UPDATE: Dovada desfășurării efective a activității angajatorului era necesară pentru obținerea permiselor de muncă chiar și înainte de modificările din 2024. Decizia ICCJ, publicată în Monitor

• Legea nr. 28/2024 a întărit explicit această cerință pentru a preveni abuzurile, dar ICCJ arată că interpretarea corectă a legii anterioare ducea la aceeași concluzie.
• Instanța supremă consideră că verbul „a desfășura” din textul legal implică realizarea efectivă a activităților, nu doar autorizarea formală pentru acestea.
• Autoritățile de imigrări pot solicita dovezi suplimentare privind existența unui sediu fizic și desfășurarea reală a activității pentru care se solicită angajarea străinilor.

„În interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detașarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabileşte că:

Pentru îndeplinirea condiției prevăzute de aceste dispoziții în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerţului ori certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcţia pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară și desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului”, a decis spre final de februarie ICCJ în cadrul completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Decizia ICCJ nr. 62/2025 a apărut luni în Monitorul Oficial.

Actualmente, adică având în vedere modificările aduse prin Legea 28/2024, ordonanța impune explicit desfășurarea efectivă a activităților compatibile cu funcţia pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Altfel spus, permisul de muncă se eliberează acum analizând desfășurarea efectivă a activității angajatorului în România. 

Normele impuneau până în martie anul trecut ca angajatorul să „desfășoare activități compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului” (art. 4 alin. 2 lit. a), iar dovada în acest sens să se facă prin prezentarea certificatului de înmatriculare și a certificatului constatator de la Registrul Comerțului (art. 6). Problema ridicată în cadrul recursului de la Înalta Curte a fost dacă simpla înscriere a codurilor CAEN corespunzătoare activității pe care urmează să lucreze cetățeanul străin reprezintă dovada suficientă a îndeplinirii condiției legale sau dacă autoritățile pot cere probe suplimentare ale desfășurării efective a activității.

Curtea de Apel, ca instanță de fond, a considerat că prezentarea documentelor de la Registrul Comerțului (certificat de înmatriculare, certificat constatator) și existența codurilor CAEN aferente activității sunt suficiente pentru a îndeplini condițiile legale. Prin urmare, a obligat autoritatea publică să emită avizele de angajare pentru cetățenii străini vizați, pentru care refuzase să le emită inițial, printre altele, din pricina inexistenței unui sediu fizic al societății-reclamante.

Cei de la Imigrări susțineau că OG nr. 25/2014 trebuie interpretată în sensul desfășurării „efective” a activităților, nu doar la nivel declarativ, menționând că legiuitorul ar fi dorit să prevină situațiile în care angajatorii nu desfășoară în realitate activitățile respective, dar încearcă să obțină avize pentru străini. Autoritatea s-a apărat făcând apel inclusiv la modificările aduse de Legea 28/2024, care reprezentau dovada clară că legiuitorul ar fi intenționat dintotdeauna ca avizele să fie emise doar în atare condiții. Interpretarea dată de autoritatea publică în această speță nu este singurală, semnalări similare fiind făcute în trecut de specialiști din zona imigrărilor. 

Analizând ad litteram textele de lege, nu se putea trage altă concluzie, arată ICCJ

„În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conținut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului «a desfășura». Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate, pentru care solicită avizele de angajare. 

În egală măsură, coroborarea acestei dispoziții legale cu cea conținută la art. 6 alin. (1) din același act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor mențiunea care permite juridic desfășurarea unei activități nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include și o prestație materială, respectiv desfășurarea efectivă a activității cu care funcția pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma «a desfășura o activitate» face trimitere la înfăptuirea acestei acțiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri și simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenția dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului.

Cu alte cuvinte, condiția pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfășurare în concret a activității pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce privește regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 dau naștere unei prezumții relative de îndeplinire a cerinței, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară”, a motivat Curtea decizia din februarie.