Statistici privind piața forței de muncă referitoare la întreprinderi. Consiliul UE a adoptat textul unui nou regulament european. Ce înseamnă pentru companii

• Noul regulament european va îmbunătăți colectarea statisticilor despre piața forței de muncă, oferind date mai relevante, precise și comparabile între țările UE pentru politici economice și sociale mai bune.
• Companiile vor trebui să raporteze informații detaliate despre structura salariilor, costul forței de muncă și diferențele de remunerare între femei și bărbați, cu accent pe transparența salarială.
• Povara administrativă va varia în funcție de mărimea companiei, microîntreprinderile având obligații reduse, dar statele membre pot reduce impactul prin utilizarea datelor administrative existente și digitalizare extinsă.
• Implementarea va fi graduală, cu minimum 12 luni pentru pregătire înainte de prima colectare efectivă de date, însă statele vor putea obține derogări temporare în caz de dificultăți semnificative de implementare.

Viitorul regulament european privind statisticile UE în domeniul pieței forței de muncă referitoare la întreprinderi urmărește îmbunătățirea colectării acestor date astfel încât ele să devină mai relevante (în special mai actuale), precise, comparabile și extinse ca acoperire sectorială și teritorială, pentru a ajunge astfel la o bază solidă de date la nivel european în ideea implementării și monitorizării politicilor economice și sociale. O astfel de bază de date consolidată ar putea ajuta inclusiv la implementarea unor politici mai bune privind egalitatea de gen, transparența salarială, sustenabilitatea și incluziunea socială. Draftul regulamentului a trecut deocamdată doar de Consiliul UE, fiind necesară acum adoptarea sa și de către Parlamentul European. 

Cum responsabilitatea pentru colectarea datelor statistice se regăsește deja la nivelul fiecărui stat membru, este clar că și datele suplimentare ce se vor a fi colectate în contextul acestui viitor regulament vor fi comunicate mai întâi de întreprinderi către autoritățile/instituțiile desemnate de statele membre, ele urmând apoi să ajungă la Eurostat. 

Viitorul regulament stipulează clar că statele membre vor avea la dispoziție cel puțin 12 luni de la data intrării în vigoare pentru a se pregăti înainte de prima colectare efectivă a datelor. De exemplu, pentru prima colectare de date privind structura câștigurilor salariale în conformitate cu noile cerințe, regulamentul menționează explicit adoptarea unui act de punere în aplicare înainte de 1 septembrie 2025, pentru date care vor începe să fie colectate începând cu anul 2026.

În ceea ce privește metodele concrete de colectare, viitorul act normativ oferă o anumită flexibilitate: anchete statistice specifice (în mod tradițional, formulare statistice trimise către companii); date administrative existente (de exemplu, informații din bazele de date ale autorităților fiscale sau din evidențele altor instituții publice); date deținute în privat (baze de date private ale companiilor sau platformelor de recrutare, acolo unde sunt relevante); alte metode, precum web scraping (extracția automată de date publice de pe site-uri web). Va rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să aleagă metoda cea mai potrivită sau combinația cea mai eficientă dintre acestea, în funcție de infrastructura și capacitățile existente. În toate cazurile, metoda aleasă trebuie să asigure îndeplinirea cerințelor de calitate (precizie, fiabilitate, comparabilitate și actualitate). 

Este important de precizat că viitorul regulament prevede și posibilitatea acordării unor derogări temporare statelor membre care întâmpină dificultăți semnificative în implementarea noilor cerințe, tocmai pentru a menține echilibrul între obiectivele statistice și capacitățile reale de colectare a datelor.

Obligații suplimentare de raportare pentru companii? Depinde de gradul de digitalizare al statului...

Întreprinderile vor trebui să furnizeze informații mult mai detaliate referitoare la structura câștigurilor salariale, costul forței de muncă, diferențele salariale între femei și bărbați și locurile de muncă vacante. Companiile vor fi obligate să colecteze date și să raporteze diferența de remunerare anuală neajustată dintre femei și bărbați. Acest aspect nu doar că va expune direct inegalitățile salariale din interiorul companiilor, dar va pune și presiune pe acestea să adopte măsuri active pentru a reduce diferențele salariale și pentru a îmbunătăți transparența internă. 

De asemenea, companiile vor trebui să permită accesul gratuit și imediat autorităților statistice naționale la date administrative sau chiar la anumite categorii de date deținute privat, ceea ce implică o adaptare a procedurilor interne de gestionare și protecție a datelor.

Noul regulament nu se va aplica uniform tuturor întreprinderilor. Cele mai mici companii vor avea obligații limitate comparativ cu cele medii sau mari, însă obligația de a raporta date despre diferența salarială între femei și bărbați și locurile de muncă vacante rămâne universală pentru toate companiile cu cel puțin un angajat. Draftul de regulament solicită explicit autorităților naționale să ia măsuri pentru a limita povara administrativă asupra companiilor mici și microîntreprinderilor, prin utilizarea, pe cât posibil, a datelor administrative existente și a altor surse alternative.

• Pentru statisticile referitoare la structura costului forței de muncă (care include date detaliate despre componentele costurilor salariale și nesalariale), populația statistică vizată  include doar unitățile locale ale întreprinderilor cu cel puțin 10 angajați.

• Pentru statisticile privind structura câștigurilor salariale și diferența de remunerare între femei și bărbați populația statistică include toate unitățile locale rezidente care au cel puțin un salariat.

• Pentru statisticile privind locurile de muncă vacante și indicele costului forței de muncă sunt vizate toate unitățile economice rezidente care au cel puțin un salariat.

În general, noile norme europene vor presupune pentru companii un volum suplimentar de muncă și responsabilitate privind raportarea, însă dimensiunea reală a acestei poveri administrative va depinde considerabil de modalitatea concretă în care fiecare stat membru va alege să colecteze datele. În statele care vor opta pentru soluții digitale integrate (bazate pe date administrative existente sau metode inovatoare precum colectarea automată de date), impactul asupra companiilor ar putea fi relativ redus, deoarece volumul suplimentar de muncă efectivă va fi minim.

În schimb, statele care vor decide să se bazeze în mare măsură pe anchete statistice clasice, bazate pe formulare și rapoarte completate manual de companii, ar putea genera o sarcină administrativă mult mai mare. E de așteptat ca și țara noastră să se regăsească în această ultimă categorie.