România va avea în curând un cadru de competențe digitale. Mai puțin de o treime din români pot folosi tehnologia în mod eficient

• România se confruntă cu un paradox digital: 92% dintre gospodării au acces la internet, dar doar 28% din populație deține competențe digitale de bază.
• Utilizarea frecventă a internetului (85% dintre români îl folosesc zilnic) nu înseamnă și competențe reale, fiind o situație similară analfabetismului funcțional.
• Lipsa competențelor digitale expune aproximativ 70% dintre români la dezinformare și înșelătorii online, neavând capacitatea de a evalua critic informațiile.
• Guvernul propune un cadru național de competențe digitale, necesar pentru standardizare și certificare, cu obiectivul de a forma competențe de bază pentru 100.000 de cetățeni până în 2026.

Digitalizarea, competențele digitale și inteligența artificială sunt doar câteva dintre cuvintele-cheie ce apar frecvent în strategiile guvernamentale, în notele de fundamentare ale actelor normative sau ca jaloane în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Deși „dosarul cu șină” încă nu a dispărut total, cetățenii se bucură totuși de o gamă mai largă de servicii publice digitale, de la plata impozitelor pe ghișeul.ro, până la achitarea serviciilor de curățenie în gospodărie prin intermediul noului portal pentru prestatori casnici.

Digitalizarea rămâne însă inegală, iar site-urile instituțiilor publice, fiecare cu designul său specific și puține respectând standarde minime de accesibilitate și coerență, lasă impresia unei birocrații „peticite”. În plus, digitalizarea nu este doar o responsabilitate a instituțiilor care se adresează cetățenilor, ci și invers, însă progresul în dezvoltarea competențelor la nivelul populației pare să fi stagnat în ultimii ani.

În timp ce 92% dintre gospodăriile din România dispun de o conexiune la internet, doar 28% din totalul populației dețin competențe digitale de bază. Cu alte cuvinte, accesul la internet nu reprezintă principala problemă (77% dintre locuitorii din mediul rural îl folosesc pentru mesagerie, apeluri video și comunicarea cu cei dragi), însă numeroase persoane au dificultăți atunci când vine vorba de abilități elementare de operare și înțelegere a tehnologiei. 

Pentru cine se întreabă unde se situează România la nivel european în ceea ce privește nivelul competențelor digitale, graficul publicat de Eurostat în februarie 2024 pe datele din 2023 este suficient de grăitor (ultimul loc, la mare, mare distanță de medie):

Aproape 85% dintre români utilizează internetul zilnic, fie pentru mesagerie, tranzacții bancare sau plata impozitelor. Totuși, în ciuda acestei utilizări frecvente, doar 28% dintre locuitori demonstrează competențe digitale de bază. Este o situație asemănătoare cu analfabetismul funcțional: oamenii știu să citească, dar nu înțeleg cu adevărat conținutul.

Restul persoanelor care folosesc internetul, fără a avea competențe digitale de bază, se descurcă adesea prin încercare și eroare. Mulți își creează conturi pe rețele sociale (Facebook, Instagram, TikTok) și, mai apoi, distribuie imagini sau mesaje — uneori generate cu ajutorul inteligenței artificiale — care promovează propagandă naționalistă sau cad pradă unor scheme piramidale de investiții, ce exploatează imaginea unor personalități cunoscute, precum Mugur Isărescu, promițând câștiguri mult peste suma investită.

În fața acestor provocări, aproape 70% dintre români se află într-o situație precară, fie pentru că identifică cu dificultate asemenea falsuri și înșelătorii, fie pentru că nu pot folosi în mod eficient tehnologia. Capacitatea de a evalua informația online și de a-i înțelege veridicitatea este doar un aspect din ansamblul competențelor digitale. Tot aici intră și utilizarea programelor de calculator, crearea și formatarea documentelor, extragerea datelor relevante din diverse baze de date și multe alte operațiuni esențiale într-o lume informatizată.

Aprobarea cadrului de competențe digitale pentru cetățenii României nu echivalează cu creșterea competențelor, dar e un început

Pentru a răspunde acestor provocări, Guvernul României este pe cale să oficializeze un cadru de competențe digitale - e vorba, mai exact, de un proiect de ordonanță de urgență care este în prezent în transparență decizională la Ministerul Economiei și care urmărește crearea unui standard național, pe baza căruia să fie formulate strategiile și să se stabilească ținte clare. Până acum, România s-a bazat pe cadrul de referință european DigComp 2.2, elaborat de Comisia Europeană și disponibil încă din martie 2023.

Cadrul propus azi se diferențiază ușor de cel european, iar nevoia unui document oficial românesc este strâns legată de procesul de emitere a unor certificate care să ateste competențele digitale:

„În prezent, la nivelul legislației naționale nu există un cadru general la care o autoritate publică sau privată să se poată raporta pentru a stabili nivelul de competențe digitale dobândit. În acest sens, nevoia de a adopta un cadru național dedicat competențelor digitale pentru cetățenii români, la care să se raporteze toate părțile interesate cu atribuții în domeniu, devine cu atât mai stringentă și mai imperios necesară cu cât ne apropiem de termenul de îndeplinire a obligației trasate în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență.”

Desigur, instituirea unui cadru oficial nu oferă nicio garanție imediată că nivelul competențelor digitale va crește. Conform PNRR, până în trimestrul II din 2026, România și-a asumat ca cel puțin 100.000 de cetățeni să dobândească competențe digitale de bază. Aceste competențe ar trebui formate în biblioteci locale și județene, menite a deveni hub-uri de dezvoltare a competențelor digitale.

Apelul de proiecte pentru dotarea bibliotecilor a fost lansat în decembrie 2022 și a fost prelungit în mai multe rânduri, până în septembrie 2024, din cauza interesului scăzut. Obiectivul din PNRR vizează echiparea a cel puțin 1.135 de biblioteci, ce vor primi calculatoare, imprimante și routere de internet, iar unele vor beneficia și de o interfață digitală destinată utilizatorilor de acasă. Bugetul este de 37 de milioane de euro, însă comunele, județele și bibliotecile care au aplicat pentru finanțare au cerut, în total, de 16 ori mai mult — aproximativ 595 de milioane de euro, potrivit platformei pentru proiecte din PNRR.

Ținta pentru finalizarea acestor dotări este sfârșitul anului 2025, astfel încât, ulterior, spațiile să poată fi folosite la dezvoltarea competențelor digitale ale cetățenilor. Termenul se apropie însă rapid, iar abia de câteva săptămâni ghidul solicitantului a fost pus în consultare publică. Efortul este, așadar, pe ultima sută de metri, iar ținta asumată pentru decembrie 2025 este foarte probabil să nu fie atinsă.

Există totuși un interval de timp și în 2026 pentru consolidarea acestor biblioteci, pentru achiziționarea de calculatoare, imprimante și table inteligente, cu scopul de a spori accesul la educație. Nu este prima inițiativă de acest tip în România și, probabil, nu va fi nici ultima. Efortul este binevenit, mai ales dacă ne amintim perioadele în care laboratoarele de informatică din școli fie nu aveau calculatoare funcționale, fie foloseau software învechit, neadaptat cerințelor pieței muncii. Unele proiecte anterioare s-au încheiat deja, lăsând în urmă calculatoare noi, dar încuiate în săli care nu au fost folosite niciodată. Achiziția s-a bifat, caietul de sarcini a fost realizat corespunzător, iar indicatorul de dotare a fost îndeplinit, însă beneficiile reale au fost minime.

Exemplele de săli de calculatoare care rămân neutilizate sunt numeroase în România, iar, din păcate, există riscul să repetăm aceleași greșeli: se cumpără echipamente, se dotează câteva biblioteci cu tehnologie de ultimă generație, apoi oamenii sunt primiți la cursuri de competențe digitale, dar totul rămâne doar pe hârtie. Deși liceele au, în mod teoretic, module de competențe digitale, iar laboratoarele TIC există, nivelul competențelor digitale a scăzut ușor (de la 27,82% în 2021, la 27,73% în 2023), semn că practica și utilitatea în viața de zi cu zi rămân insuficiente.

Este o realitate îngrijorătoare, iar eforturile repetate de digitalizare și de dotare cu echipamente nu au adus rezultatele scontate. În timp ce peste 50% dintre europeni au competențe digitale de bază, România rămâne în coada clasamentului. Strategiile guvernamentale, inițiativele legislative și notele de fundamentare marchează constant această problemă și propun soluții: programe de formare, axe de finanțare, infrastructură tehnologică.

În toată această nebuloasă, autoritățile trebuie să-și pună întrebări serioase despre eficiența reală a resurselor alocate. Soluția nu este, desigur, reducerea bugetelor, ci efectuarea unui audit de performanță care să evidențieze ce a funcționat până acum. De ce, în ciuda a zeci de mii de calculatoare cumpărate prin diverse proiecte, atât de mulți români abia se descurcă la nivel elementar cu un calculator? Răspunsurile la aceste întrebări vor fi esențiale pentru orice strategie viitoare care dorește cu adevărat să îmbunătățească competențele digitale în România.