CCR declară neconstituțională o interpretare dată de ICCJ în 2015 privind extinderea automată a efectelor anulării actelor normative asupra actelor individuale contestate

CCR a admis miercuri excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 10 din 11 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale. 

„În esență, Curtea a reținut că a da eficienţă de plano hotărârii judecătoreşti prin care s-a anulat un act administrativ normativ în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti, afectează securitatea juridică a beneficiarilor actului administrativ individual emis în aplicarea actului administrativ normativ anulat”, a spus CCR.

Legea contenciosului stabilește că hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare.

În 2015, Înalta Curte a stabilit, în aplicarea dispozițiilor de mai sus, că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Contextul deciziei de la ICCJ a fost următorul: fusese contestată o decizie de impunere de emisă de o casă de sănătate județeană în baza unor dispoziţii cuprinse într-un ordin emis de președintele CNAS; ulterior acelei contestații, pe cale separată, acele dispoziții ale ordinului CNAS au fost anulate printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a unei curți de apel.

Unele instanţe considerau, până în 2015, că efectele anulării se aplică şi în procesele deja începute, chiar dacă actele individuale contestate au fost emise înainte de publicare. Cu alte cuvinte, dacă procesul nu s-a terminat definitiv, se putea invoca hotărârea prin care s-a anulat norma şi se cerea anularea actului individual. Raţiunea e că, în momentul în care judecătorii îşi pronunţă hotărârea, norma nu mai există (e anulată), deci nu mai are cum să producă efecte juridice nici în acele cauze încă pendinte.

Alte instanțe considerau însă că anularea are efect numai pentru viitor, prin urmare nu „loveşte” actele individuale emise înainte de data la care s-a publicat hotărârea de anulare. Adepţii acestei interpretări spuneau că, în perioada în care norma a fost în vigoare (chiar dacă ulterior anulată), ea a „fondat” legalitatea actelor date sub imperiul ei; astfel, tot ce s-a făcut sub acea normă rămâne valabil, fiind protejat de principiul securităţii raporturilor juridice. Practic, ar rămâne în picioare acele acte individuale deja emise, chiar dacă se judecă încă în instanţă.

La principiul securității raporturilor juridice face referire și Curtea Constituțională, în decizia sa recentă, rămâne însă de văzut care e motivarea sa, odată ce decizia apare în Monitorul Oficial.