate constitui o încălcare a obligațiilor de informare. Aceasta este situația atunci când un consumator mediu nu poate verifica nici apariția împrejurărilor care justifică această modificare, nici impactul lor asupra acestor costuri, nefiind astfel în măsură să înțeleagă întinderea angajamentului său. 

În ceea ce privește sancțiunile pentru încălcarea obligațiilor de informare, Curtea a concluzionat că reglementările naționale pot prevedea sancțiuni uniforme, dar acestea trebuie să fie proporționale cu gravitatea încălcării. Concret, în cazul încălcării obligației de informare care afectează capacitatea consumatorului de a aprecia întinderea angajamentului său, banca poate fi privată de dreptul la dobânzi și la costuri.