Cheltuielile auto: Documentația-suport e esențială pentru a accesa deductibilitatea lor. Multe firme au pierdut facilitatea la controalele ANAF

„O altă zonă destul de disputată, în cursul anului 2024, tot pe fondul documentației-suport, a fost deductibilitatea cheltuielilor auto. Aici, deși nu vorbim despre un subiect controversat din perspectiva legislației de TVA sau de impozit pe profit, rapoartele ANAF ne-au arătat că, aproape în fiecare lună a anului 2024, cel puțin un control fiscal s-a soldat cu sume impuse de impozit pe profit și de TVA, în situația în care contribuabilii nu au putut justifica (cu documente, bineînțeles) modul în care autovehiculele au fost utilizate.

În situațiile în care documentele justificative nu susțineau utilizarea exclusivă a respectivelor autovehicule, inspectorii au refuzat, fără drept de apel, o parte din deducerile aplicate. Bineînțeles, acesta fiind un subiect foarte comun în rândul tuturor contribuabililor, noi recomandăm să revizuiți și să reanalizați politicile și procedurile interne privind flota auto, ca să vă asigurați că și tratamentul fiscal aplicat poate fi susținut în cadrul unui control fiscal”, a subliniat recent, la conferința fiscală anuală organizată de EY România, Amelia Toader, Senior Manager în cadrul EY.

În primul rând, la impozit pe profit (art. 25 alin. 3 lit. l din Codul fiscal) se prevede că se aplică o deductibilitate limitată la cheltuielile auto. Facilitatea se aplică pentru „50% din cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului.”

Totuși, se precizează că aceste cheltuieli sunt deductibile integral dacă vehiculele respective intră în următoarele categorii:

• vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;
• vehicule utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;
• vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
• vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;
• vehicule utilizate ca mărfuri în scop comercial.

„Cheltuielile care intră sub incidența acestor prevederi nu includ cheltuielile privind amortizarea. În cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferențe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, limita de 50% se aplică asupra diferenței nefavorabile dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente”, mai este precizat în Cod.

În al doilea rând, la TVA (art. 298 din Codul fiscal) se dispune că, prin excepție, „se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.”

Cu toate acestea, regula nu se aplică următoarelor categorii de vehicule:

• vehicule rutiere motorizate având o masă totală maximă autorizată care depășește 3.500 kg sau mai mult de 9 scaune, inclusiv scaunul șoferului;
• vehicule utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;
• vehicule utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;
• vehicule utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;
• vehicule utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru instruire de către școlile de șoferi;
• vehicule utilizate pentru închiriere sau a căror folosință este transmisă în cadrul unui contract de leasing financiar ori operațional;
• vehicule utilizate ca mărfuri în scop comercial.

Prin urmare, în cazul vehiculelor pentru care nu se limitează dreptul de deducere sunt aplicabile regulile generale de deducere din Codul fiscal (art. 297 și art. 299-301).