Analiză: Guvernul vrea impozitarea progresivă a marilor averi, dar experiența altor state arată că măsura e neinspirată

De reținut, pe scurt:

• Impozitarea progresivă a marilor averi, deși inclusă în programul de guvernare 2024 - 2028, este considerată neinspirată pentru România.
• Ca stat în dezvoltare, România ar trebui să consolideze capitalul autohton, nu să-l alunge.
• Numărul statelor care aplică taxe pe averi este în scădere la nivel global, ceea ce ridică întrebări despre eficiența acestei măsuri.

Ideea implementării unui sistem de impozitare progresivă a averilor se regăsește în programul de guvernare pentru perioada 2024 - 2028, printre alte măsuri de reformă fiscal-bugetară. Însă în document nu avem și alte detalii legate de intențiile autorităților. Chiar și așa, am încercat să aflăm câte ceva, cu ajutorul specialiștilor și cercetărilor existente, despre cât de (ne)inspirată ar putea fi, la nivel teoretic, taxarea averilor în România.

„Atunci când vorbim de impozitarea averilor, acest lucru nu trebuie să se întâmple într-un stat în dezvoltare”, a spus, pentru avocatnet.ro, Gabriel Biriș (foto), Partener la Biriș Goran și Fondator The Tax Institute. „Dincolo de testul constituționalității, orice impozit trebuie să țină cont și de impactul asupra economiei, a investițiilor și a creșterii avuției naționale. Consider că doar discuția despre un asemenea impozit, progresiv sau nu, deja face rău țării și trebuie oprită, pentru că generează foarte multă neîncredere în statul român.”

În România, Codul fiscal prevede, de câțiva ani, că investitorii de la bursă beneficiază de un tratament fiscal preferențial pentru profiturile din vânzarea titlurilor de valoare - impozit pe venit de numai 1% sau 3% (în funcție de durata deținerii titlurilor de valoare), față de cota standard de 10%. Totodată, România a avut și încă are, conform Tax Foundation Europe, una dintre cele mai mici cote de impozit pe veniturile din dividende - aceasta a fost de 5% până în 2022, de 8% până în 2024, iar din 2025 este de 10%. Tot 10% este și cota impozitului pe dobânzile aferente obligațiunilor.

În aceste condiții, ideea impozitării progresive a marilor averi pare nepotrivită, cel puțin în lipsa unei reforme privind impozitarea veniturilor din investiții. Autoritățile poate că ar trebui să se concentreze mai mult pe consolidarea capitalului autohton decât pe măsuri care pot fie să alunge persoanele cu averi mari (și banii lor) în alte state, fie să ducă la apariția unor soluții de evitare a taxelor pe averi.

„Personal, nu cred că impozitarea averilor este o măsură bună, la fel cum nu cred nici că impozitarea moștenirilor este bună - în nicio țară, cu atât mai puțin în România, unde ar trebui să ne dorim consolidarea capitalului autohton. Consider că se impune impozitarea câștigurilor, din orice sursă, internă sau externă, inclusiv transparentizarea în scop fiscal a profiturilor «parcate» de rezidenții români în companii aflate în paradisuri fiscale. Cum putem vorbi de impozitarea averilor într-o țară care are un impozit de 1% pentru câștigurile pe bursă sau care a scutit, pur și simplu, de impozit câștigurile din criptomonede (măsura este blocată momentan - n. red.)? De altfel, s-a observat că, în statele în care există impozite pe avere (cu inerentele excepții), au fost dezvoltate soluții de evitare a acestui impozit sau, pur și simplu, rezidenții bogați și-au stabilit rezidența în alte jurisdicții”, a precizat Gabriel Biriș.

Chiar și ideea în sine a cotelor progresive este discutabilă, în condițiile în care experiența României a arătat, în trecut, că o cotă unică de impozitare a veniturilor persoanelor fizice (cota de 16% din perioada 2007 - 2017) a fost mult mai bună decât un sistem de cote progresive (cote între 18% și 40%, aplicabile în perioada 2000 - 2004). Sistemul cu o singură cotă nu numai că a adus la buget mai mulți bani, spune specialistul, ci acesta presupune și costuri mai mici de administrare pentru autorități.

În orice caz, dacă iau în serios introducerea unui sistem de impozitare progresivă a marilor averi, guvernanții ar trebui să facă, înainte de orice, un studiu de impact care să vizeze atât estimări pentru România, cât și concluzii ce decurg din experiența altor state care au aplicat sau încă aplică taxe pe averi.

„Dacă autoritățile și-au propus o astfel de măsură, atunci ar trebui ca autoritățile să pună în dezbatere reglementarea măsurii și, de asemenea, să facă public studiul de impact, inclusiv comparațiile cu reglementări similare din alte state și impactul pe care astfel de reglementări l-au avut acolo unde au fost aplicate. În lume există un număr mic de state care aplică o astfel de taxă”, a subliniat expertul în fiscalitate.

În altă ordine de idei, autoritățile aplică, din 2024, o așa-zisă taxă pe lux pentru clădirile și vehiculele scumpe, însă aportul real al acesteia la bugetul de stat stă sub semnul întrebării.

Numărul statelor care aplică taxe pe averi este în scădere

Dacă ne raportăm la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, la care România speră să adere în curând, observăm că multe țări care în trecut aplicau taxe pe averi au renunțat la ele, potrivit unei ample analize de la Tax Foundation Europe. În prezent, mai sunt doar câteva state care aplică, sub o formă sau alta, o astfel de taxă. „Ceea ce pe mine, unul, mă face să mă întreb dacă nu cumva numărul s-a redus pentru că impozitul nu a fost bun? Evident, reglementarea impozitului diferă de la stat la stat”, a comentat Gabriel Biriș.

În 2025, în Europa există doar șapte state care aplică așa-zise taxe pe avere, acestea fiind împărțite în două categorii. Pe de o parte avem taxele pe averea netă, iar pe de altă parte avem o taxă pe anumite bunuri din avere. „Taxele pe averea netă sunt impozite recurente aplicate asupra averii unei persoane, după deducerea datoriilor. Conceptul de taxă pe averea netă este similar cu impozitul pe proprietăți imobiliare, însă, în loc să taxeze doar bunurile imobiliare, acesta se aplică întregii averi deținute de un individ. (...) Doar trei țări europene impun o taxă pe averea netă: Norvegia, Spania și Elveția. Franța, Italia, Belgia și Țările de Jos aplică taxe pe anumite active, dar nu pe averea netă a unei persoane, în sine”, arată Tax Foundation Europe. 

Ce probleme sunt cu taxarea averilor? Din analiza sursei citate reiese că aduc puțini bani la bugetul statului, duc la creșterea numărului de șomeri, duc la scăderea salariilor și a investițiilor, generează o dublă sau chiar o triplă taxare, duc la probleme de natură constituțională sau descurajează antreprenoriatul. În aceste condiții, devine logic că multe dintre statele care aplicau taxe pe averi au renunțat la ele.

„Nu putem continua în direcția creșterilor veniturilor la buget cu orice preț, pentru că vom ajunge să pierdem și veniturile pe care statul le colectează în acest moment... Vedem deja dificultățile create companiilor și antreprenorilor români de implementarea unor impozite precum IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri - n. red.) sau ICAS (impozitul suplimentar pe cifra de afaceri pentru sectoarele petrol și gaze naturale - n. red.). Dificultăți care vor fi încă și mai mult amplificate de impozitul pe construcţiile speciale, impozit care este în realitate un impozit pe investiții - un impozit ce, pur și simplu, nu a funcționat în perioada 2014 - 2016, când mai fusese aplicat”, a precizat Gabriel Biriș.

Astfel, rămâne doar ca autoritățile să facă o analiză serioasă înainte de a lua o decizie care s-ar putea dovedi neinspirată. Ce șanse sunt să vedem în România o impozitare progresivă a marilor averi? „Aș zice, mai degrabă, că există riscuri, nu șanse... Orice este posibil în contextul în care politicile fiscale se fac sub presiunea nevoilor de moment ale bugetului și conform ideilor unor «șamani» cu influență asupra decidentului politic, nu pe bază de studii și analize de impact”, a conchis specialistul.