De ce este important să contești motivul de suspendare sau durata suspendării inspecției fiscale: În practică, ANAF are tendința de a „forța” limitele legii

„Un alt aspect pe care, chiar dacă încercăm să-l mediatizăm destul de mult, îl vedem în practică la nivelul contribuabilului: de foarte multe ori, inspecția fiscală este suspendată. Motivele de suspendare sunt din ce în ce mai diverse. Am întâlnit cazuri de suspendare pentru prezentarea dosarului de prețuri de transfer - spunem de prima dată că nu este un motiv legitim o astfel de suspendare. Din păcate, necontestarea suspendării, la momentul în care ați primit decizia de suspendare, face ca, ulterior, să nu mai puteți să contestați o astfel decizie de suspendare.

Deci, este important să încercați să contestați și să anulați aceste decizii de suspendare, pentru simplul fapt că termenul maxim care poate să fie alocat unei inspecții fiscale este de 360 de zile. În situația în care veți reuși să anulați o astfel de decizie de suspendare nelegală, automat este foarte probabil ca termenul de 360 de zile să fie depășit de către organul de inspecție fiscală. Și puteți să eliminați riscul inspecției fiscale doar pe un argument de procedură - cu alte cuvinte, indiferent care este această decizie de impunere, veți putea să câștigați și să anulați rezultatele respectivei inspecții fiscale.

Din păcate, contribuabilul nu dă importanța necesară contestării acestor decizii de suspendare. Sau nu contestă durata respectivei suspendări - poate că motivul de suspendare este unul legitim, dar inspectorii fiscali reiau inspecția fiscală cu o întârziere destul de mare. Și acest aspect al discrepanței între data la care inspectorii fiscali ar fi trebuit să reia inspecția fiscală și data în care a fost reluată efectiv inspecția fiscală este (și poate constitui) obiect de contestare”, a atras atenția recent, la conferința fiscală anuală organizată de EY România, Emanuel Băncilă, Partener și Lider al practicii de litigii şi controverse fiscale în cadrul Băncilă, Diaconu și Asociații.

Codul de procedură fiscală stabilește, la articolul 126, o durată maximă pentru desfășurarea unei inspecții fiscale. Concret, o inspecție fiscală poate avea o durată de:

• 180 de zile pentru contribuabilii mari, contribuabilii care au sedii secundare, indiferent de mărime, și contribuabilii nerezidenți;
• 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii;
• 45 de zile pentru ceilalți contribuabili.

În cazurile în care inspecția fiscală nu se termină într-o perioadă reprezentând dublul duratelor respective (adică 360, 180 și 90 de zile), aceasta încetează automat. Totuși, aceste termene nu sunt fixe, din moment ce intră în ele și „perioadele de suspendare legală a inspecției fiscale”, așa cum scrie în Cod.

Regulile suspendării unei inspecții derulate de ANAF sunt prinse la articolul 127, acolo unde sunt trecute mai multe motive pentru instituirea suspendării. Printre altele, motive de suspendare pot fi desfășurarea unuia sau mai multor controale încrucișate în legătură cu actele și operațiunile efectuate de contribuabilul supus inspecției fiscale, efectuarea unei expertize sau solicitarea de informații sau documente de la autorități, instituții ori terți.

Deciziile de suspendare se comunică contribuabilului, care are posibilitatea să le conteste ca pe oricare alt act administrativ-fiscal. „Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii”, scrie la articolul 270 din Codul de procedură fiscală.