avocatnet.ro 
- Introducerea somațiilor vine ca reacție la tendința de a ignora invitațiile primite în trecut de contribuabili.
- La controalele antifraudă se solicită cam aceleași documente ca la inspecțiile fiscale, dar regulile procedurale de control diferă semnificativ.
- Inspectorii antifraudă aplică adesea amenzi fără ca motivele să fie comunicate clar, de exemplu. De fapt, conduita inspectorilor nu este întotdeauna ideală.
Astfel, mai nou, ignorarea unei somații de la DGAF poate duce la o pedeapsă cu închisoarea între un an și șase ani. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă această schimbare în relația contribuabililor cu DGAF, redacția noastră a contactat-o pe Luisiana Dobrinescu, Managing Partner la Dobrinescu Dobrev.
1. Ce ne puteți spune, la modul general, despre activitatea DGAF?
Luisiana Dobrinescu: „Procedura de control antifraudă a suferit multe modificări de-a lungul timpului, această instituție dobândind din ce în ce mai multe atribuții. De la controalele operative și inopinate cu care a început activitatea DGAF, aceasta a ajuns să emită decizii de impunere, ca urmare a verificărilor documentare pe care le poate efectua. În contextul în care administrațiile fiscale au din ce în ce mai puțin personal implicat în activitatea de inspecție fiscală, din păcate, personalul DGAF a preluat din ce în ce mai mult din atribuțiile acestora, fără însă să fi preluat și din obligațiile lor.
Mai exact, procedura de inspecție fiscală trebuie să respecte termene stricte - de la cele privind anunțarea sa în prealabil, printr-un aviz de inspecție, la cele privind perioada maximă de efectuare a inspecției, de transmitere a proiectului de raport de inspecție și de comunicare a actului administrativ-fiscal.
Prin comparație, procedura de control antifraudă, sub semnul celerității, nu este ținută de etape procedurale precum cele de mai sus, ceea ce, de cele mai multe ori, duce contribuabilul la imposibilitatea de a se apăra (anterior întocmirii actelor care îl vatămă).”
2. Ce fel de documente sunt solicitate de obicei de către inspectori în cadrul controalelor antifraudă?
Luisiana Dobrinescu: „În cadrul controalelor antifraudă se solicită toate documentele necesare stabilirii situației de fapt: facturi, contracte, documente de transport, documente de evidență contabilă și fiscală (balanță, bilanț, registru jurnal, declarații fiscale și informative). Strict din perspectiva documentelor solicitate, controalele antifraudă nu diferă cu nimic de inspecțiile fiscale. Ceea ce, din păcate, este diferit, este posibilitatea contribuabilului de a lua la cunoștință de concluziile controlului pe parcursul derulării acestuia, astfel încât să intervină în timp util cu documente și informații suplimentare. Mai exact, inspectorii antifraudă solicită documente și se prezintă la întâlnirea cu contribuabilul cu procesul-verbal de control deja întocmit. Numărul de procese-verbale ce se pot întocmi este nelimitat - contribuabilul niciodată nu știe dacă procedura a luat sfârșit sau dacă se poate aștepta la noi solicitări sau la acte de control (dispoziții de măsuri, decizii de impunere, sesizări penale) ce pot avea consecințe nefavorabile pentru el.
Și mai dramatică este ușurința cu care inspectorii antifraudă administrează amenzi - de obicei, către maximumul lor prevăzut de lege și fără ca contribuabilul să aibă o minimă posibilitate de a-și diminua riscul în primirea lor. În practica ultimelor luni am întâlnit tot mai frecvent amenda de 20.000 lei acordată pentru nerespectarea dispozițiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilității, conform cărora: «Constituie contravenţie următoarele fapte: (...) 2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilităţii (...), cu privire la: (...) c) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse». Textul de lege este atât de general încât poate acoperi aproape orice. Mai mult, am întâlnit situații în care inspectorii antifraudă nici nu menționează situația concretă a contribuabilului care a determinat sancționarea sa potrivit textului de lege mai sus menționat, motiv pentru care acesta se vede în ipostaza unei amenzi deloc mici, dar fără a ști exact ce a încălcat și, respectiv, ce are de îndreptat.
Există șanse ca, din discuțiile purtate în timpul controlului, contribuabilul să dobândească informații cu privire la potențialele neregularități care ar putut fi identificate de organele de control, însă de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă, având în vedere multitudinea de posibilități. Practic, în cazul unei eventuale plângeri, ce poate fi adresată judecătoriei, pentru anularea sau redimensionarea amenzii, contribuabilul merge «la ghici» cu privire la motivul care a generat amenda. De menționat că acest fapt reprezintă prin el însuși un motiv de nulitate a sancțiunii. De cele mai multe ori, contribuabilii plătesc aceste amenzi în speranța de a scăpa mai repede de problemă și de a-și relua activitatea. Un motiv în plus pentru o astfel de conduită este reprezentat și de costurile pe care le implică un litigiu împotriva unei astfel de sancționări.”
3. Cum afectează introducerea somațiilor contribuabilii care anterior ignorau invitațiile inspectorilor antifraudă de a prezenta documente?
Luisiana Dobrinescu: „Personal, consider binevenită introducerea formularului de «Somație» în activitatea de control antifraudă, ca etapă ulterioară transmiterii «Invitației». Identific două mari efecte ale acestei noi faze procedurale: (i) de a da mai mult timp contribuabilului pentru punerea la dispoziție a informațiilor și documentelor solicitate pe calea invitației și (ii) de a conștientiza contribuabilul cu privire la importanța solicitării anterioare, cu consecințe severe asupra sa, în caz de neconformare.
Legea privind combaterea evaziunii fiscale a considerat dintotdeauna că refuzul de a prezenta documente și informații constituie faptă penală. Mai exact, textul art. 4 din Legea 241/2005 are următorul conținut: «Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somaţie». Iată cum, în lipsa unui răspuns la invitația organelor de control și, mai departe, la somația adresată, prin care să se expună motive obiective care pun în imposibilitate contribuabilul de a prezenta în termenul indicat documente și informații, acesta poate deveni, din contravenient, infractor.”
4. Există vreo „portiță” care permite un refuz sau amânarea prezentării documentelor solicitate de DGAF, chiar și în contextul trimiterii unei somații?
Luisiana Dobrinescu: „În primul rând, vreau să atrag atenția asupra seriozității cu care contribuabilul trebuie să privească, încă de la început, solicitările venite din partea organelor de control. Chiar textul invitației conține mențiunea privind cele două potențiale consecințe pe care le poate avea neconformarea la solicitările organului fiscal, prin considerarea acestei conduite drept contravenție sau infracțiune.
Desigur, în oricare dintre cele două etape, contribuabilul, pe baza unor motive obiective (ce țin de starea de sănătate, zile libere, gradul de încărcare al departamentului contabil, generat de momente-cheie în calendarul anual, etc.) poate solicita prelungirea termenelor oferite de organul de control. În lipsa unei confirmări în scris a prelungirii termenelor acordate, acestea rămân singurele aplicabile. Este esențial că buna-credință trebuie să fie reciprocă, în sensul în care contribuabilul să nu se sustragă neîntemeiat de la solicitările organelor de control, dar nici acestea din urmă să nu acorde termene nerezonabile sau să considere că punerea parțială la dispoziția lor a documentației sau cu mici întârzieri ar reprezenta o faptă penală.”
5. Cum se ajunge de la ignorarea somației la aplicarea unei pedepse penale?
Luisiana Dobrinescu: „Dacă, în urma primirii somației, contribuabilul nu contactează organul de control, există premisele întocmirii procesului-verbal de sesizare penală, document care trebuie să se comunice contribuabilului. Odată transmisă sesizarea, procedura de cercetare penală trebuie să își urmeze cursul (fără a putea fi retrasă de organul de control fiscal, în cazul în care contribuabilul se prezintă). În mod evident, atitudinea cooperantă a contribuabilului va avea foarte mare importanță pentru deznodământul cercetării penale. Cu alte cuvinte, nu este niciodată prea târziu pentru colaborarea contribuabilului. În funcție de gradul de încărcare al organului de cercetare penală sesizat și de gravitatea/amploarea faptei, această fază procedurală poate dura de la câteva luni la câțiva ani și se poate finaliza fie cu trimiterea în judecată a persoanei, fie cu clasare.”
6. Cine din firmă riscă, mai precis, pedeapsa penală?
Luisiana Dobrinescu: „De obicei, pentru faptele de evaziune fiscală, «personajul central» al fazei de cercetare penală este administratorul societății. În plan secund se poziționează asociații și, terțiar, contabilii - în funcție de natura faptei și de implicarea acestora.”
7. Ce recomandări aveți pentru companiile care se confruntă cu controale antifraudă (inclusiv cu situația primirii unei somații)?
Luisiana Dobrinescu: „Așa cum am menționat anterior, recomand o maximă atenție și diligență în relația contribuabilului cu organele fiscale, îndeosebi cu DGAF. Procedura pusă la dispoziția acestora din urmă este mult mai rapidă și lipsită de formalisme procedurale, motiv pentru care contribuabilul se poate trezi foarte repede în situații extrem de delicate. Orice contribuabil care primește o invitație trebuie să o transmită cu celeritate departamentului contabil, iar acesta, indiferent de programul solicitant pe care îl are, trebuie să reacționeze prompt, cu informații exacte și complete.
La rândul lor, atât contabilii, cât și contribuabilul însuși, trebuie să fie conștienți de beneficiul pe care îl pot obține prin asistența unui avocat specializat în drept fiscal și, dacă este cazul, a unui avocat specializat în drept penal. Sunt esențiale onestitatea și buna-credință cu care fiecare dintre părțile menționate mai sus trebuie să își exercite atribuțiunile, respectiv profesia. Excesul de putere din partea organelor de control, respectiv asistarea contribuabilului de persoane fără cunoștințe solide în domeniu sau fără a studia în detaliu situația de fapt, pot avea consecințe extrem de grave pentru contribuabil.
Ca ultimă mențiune, aș vrea să subliniez că de o foarte mare responsabilitate trebuie să dea dovadă și organul de control. Dacă doresc conformare și seriozitate maximă din partea contribuabilului, inspectorii trebuie să se folosească de procedurile puse la dispoziție și să renunțe la apelurile telefonice prin care invită la control și solicită documente - niciun contribuabil nu poate fi condamnat că nu privește cu seriozitate astfel de abordări. Așa cum inspectorilor le plac răspunsurile în scris ale contribuabilului, asumate și documentate, așa și aceștia trebuie să își asume o corespondență clară și fără echivoc în relația cu contribuabilul, formularea unor solicitări rezonabile și realiste, precum și acordarea unor termene rezonabile.
A pretinde ca facturile, plățile și, în general, operațiunile economice să fie înregistrate în contabilitate în timp real, a aplica amenzi pentru neînregistrări în conturi contabile nenumite și a solicita documente aferente unui întreg an fiscal într-un termen de trei zile, pe motivul că acestea oricum există, nu se încadrează în conduita de bună-credință a unui organ de control fiscal. Mai mult decât atât, excesul de sesizări penale (pe care l-am mai cunoscut cu aproape zece ani în urmă) nu ar face decât să îngreuneze misiunea organelor de cercetare penală, care vor fi îngropate în dosare mai mult sau mai puțin relevante. Nu trebuie să uităm că miza tuturor acestor proceduri este diminuarea evaziunii fiscale și încurajarea conformării colective, nu transformarea calității de învinuit/inculpat într-o banalitate.”
stelian67 
ezeuctpc