Hotararea CEDO in cauza Dragne si altii impotriva Romaniei (satisfactie echitabila)

 La 16 noiembrie 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Dragne si altii impotriva Romaniei asupra aplicabilitatii articolului 41 din Conventia europeana (satisfactia echitabila).
 
 La data de 7 aprilie 2004, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea pe fond in aceasta cauza, constatand incalcarea articolului 6 (1) al Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (dreptul la un proces echitabil), precum si a articolului 1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie (protectia proprietatii).
 
 Incalcarea s-a constatat datorita neexecutarii unor hotarari definitive prin care Primaria comunei Movileni, judetul Olt, a fost obligata sa reconstituie reclamantilor dreptul de proprietate pe o suprafata de 33,5 hectare de teren, respectiv sa plateasca acestora despagubiri in valoare de 97.762.535 lei, reactualizate, reprezentand prejudiciul suferit ca urmare a imposibilitatii cultivarii terenului litigios in anii 1996 si 1997.
 
 La data de 4 octombrie 2005, reclamantii au fost pusi in posesie cu suprafata de teren mentionata, iar la data de 24 octombrie 2005 au primit titlul de proprietate. La data de 29 decembrie 2005, reclamantii au incasat suma de 97.762.500 ROL.
 
 Reclamantii au solicitat CEDO acordarea sumei de 5.912.678.100 ROL (echivalentul a 164.241 de Euro) cu titlu de prejudiciu material reprezentand beneficiul nerealizat. In hotararea pronuntata astazi, Curtea de la Strasbourg a constatat ca suma solicitata nu reprezinta o determinare rezonabila a beneficiului nerealizat, avand in vedere ca nu reflecta valoarea reala a fiecareia dintre recoltele nerealizate, ci a fost calculata prin multiplicarea de 10 ori a valorii recoltei dintr-un an. In plus, Curtea a constatat ca reclamantii nu au depus documente justificative pertinente (o expertiza sau eventual o hotarare judecatoreasca privind cuantumul prejudiciului) in sprijinul solicitarii lor.
 
 Curtea a retinut ca reclamantii au suferit totusi un prejudiciu material, datorita neexecutarii hotararilor judecatoresti interne o lunga perioada de timp, precum si faptul ca plata efectuata in data de 29 decembrie 2005 nu cuprinde reactualizarea sumei acordate cu titlu de daune-interese si a decis sa acorde suma de 9.000 de Euro cu titlu de prejudiciu material.