avocatnet.ro 
Pentru informatii privind Noul Cod Civil 2009 sau Noul Cod Penal 2009, va invitam sa accesati sectiunea speciala creata de Avocatnet.ro pentru adoptarea noilor coduri. Pentru a merge la sectiune, click aici.
In Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29/06/2004, a fost publicat noul Cod Penal al Romaniei. Prezentul Cod intrã în vigoare la un an de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I. adica de la 29 iunie 2005.
Modificarile aduse de acest act normativ sunt greu de enumerat astfel incat credem ca pe moment parcurgerea Codului este una dintre singurele actiuni menite sa ofere celor interesati mai multe amanunte.
Codul Penal
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 575 din 29/06/2004
PARTEA GENERALÃ
TITLUL I
LEGEA PENALÃ ªI LIMITELE EI DE APLICARE
CAPITOLUL I
DISPOZIÞII PRELIMINARE
Scopul legii penale
Art. 1. - Legea penalã apãrã, împotriva infracþiunilor, România, suveranitatea, independenþa, unitatea ºi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile ºi libertãþile acesteia, proprietatea, precum ºi întreaga ordine de drept.
Legalitatea incriminãrii ºi a sancþiunilor de drept penal
Art. 2. - (1) Legea prevede faptele care constituie infracþiuni, pedepsele care se aplicã ºi mãsurile care se pot lua în cazul sãvârºirii acestor fapte.
(2) Nimeni nu poate fi sancþionat pentru o faptã care nu era prevãzutã de lege ca infracþiune la data sãvârºirii ei. Nu se poate aplica o pedeapsã sau nu se poate lua o mãsurã de siguranþã ori o mãsurã educativã neprevãzutã de lege la data comiterii faptei.
Crime ºi delicte
Art. 3. - Faptele prevãzute de legea penalã ca infracþiuni se împart, dupã gravitatea lor, în crime ºi delicte.
CAPITOLUL II
APLICAREA LEGII PENALE
Secþiunea 1
Aplicarea legii penale în timp
Activitatea legii penale
Art. 4. - Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în timpul cât ea se aflã în vigoare.
Neretroactivitatea ºi retroactivitatea legii penale
Art. 5. - (1) Legea penalã nu se aplicã faptelor care, la data când au fost sãvârºite, nu erau prevãzute ca infracþiuni.
(2) Legea penalã nu se aplicã faptelor sãvârºite sub legea veche, dacã nu mai sunt prevãzute de legea nouã. În acest caz, executarea pedepselor, a mãsurilor de siguranþã ºi a mãsurilor educative, pronunþate în baza legii vechi, precum ºi toate consecinþele penale ale hotãrârilor judecãtoreºti privitoare la aceste fapte înceteazã prin intrarea în vigoare a legii noi.
Aplicarea legii penale mai favorabile
Art. 6. - (1) În cazul în care de la sãvârºirea infracþiunii pânã la judecarea definitivã a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplicã legea cea mai favorabilã.
(2) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi legii declarate neconstituþionale, precum ºi altor acte normative, aprobate de Parlament cu modificãri sau completãri ori neaprobate, dacã în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziþii penale mai favorabile.
Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 7. - (1) Când, dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare ºi pânã la executarea completã a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede orice fel de pedeapsã, dar cu un maxim special mai mic, sancþiunea aplicatã se reduce la acest maxim, dacã depãºeºte maximul special prevãzut de legea nouã pentru infracþiunea sãvârºitã.
(2) Dacã dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la detenþiune pe viaþã sau detenþiune severã ºi pânã la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeaºi faptã o altã pedeapsã privativã de libertate, pedeapsa detenþiunii pe viaþã sau a detenþiunii severe se înlocuieºte cu maximul pedepsei privative de libertate prevãzute de legea nouã pentru acea infracþiune.
(3) Dacã legea nouã prevede în locul pedepsei închisorii numai pedeapsa amenzii, pedeapsa aplicatã se înlocuieºte cu amenda, fãrã a se putea depãºi maximul special prevãzut în legea nouã. Þinându-se seama de partea executatã din pedeapsa închisorii, executarea amenzii se poate înlãtura în totul sau în parte.
(4) Pedepsele complementare, mãsurile de siguranþã, precum ºi mãsurile educative neexecutate ºi neprevãzute în legea nouã nu se mai executã, iar cele care au corespondent în legea nouã mai favorabilã se executã în conþinutul ºi limitele prevãzute de aceastã lege.
(5) Când o dispoziþie din legea nouã se referã la pedepse definitiv aplicate, se þine seama, în cazul pedepselor executate pânã la data intrãrii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusã sau înlocuitã potrivit dispoziþiilor alin. (1)-(4).
Alte situaþii privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive
Art. 8. - (1) Când dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare ºi pânã la executarea completã a detenþiunii severe, a închisorii stricte sau a închisorii a intervenit o lege care prevede acelaºi fel de pedeapsã, dar cu un maxim special mai mic, iar sancþiunea aplicatã este mai micã decât maximul special prevãzut de legea nouã, þinându-se seama de infracþiunea sãvârºitã, de persoana condamnatului, de conduita acestuia dupã pronunþarea hotãrârii sau în timpul executãrii pedepsei ºi de timpul cât a executat din pedeapsã, se dispune fie menþinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicatã nu poate fi coborâtã sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporþional cu micºorarea maximului special prevãzut pentru infracþiunea sãvârºitã.
(2) Dispoziþiile art. 7 alin. (5) se aplicã ºi în cazul condamnãrilor arãtate în prezentul articol, executate pânã la data intrãrii în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotãrâre reducându-se cu o treime, fãrã a putea fi coborâtã sub minimul general al acelei pedepse.
Aplicarea legii penale temporare
Art. 9. - (1) Legea penalã temporarã se aplicã infracþiunii sãvârºite în timpul când era în vigoare, chiar dacã fapta nu a fost urmãritã sau judecatã în acel interval de timp.
(2) Legea penalã temporarã este legea penalã care prevede data ieºirii ei din vigoare sau a cãrei aplicare este limitatã prin natura situaþiei temporare care a impus-o.
Secþiunea a 2-a
Aplicarea legii penale în spaþiu
Teritorialitatea legii penale
Art. 10. - (1) Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite pe teritoriul României.
(2) Prin teritoriul României se înþelege întinderea de pãmânt ºi apele cuprinse între frontierele de stat, inclusiv apele maritime interioare, subsolul ºi spaþiul aerian, precum ºi marea teritorialã cu solul, subsolul ºi spaþiul aerian ale acesteia.
(3) Infracþiunea se considerã sãvârºitã pe teritoriul României ºi atunci când a fost comisã pe o navã sub pavilion românesc sau aeronavã românã, precum ºi atunci când pe teritoriul României ori pe o navã sub pavilion românesc sau aeronavã românã s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracþiunii. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc.
Personalitatea legii penale
Art. 11. - Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în afara teritoriului þãrii de un cetãþean român sau de o persoanã fãrã cetãþenie care are domiciliul în þarã, dacã fapta este prevãzutã ca infracþiune ºi de legea penalã a þãrii unde a fost sãvârºitã.
Realitatea legii penale
Art. 12. - (1) Legea penalã se aplicã infracþiunilor sãvârºite în afara teritoriului þãrii de un cetãþean strãin sau de o persoanã fãrã cetãþenie care nu are domiciliul în þarã, contra securitãþii naþionale a statului român, contra unui cetãþean român sau contra unei persoane juridice române, dacã legea penalã românã prevede pedeapsa detenþiunii pe viaþã sau a detenþiunii severe.
(2) Punerea în miºcare a acþiunii penale pentru infracþiunile prevãzute în alin. (1) se face numai cu autorizarea prealabilã a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie.
Universalitatea legii penale
Art. 13. - (1) Legea penalã se aplicã ºi altor infracþiuni decât celor prevãzute în art. 12 alin. (1), sãvârºite în afara teritoriului þãrii de un cetãþean strãin sau de o persoanã fãrã cetãþenie care nu are domiciliul în þarã, dacã:
a) fapta este prevãzutã ca infracþiune ºi de legea penalã a þãrii unde a fost sãvârºitã;
b) fãptuitorul se aflã în þarã.
(2) Pentru infracþiunile îndreptate contra intereselor statului român, contra unui cetãþean român sau contra unei persoane juridice române, fãptuitorul poate fi judecat ºi în cazul când s-a obþinut extrãdarea lui.
(3) Dispoziþiile alin. (1) ºi (2) nu se aplicã în cazul când, potrivit legii statului în care fãptuitorul a sãvârºit infracþiunea, existã o cauzã care împiedicã punerea în miºcare a acþiunii penale sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executatã ori este consideratã ca executatã.
(4) Când pedeapsa nu a fost executatã sau a fost executatã numai în parte, se procedeazã potrivit dispoziþiilor legale privitoare la recunoaºterea hotãrârilor strãine.
Legea penalã ºi convenþiile internaþionale
Art. 14. - Dispoziþiile cuprinse la art. 11-13 se aplicã dacã nu se dispune altfel printr-o convenþie internaþionalã la care România este parte.
Imunitatea de jurisdicþie
Art. 15. - Legea penalã nu se aplicã infracþiunilor sãvârºite de reprezentanþii diplomatici ai statelor strãine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenþiile internaþionale, nu sunt supuse jurisdicþiei penale a statului român.
Extrãdarea
Art. 16. - (1) Extrãdarea poate fi acordatã sau solicitatã pe bazã de convenþie internaþionalã ori pe bazã de reciprocitate.
(2) Condiþiile în care se acordã sau se solicitã extrãdarea prevãzute în convenþii internaþionale sau declaraþii de reciprocitate se completeazã cu cele prevãzute în legea specialã.
TITLUL II
INFRACÞIUNEA
CAPITOLUL I
DISPOZIÞII GENERALE
Trãsãturile esenþiale ale infracþiunii
Art. 17. - (1) Infracþiunea este fapta prevãzutã de legea penalã, care prezintã pericol social ºi este sãvârºitã cu vinovãþie.
(2) Infracþiunea este singurul temei al rãspunderii penale.
Pericolul social al faptei
Art. 18. - Fapta care prezintã pericol social în înþelesul legii penale este orice acþiune sau inacþiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arãtate în art. 1 ºi pentru sancþionarea cãreia este necesarã aplicarea unei pedepse.
Fapta care nu prezintã pericolul social al unei infracþiuni
Art. 19. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege ºi prin conþinutul ei concret, fiind lipsitã în mod vãdit de importanþã, nu prezintã gradul de pericol social al unei infracþiuni.
(2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se þine seama de modul ºi mijloacele de sãvârºire a faptei, de scopul urmãrit, de împrejurãrile în care fapta a fost comisã, de urmarea produsã sau care s-ar fi putut produce, precum ºi de persoana ºi conduita fãptuitorului.
(3) În cazul faptelor prevãzute în prezentul articol, procurorul sau instanþa aplicã una dintre urmãtoarele sancþiuni cu caracter administrativ:
a) mustrarea;
b) mustrarea cu avertisment;
c) amendã de la 1.000.000 lei la 25.000.000 lei.
Vinovãþia
Art. 20. - (1) Fapta prevãzutã de legea penalã care prezintã pericol social este sãvârºitã cu vinovãþie când este comisã cu intenþie, din culpã sau cu intenþie depãºitã.
1. Fapta este sãvârºitã cu intenþie când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmãrind producerea lui prin sãvârºirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale ºi, deºi nu-l urmãreºte, acceptã posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este sãvârºitã din culpã când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptã, socotind fãrã temei cã el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deºi trebuia ºi putea sã îl prevadã.
(2) Fapta care constã fie într-o acþiune, fie într-o inacþiune constituie infracþiune numai când este sãvârºitã cu intenþie.
(3) Fapta comisã din culpã constituie infracþiune numai când în lege se prevede aceasta.
(4) Existã intenþie depãºitã când rezultatul mai grav produs printr-o acþiune sau inacþiune intenþionatã se datoreazã culpei fãptuitorului.
CAPITOLUL II
CAUZELE JUSTIFICATIVE
Cauzele justificative
Art. 21. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã în condiþiile vreuneia dintre cauzele justificative prevãzute de lege.
(2) Efectul cauzelor justificative se extinde ºi asupra participanþilor.
Legitima apãrare
Art. 22. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã în stare de legitimã apãrare.
(2) Este în stare de legitimã apãrare acela care sãvârºeºte fapte pentru a înlãtura un atac material, direct, imediat ºi injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes general ºi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul general.
(3) Se prezumã cã este în legitimã apãrare ºi acela care sãvârºeºte fapta pentru a respinge pãtrunderea fãrã drept a unei persoane prin violenþã, viclenie, efracþie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinþã, încãpere, dependinþã sau loc împrejmuit þinând de acestea.
(4) Este, de asemenea, în legitimã apãrare ºi acela care, din cauza tulburãrii sau temerii, a depãºit limitele unei apãrãri proporþionale cu gravitatea pericolului ºi cu împrejurãrile în care s-a produs atacul.
Starea de necesitate
Art. 23. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã de o persoanã pentru a salva de la un pericol iminent ºi care nu putea fi înlãturat altfel, viaþa, integritatea corporalã sau sãnãtatea sa, a altuia sau un bun important al sãu ori al altuia sau un interes general.
(2) Se aflã în stare de necesitate ºi acela care în momentul sãvârºirii faptei nu ºi-a dat seama cã pricinuieºte urmãri vãdit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacã pericolul nu era înlãturat.
Ordinul legii ºi comanda autoritãþii legitime
Art. 24. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã sãvârºirea ei a fost impusã sau autorizatã de lege.
(2) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã pentru îndeplinirea unui ordin dat de cãtre autoritatea legitimã, în forma prevãzutã de lege, dacã acesta nu este în mod vãdit ilegal.
Consimþãmântul victimei
Art. 25. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã cu consimþãmântul victimei, dacã aceasta putea sã dispunã în mod legal de valoarea socialã lezatã sau pusã în pericol.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu se aplicã în cazul infracþiunilor contra vieþii. În cazul infracþiunilor contra integritãþii corporale sau a sãnãtãþii acestea nu se aplicã, dacã fapta la care s-a consimþit contravine legii sau bunelor moravuri.
CAPITOLUL III
CAUZELE CARE ÎNLÃTURÃ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI
Cauzele care înlãturã caracterul penal al faptei
Art. 26. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã comisã în condiþiile vreuneia dintre cauzele prevãzute de lege care înlãturã caracterul penal al faptei.
(2) Efectul cauzelor care înlãturã caracterul penal al faptei nu se extinde asupra participanþilor, cu excepþia cazului fortuit.
Constrângerea fizicã
Art. 27. - Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã din cauza unei constrângeri fizice cãreia fãptuitorul nu i-a putut rezista.
Constrângerea moralã
Art. 28. - Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã din cauza unei constrângeri morale, exercitatã prin ameninþarea cu un pericol grav pentru persoana fãptuitorului ori a altuia ºi care nu putea fi înlãturat în alt mod.
Cazul fortuit
Art. 29. - Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã al cãrei rezultat este consecinþa unei împrejurãri care nu putea fi prevãzutã.
Minoritatea fãptuitorului
Art. 30. - Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã sãvârºitã de un minor care la data comiterii acesteia nu îndeplinea condiþiile legale pentru a rãspunde penal.
Iresponsabilitatea
Art. 31. - Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã fãptuitorul, în momentul sãvârºirii faptei, fie din cauza alienaþiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sã-ºi dea seama de acþiunile sau inacþiunile sale ori nu putea fi stãpân pe ele.
Beþia
Art. 32. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã dacã fãptuitorul, în momentul sãvârºirii faptei, se gãsea, din cauza unor împrejurãri independente de voinþa sa, în stare de beþie completã produsã de alcool sau de alte substanþe.
(2) Starea de beþie voluntarã completã produsã de alcool sau de alte substanþe nu înlãturã caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupã caz, o circumstanþã atenuantã sau agravantã.
Eroarea de fapt
Art. 33. - (1) Nu constituie infracþiune fapta prevãzutã de legea penalã când fãptuitorul, în momentul sãvârºirii acesteia, nu cunoaºte existenþa unei stãri, situaþii sau împrejurãri de care depinde caracterul penal al faptei.
(2) Nu constituie o circumstanþã agravantã împrejurarea pe care fãptuitorul nu a cunoscut-o în momentul sãvârºirii infracþiunii.
(3) Dispoziþiile alin. (1) ºi (2) se aplicã ºi faptelor sãvârºite din culpã pe care legea penalã le pedepseºte, numai dacã necunoaºterea stãrii, situaþiei sau împrejurãrii respective nu este ea însãºi rezultatul culpei.
CAPITOLUL IV
TENTATIVA
Tentativa
Art. 34. - (1) Tentativa constã în punerea în executare a intenþiei de a sãvârºi infracþiunea, executare care a fost, însã, întreruptã sau nu ºi-a produs efectul.
(2) Existã tentativã ºi în cazul în care consumarea infracþiunii nu a fost posibilã din cauza insuficienþei sau defectuozitãþii mijloacelor folosite, ori din cauza împrejurãrii cã în timpul când s-au sãvârºit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde fãptuitorul credea cã se aflã.
(3) Nu existã tentativã atunci când imposibilitatea de consumare a infracþiunii este consecinþa modului cum a fost conceputã executarea.
Pedepsirea tentativei
Art. 35. - (1) Tentativa la crimã se pedepseºte întotdeauna, iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta.
(2) În cazul persoanei fizice, tentativa se sancþioneazã cu o pedeapsã imediat inferioarã categoriei de pedeapsã prevãzutã de lege pentru infracþiunea consumatã, dacã legea nu prevede altfel.
(3) În cazul persoanei juridice, tentativa se sancþioneazã cu o amendã cuprinsã între minimul special ºi maximul special al amenzii prevãzute de lege pentru infracþiunea consumatã, reduse la jumãtate, dacã legea nu prevede altfel. La aceastã pedeapsã se poate adãuga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu excepþia dizolvãrii persoanei juridice.
Desistarea ºi împiedicarea producerii rezultatului
Art. 36. - (1) Nu se pedepseºte fãptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
(2) Dacã actele îndeplinite pânã în momentul desistãrii sau împiedicãrii producerii rezultatului constituie o altã infracþiune, se aplicã pedeapsa pentru acea infracþiune.
CAPITOLUL V
PARTICIPAÞIA
Participanþii
Art. 37. - Participanþi sunt persoanele care contribuie la sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã în calitate de autori, instigatori sau complici.
Autor
Art. 38. - (1) Autor este persoana care sãvârºeºte în mod nemijlocit o faptã prevãzutã de legea penalã.
(2) Dacã mai multe persoane sãvârºesc nemijlocit, împreunã, o faptã prevãzutã de legea penalã, fiecare din ele va fi pedepsitã ca autor.
Instigator
Art. 39. - Instigator este persoana care, cu intenþie, determinã o altã persoanã sã sãvârºeascã o faptã prevãzutã de legea penalã.
Complice
Art. 40. - (1) Complice este persoana care, cu intenþie, ajutã sau înlesneºte în orice mod la sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã.
(2) Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul sãvârºirii faptei, cã va tãinui bunurile provenite din aceasta sau cã va favoriza pe fãptuitor, chiar dacã dupã sãvârºirea faptei promisiunea nu este îndeplinitã.
Pedeapsa în caz de participaþie
Art. 41. - Instigatorul ºi complicele la o faptã prevãzutã de legea penalã, sãvârºitã cu intenþie, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se þine seama de contribuþia fiecãruia la sãvârºirea infracþiunii, precum ºi de dispoziþiile art. 87.
Circumstanþe personale ºi reale
Art. 42. - (1) Circumstanþele privitoare la persoana unui participant nu se rãsfrâng asupra celorlalþi.
(2) Circumstanþele privitoare la faptã se rãsfrâng asupra participanþilor numai în mãsura în care aceºtia le-au cunoscut sau le-au prevãzut.
Împiedicarea sãvârºirii faptei
Art. 43. - (1) Participantul nu se pedepseºte dacã împiedicã în cursul executãrii, dar înainte de descoperirea faptei, consumarea acesteia.
(2) Dacã actele sãvârºite pânã în momentul împiedicãrii constituie o altã faptã prevãzutã de legea penalã, participantului i se aplicã pedeapsa pentru acea faptã.
Participaþia improprie
Art. 44. - (1) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenþie, la sãvârºirea din culpã de cãtre o altã persoanã, a unei fapte prevãzute de legea penalã, se sancþioneazã cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisã cu intenþie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea, în orice mod, cu intenþie, la sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã, de cãtre o persoanã care comite acea faptã fãrã vinovãþie, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru acea infracþiune.
(3) Dispoziþiile art. 42 ºi 43 se aplicã în mod corespunzãtor.
CAPITOLUL VI
RÃSPUNDEREA PENALÃ A PERSOANEI JURIDICE
Condiþiile rãspunderii penale a persoanelor juridice
Art. 45. - (1) Persoanele juridice, cu excepþia statului, a autoritãþilor publice ºi a instituþiilor publice, rãspund penal, în cazurile prevãzute de lege, pentru infracþiunile sãvârºite în numele sau în interesul persoanelor juridice, de cãtre organele sau reprezentanþii acestora.
(2) Rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a participat la sãvârºirea aceleiaºi fapte.
CAPITOLUL VII
PLURALITATEA DE INFRACÞIUNI
Formele pluralitãþii
Art. 46. - Pluralitatea de infracþiuni constituie, dupã caz, concurs de infracþiuni sau recidivã.
Concursul de infracþiuni
Art. 47. - (1) Existã concurs real de infracþiuni când douã sau mai multe infracþiuni au fost sãvârºite de aceeaºi persoanã, prin douã ori mai multe acþiuni sau inacþiuni, înainte de a fi condamnatã definitiv pentru vreuna din ele.
(2) Existã concurs formal de infracþiuni când o acþiune sau o inacþiune sãvârºitã de aceeaºi persoanã, din cauza împrejurãrilor în care a avut loc ºi urmãrilor pe care le-a produs, întruneºte elementele mai multor infracþiuni.
(3) În cazul concursului formal de infracþiuni, fapta se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea cea mai gravã.
Pedeapsa principalã în caz de concurs de infracþiuni
Art. 48. - (1) În caz de concurs real de infracþiuni se stabileºte pedeapsa pentru fiecare infracþiune în parte, iar din acestea se aplicã pedeapsa, în una din urmãtoarele modalitãþi:
a) când s-au stabilit numai pedepse privative de libertate:
1. se aplicã pedeapsa cea mai grea stabilitã pentru una din infracþiunile concurente, care poate fi sporitã pânã la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulãtor se poate aplica un spor, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã depãºeascã totalul duratei pedepselor stabilite pentru infracþiunile concurente ºi nici maximul general al pedepsei imediat superioare ori
2. se aplicã o pedeapsã care reprezintã totalul pedepselor stabilite pentru infracþiunile concurente, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã poatã depãºi maximul general al pedepsei imediat superioare;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu amenda:
1. se aplicã amenda cea mai mare stabilitã pentru una din infracþiunile concurente, care poate fi sporitã pânã la maximul ei special, iar când acest maxim special nu este îndestulãtor se poate aplica un spor, fãrã ca pedeapsa rezultantã sã depãºeascã totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanþã pentru infracþiunile concurente ºi nici maximul general al amenzii ori
2. se aplicã o amendã care reprezintã totalul amenzilor stabilite pentru infracþiunile concurente, fãrã ca amenda rezultantã aplicatã sã poatã depãºi maximul general al amenzii;
c) când s-au stabilit pedepse privative de libertate ºi pedepse cu amendã, se aplicã pedeapsa privativã de libertate, potrivit dispoziþiilor lit. a) pct. 1, la care se poate adãuga amenda, în total sau în parte.
(2) Dacã vreuna din pedepsele stabilite pentru infracþiunile concurente este detenþiunea pe viaþã, se aplicã aceastã pedeapsã.
(3) Dispoziþiile alin. (1) ºi (2) se aplicã ºi în cazul când pentru una sau pentru toate infracþiunile concurente s-a pronunþat o hotãrâre de condamnare definitivã.
Pedeapsa complementarã ºi mãsurile de siguranþã în caz de concurs real de infracþiuni
Art. 49. - (1) Dacã pentru una din infracþiunile concurente s-a stabilit ºi o pedeapsã complementarã, aceasta se aplicã alãturi de pedeapsa privativã de libertate.
(2) Pedepsele complementare de naturã diferitã sau chiar de aceeaºi naturã, dar cu un conþinut diferit, se aplicã alãturi de pedeapsa privativã de libertate.
(3) Dacã s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaºi naturã ºi cu acelaºi conþinut, se aplicã cea mai grea dintre acestea.
(4) Mãsurile de siguranþã de aceeaºi naturã în cazul infracþiunilor concurente se iau o singurã datã, iar dacã sunt de naturã diferitã, se cumuleazã.
Recidiva
Art. 50. - (1) Recidivã existã în urmãtoarele cazuri:
a) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate cuprinsã între un an ºi 5 ani, condamnatul sãvârºeºte cu intenþie o nouã infracþiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare;
b) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul sãvârºeºte cu intenþie o nouã infracþiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare;
c) când dupã executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse între un an ºi 5 ani, condamnatul sãvârºeºte cu intenþie o nouã infracþiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an;
d) când dupã executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 5 ani, condamnatul sãvârºeºte cu intenþie o nouã infracþiune pentru care legea prevede o pedeapsã privativã de libertate mai mare de un an.
(2) Existã recidivã ºi în cazurile în care una dintre pedepsele prevãzute în alin. (1) este detenþiunea pe viaþã.
(3) Pentru stabilirea stãrii de recidivã se þine seama ºi de hotãrârea de condamnare pronunþatã în strãinãtate pentru o faptã prevãzutã ºi de legea românã, dacã hotãrârea de condamnare a fost recunoscutã potrivit legii.
Sancþiunea în caz de recidivã
Art. 51. - (1) În cazul recidivei dupã condamnare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. a), se aplicã regulile concursului de infracþiuni. Dacã cel condamnat a executat o parte din pedeapsã, regulile concursului de infracþiuni se aplicã þinând seama de pedeapsa care a mai rãmas de executat.
(2) În cazul recidivei dupã condamnare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. b), pedeapsa stabilitã pentru infracþiunea sãvârºitã ulterior ºi pedeapsa aplicatã pentru infracþiunea anterioarã se cumuleazã, fãrã a se putea depãºi maximul general al pedepsei imediat superioare. Dacã cel condamnat a executat o parte din pedeapsã, cumulul se face între pedeapsa ce a mai rãmas de executat ºi pedeapsa aplicatã pentru infracþiunea sãvârºitã ulterior.
(3) În cazul recidivei dupã executare prevãzute în art. 50 alin. (1) lit. c) ºi d), se aplicã o pedeapsã care poate fi sporitã cu 10 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.
Pedeapsa în unele cazuri când nu existã recidivã
Art. 52. - Când dupã condamnarea definitivã cel condamnat sãvârºeºte o nouã infracþiune, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, ºi nu sunt întrunite condiþiile prevãzute de lege pentru starea de recidivã, pedeapsa se aplicã potrivit regulilor concursului de infracþiuni.
Condamnãri care nu atrag starea de recidivã
Art. 53. - (1) La stabilirea stãrii de recidivã nu se þine seama de hotãrârile de condamnare privitoare la:
a) infracþiunile sãvârºite în timpul minoritãþii;
b) infracþiunile sãvârºite din culpã;
c) infracþiunile amnistiate;
d) faptele care nu mai sunt prevãzute ca infracþiuni de legea penalã.
(2) De asemenea, nu se þine seama de condamnãrile pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cãrora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Pedeapsa în cazul pluralitãþii de infracþiuni sãvârºite de persoana juridicã
Art. 54. - (1) În caz de concurs de infracþiuni sãvârºit de persoana juridicã, se aplicã amenda pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3) pentru infracþiunea cea mai gravã, care poate fi majorat cu o pãtrime.
(2) În cazul în care persoana juridicã a mai fost condamnatã anterior definitiv pentru o infracþiune, se aplicã dispoziþiile alin. (1), dacã pedeapsa aplicatã pentru infracþiunea anterioarã nu a fost executatã. Dacã pedeapsa anterioarã a fost executatã, se aplicã pedeapsa amenzii pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
(3) Pedepsele complementare se pot cumula.
Unitatea infracþiunii continuate ºi a celei complexe
Art. 55. - (1) În cazul infracþiunii continuate ºi al infracþiunii complexe nu existã pluralitate de infracþiuni.
(2) Infracþiunea este continuatã când o persoanã sãvârºeºte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaºi rezoluþii, acþiuni sau inacþiuni care prezintã fiecare în parte conþinutul aceleiaºi infracþiuni. În acest caz, se aplicã pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea sãvârºitã, la care se poate adãuga un spor pânã la maximul special, iar când acest maxim nu este îndestulãtor se poate aplica un spor fãrã ca pedeapsa sã poatã depãºi maximul general.
(3) Infracþiunea este complexã când în conþinutul sãu intrã, ca element constitutiv sau ca element circumstanþial agravant, o acþiune sau inacþiune care constituie prin ea însãºi o faptã prevãzutã de legea penalã.
Recalcularea pedepsei pentru infracþiunea continuatã sau complexã
Art. 56. - Dacã cel condamnat definitiv pentru o infracþiune continuatã sau complexã este judecat ulterior ºi pentru alte acþiuni sau inacþiuni care intrã în conþinutul aceleiaºi infracþiuni, þinându-se seama de infracþiunea sãvârºitã în întregul ei, se stabileºte o pedeapsã corespunzãtoare, care nu poate fi mai micã decât cea pronunþatã anterior.
TITLUL III
PEDEPSELE
CAPITOLUL I
CATEGORIILE ªI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
CARE SE APLICÃ PERSOANEI FIZICE
Pedeapsa ºi scopul ei
Art. 57. - (1) Pedeapsa este o mãsurã de constrângere aplicatã în scopul reeducãrii condamnatului ºi al prevenirii sãvârºirii de noi infracþiuni.
(2) Executarea pedepsei nu trebuie sã cauzeze suferinþe fizice ºi nici sã înjoseascã persoana condamnatului.
Felurile pedepselor
Art. 58. - (1) Pedepsele care se aplicã persoanei fizice sunt: pedepse principale, pedepse complementare ºi pedepse accesorii.
(2) Pedepsele principale se împart în: pedepse principale pentru crime ºi pedepse principale pentru delicte.
(3) Pedepsele principale pentru crime sunt:
a) detenþiunea pe viaþã;
b) detenþiunea severã între 15 ºi 30 de ani.
(4) Pedepsele principale pentru delicte sunt:
a) închisoarea strictã între un an ºi 15 ani;
b) închisoarea între 15 zile ºi un an;
c) amenda sub forma zilelor-amendã, între 5 ºi 360 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 100.000 lei ºi 1.000.000 lei;
d) munca în folosul comunitãþii, între 100 ºi 500 de ore.
(5) Pedepsele complementare pentru crime ºi delicte sunt:
a) interzicerea exerciþiului unor drepturi de la un an la 10 ani;
b) degradarea militarã.
(6) Pedeapsa accesorie pentru crime ºi delicte constã în interzicerea exerciþiului tuturor drepturilor prevãzute ca pedeapsã complementarã.
CAPITOLUL II
CATEGORIILE ªI LIMITELE GENERALE ALE PEDEPSELOR
CARE SE APLICÃ PERSOANEI JURIDICE
Felurile pedepselor
Art. 59. - (1) Pedepsele care se aplicã persoanei juridice pentru crime sau delicte sunt: pedepse principale ºi pedepse complementare.
(2) Pedeapsa principalã este amenda de la 10.000.000 lei la 10.000.000.000 lei.
(3) Pedepsele complementare sunt:
a) dizolvarea persoanei juridice;
b) suspendarea activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice pe o duratã de la un an la 3 ani;
c) interzicerea de a participa la procedurile de achiziþii publice, pe o duratã de la un an la 5 ani;
d) interzicerea accesului la unele resurse financiare, pe o duratã de la un an la 5 ani;
e) afiºarea hotãrârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presã ori mijloace de comunicare audiovizualã.
(4) Pedepsele complementare prevãzute în alin. (3) lit. b)-e) se pot aplica în mod cumulativ, integral sau parþial.
CAPITOLUL III
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR PRINCIPALE APLICATE PERSOANEI FIZICE
Secþiunea 1
Regimul de executare a pedepselor privative de libertate
Regulile generale ale executãrii pedepselor principale privative de libertate
Art. 60. - (1) Executarea pedepselor principale privative de libertate se bazeazã pe sistemul progresiv. Condamnaþii au posibilitatea sã treacã dintr-un regim de executare în altul, în condiþiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor.
(2) Pedepsele privative de libertate se executã în unul din urmãtoarele regimuri:
a) regimul de maximã siguranþã;
b) regimul închis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis.
(3) Regimul executãrii pedepselor privative de libertate se bazeazã pe posibilitatea condamnaþilor de a presta o muncã utilã, dacã sunt apþi pentru muncã, pe educarea condamnaþilor, pe respectarea de cãtre aceºtia a disciplinei muncii ºi a ordinii interioare a locurilor de deþinere, precum ºi pe stimularea ºi recompensarea celor stãruitori în muncã, disciplinaþi ºi care dau dovezi temeinice de îndreptare. Toate mijloacele folosite în cadrul regimului executãrii pedepselor privative de libertate trebuie sã contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaþi ºi la prevenirea sãvârºirii de noi infracþiuni de cãtre aceºtia.
(4) Dupã împlinirea vârstei de 60 de ani, condamnaþii pot presta o muncã numai la cererea acestora, dacã sunt apþi pentru muncã.
Locul ºi modul de executare a pedepselor privative de libertate
Art. 61. - (1) Executarea pedepselor privative de libertate se face, potrivit dispoziþiilor legii pentru executarea pedepselor, în locuri anume destinate, denumite penitenciare.
(2) Femeile condamnate la pedepse privative de libertate executã aceste pedepse separat de condamnaþii bãrbaþi.
(3) Minorii condamnaþi la pedepse privative de libertate executã aceste pedepse separat de condamnaþii majori sau în locuri de deþinere speciale, cu asigurarea posibilitãþii de a continua învãþãmântul general obligatoriu ºi de a dobândi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile lor.
Regimul de muncã
Art. 62. - (1) Munca prestatã de condamnat este remuneratã, cu excepþia muncilor cu caracter gospodãresc necesare locului de deþinere.
(2) Normele, timpul de muncã ºi remuneraþia muncii condamnatului sunt cele stabilite prin lege.
(3) Din remuneraþia muncii condamnatului o parte revine acestuia, iar cealaltã parte revine administraþiei penitenciarului. Aceste pãrþi, precum ºi modul de folosire se stabilesc prin legea pentru executarea pedepselor.
Secþiunea a 2-a
Regimul de executare a pedepsei detenþiunii pe viaþã ºi a pedepsei detenþiunii severe
Locul ºi modul de executare a pedepsei detenþiunii pe viaþã
ºi a detenþiunii severe
Art. 63. - (1) Detenþiunea pe viaþã ºi detenþiunea severã se executã în penitenciare anume destinate sau în secþii speciale ale celorlalte penitenciare.
(2) Regimul executãrii detenþiunii pe viaþã ºi detenþiunii severe este regimul de maximã siguranþã. Condamnatul la pedeapsa detenþiunii pe viaþã sau detenþiunii severe poate trece în celelalte regimuri în condiþiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor.
Neaplicarea pedepsei detenþiunii pe viaþã
Art. 64. - (1) Pedeapsa detenþiunii pe viaþã nu se aplicã persoanei care, la data pronunþãrii hotãrârii de condamnare, a împlinit vârsta de 60 de ani. În acest caz, în locul detenþiunii pe viaþã se aplicã pedeapsa maximã a detenþiunii severe ºi pedeapsa complementarã a interzicerii exerciþiului unor drepturi pe durata maximã.
(2) În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenþiunii pe viaþã a împlinit vârsta de 60 de ani în timpul executãrii pedepsei, în locul pedepsei detenþiunii pe viaþã se aplicã pedeapsa maximã a detenþiunii severe ºi pedeapsa complementarã a interzicerii exerciþiului unor drepturi pe duratã maximã.
Calculul pedepsei în cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detenþiunii pe viaþã
Art. 65. - În cazul comutãrii sau înlocuirii pedepsei detenþiunii pe viaþã cu pedeapsa detenþiunii severe, perioada de detenþiune executatã se considerã ca parte executatã din pedeapsa detenþiunii severe.
Secþiunea a 3-a
Regimul de executare a pedepsei închisorii stricte ºi a pedepsei închisorii
Locul ºi modul de executare a pedepsei închisorii stricte
Art. 66. - (1) Executarea pedepsei închisorii stricte se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul executãrii pedepsei închisorii stricte este regimul închis, în cazul persoanei condamnate la pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani sau regimul semideschis, în cazul pedepsei închisorii stricte care nu depãºeºte 5 ani.
(3) Condamnatul la pedeapsa închisorii stricte poate trece în celelalte regimuri în condiþiile prevãzute de legea pentru executarea pedepselor.
Locul ºi modul de executare a pedepsei închisorii
Art. 67. - (1) Executarea pedepsei închisorii se face în penitenciare anume destinate.
(2) Regimul executãrii pedepsei închisorii este regimul deschis, prevãzut de legea pentru executarea pedepselor.
Secþiunea a 4-a
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Conþinutul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã
Art. 68. - (1) Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care fãptuitorul este condamnat sã o plãteascã.
(2) Pedeapsa amenzii se aplicã sub forma zilelor-amendã. În acest caz suma totalã care urmeazã sã fie plãtitã rezultã din înmulþirea numãrului de zile de pedeapsã stabilite de instanþã în raport cu gravitatea faptei ºi persoana fãptuitorului, cu suma reprezentând evaluarea în bani a fiecãrei zile de pedeapsã, þinându-se seama de posibilitãþile financiare ale fãptuitorului ºi de obligaþiile legale ale acestuia faþã de persoanele aflate în grija sa.
(3) Dacã legea prevede cã o infracþiune se pedepseºte numai cu amendã, fãrã a-i arãta limitele, minimul special al zilelor-amendã este de 20 zile, iar maximul special de 120 zile, dacã legea nu prevede altfel.
(4) Când legea prevede pedeapsa amenzii, fãrã a-i arãta limitele, alternativ cu pedeapsa închisorii, minimul special al zilelor-amendã este de 40 zile, iar maximul special de 180 zile, iar când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii stricte, minimul special este de 60 zile ºi maximul special de 240 zile.
Înlocuirea pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã
Art. 69. - (1) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinþã de la executarea amenzii, dacã legea prevede pedeapsa închisorii stricte ca pedeapsã alternativã la amendã, instanþa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitãþii pânã la 500 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îºi dã consimþãmântul pentru aceastã pedeapsã, cu pedeapsa închisorii stricte.
(2) În cazul condamnatului care se sustrage cu rea-credinþã de la executarea amenzii, dacã legea prevede pedeapsa închisorii ca pedeapsã alternativã la amendã, instanþa poate înlocui amenda cu munca în folosul comunitãþii pânã la 300 de ore sau, în cazul în care condamnatul nu îºi dã consimþãmântul pentru aceastã pedeapsã, cu pedeapsa închisorii.
(3) La înlocuirea pedepsei amenzii, se þine seama de durata zilelor-amendã neplãtite.
Secþiunea a 5-a
Regimul de executare a pedepsei muncii în folosul comunitãþii
Conþinutul pedepsei ºi modul de executare
Art. 70. - (1) Dacã legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 3 ani, instanþa poate dispune în locul pedepsei privative de libertate executarea unei munci neremunerate în folosul comunitãþii, pe o duratã de cel puþin 100 de ore.
(2) Durata maximã a muncii în folosul comunitãþii este de 300 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii, ºi de 500 de ore, în cazul în care legea prevede pedeapsa închisorii stricte de cel mult 3 ani.
(3) Munca în folosul comunitãþii poate fi dispusã numai cu consimþãmântul inculpatului.
(4) Dacã persoana condamnatã nu executã aceastã pedeapsã sau, în timpul executãrii ei nu îndeplineºte obligaþiile care-i revin ori le îndeplineºte în mod defectuos, instanþa poate dispune, dacã legea nu prevede alt mod de sancþionare, revocarea muncii în folosul comunitãþii, înlocuind-o, integral sau parþial, dupã caz, cu închisoarea sau cu închisoarea strictã de cel mult 3 ani.
(5) Modul de executare a muncii în folosul comunitãþii este reglementat prin legea pentru executarea pedepselor.
Secþiunea a 6-a
Liberarea condiþionatã
Liberarea condiþionatã a condamnatului la pedeapsa închisorii, a închisorii stricte ºi a detenþiunii severe
Art. 71. - (1) Dupã ce a executat cel puþin douã treimi din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau trei pãtrimi din pedeapsa detenþiunii severe, condamnatul care este stãruitor în muncã, disciplinat ºi dã dovezi temeinice de îndreptare, þinându-se seama de durata din pedeapsa care mai rãmâne de executat, de vârsta, starea sãnãtãþii, forma de vinovãþie ºi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiþionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
(2) Minorii condamnaþi la pedeapsa închisorii ori închisorii stricte pot fi liberaþi condiþionat dupã executarea unei treimi din pedeapsa aplicatã. Condamnaþii trecuþi de 60 de ani, pentru bãrbaþi ºi 55 de ani, pentru femei, pot fi liberaþi condiþionat dupã executarea unei treimi din pedeapsa închisorii ori închisorii stricte sau jumãtate din pedeapsa detenþiunii severe.
(3) În calculul fracþiunilor de pedeapsã prevãzute în alin. (1) se þine seama de partea din durata pedepsei care poate fi consideratã, potrivit legii, ca executatã pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiþionatã nu poate fi acordatã înainte de executarea efectivã a cel puþin jumãtate din pedeapsa închisorii ori a închisorii stricte sau a cel puþin douã treimi din pedeapsa detenþiunii severe.
(4) În timpul liberãrii condiþionate, instanþa poate sã-l oblige pe condamnat sã se supunã mãsurilor de supraveghere prevãzute în art. 103.
Liberarea condiþionatã a condamnatului la pedeapsa detenþiunii pe viaþã
Art. 72. - (1) Cel condamnat la pedeapsa detenþiunii pe viaþã poate fi liberat condiþionat, în mod excepþional, dupã executarea efectivã a 20 de ani de detenþiune, þinându-se seama de antecedentele sale penale, precum ºi de faptul cã este stãruitor în muncã, disciplinat ºi dã dovezi temeinice de îndreptare.
(2) Condamnatul trecut de vârsta de 60 de ani poate fi liberat condiþionat dupã executarea efectivã a 15 ani de detenþiune, dacã sunt îndeplinite ºi celelalte condiþii prevãzute în alin. (1).
(3) Pedeapsa se considerã executatã dacã în termen de 10 ani de la liberare condamnatul nu a sãvârºit din nou o infracþiune. Dacã în acest interval condamnatul a comis din nou o infracþiune, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziþiile art. 73.
(4) În timpul liberãrii condiþionate instanþa poate sã-l oblige pe condamnat sã se supunã mãsurilor de supraveghere prevãzute în art. 103.
Efectele liberãrii condiþionate
Art. 73. - (1) Pedeapsa se considerã executatã dacã în intervalul de timp de la liberare ºi pânã la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a sãvârºit din nou o infracþiune.
(2) Dacã pânã la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanþa, þinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menþinerea liberãrii condiþionate, fie revocarea.
(3) Dacã pânã la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenþiunii severe sau a detenþiunii pe viaþã, revocarea liberãrii condiþionate este obligatorie.
(4) În cazul revocãrii liberãrii condiþionate, pedeapsa stabilitã pentru infracþiunea ulterioarã ºi restul de pedeapsã care a mai rãmas de executat din pedeapsa anterioarã se cumuleazã, fãrã a depãºi maximul general al pedepsei celei mai grele.
Secþiunea a 7-a
Executarea pedepsei într-o închisoare militarã
Modul de executare a pedepsei într-o închisoare militarã
Art. 74. - (1) Executarea pedepsei închisorii care nu depãºeºte 2 ani, de cãtre militarii în termen, se face într-o închisoare militarã în cazurile prevãzute de lege, precum ºi în cazurile când instanþa judecãtoreascã, þinând seama de împrejurãrile cauzei ºi de persoana condamnatului, dispune aceasta.
(2) Dacã militarul condamnat a executat jumãtate din durata pedepsei ºi a dat dovezi temeinice de îndreptare, partea din durata pedepsei ce a mai rãmas de executat se reduce cu o treime, iar dacã s-a evidenþiat în mod deosebit, reducerea poate depãºi o treime, putând cuprinde chiar tot restul pedepsei.
(3) Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat devine inapt serviciului, este liberat condiþionat.
(4) Dacã în timpul executãrii pedepsei militarul condamnat sãvârºeºte din nou o infracþiune, instanþa care pronunþã condamnarea aplicã dispoziþiile art. 51 sau ale art. 52. Pedeapsa astfel stabilitã se executã într-un loc de deþinere.
(5) Dupã executarea pedepsei potrivit alin. (1)-(3) sau dupã graþierea totalã ori dupã graþierea restului de pedeapsã, cel condamnat este reabilitat de drept.
(6) Dispoziþiile alin. (1)-(5) sunt aplicabile ºi celor care au devenit militari în termen dupã rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
(7) În cazul în care, înainte de începerea executãrii pedepsei într-o închisoare militarã, condamnatul a fost trecut în rezervã, pedeapsa se executã într-un loc de deþinere.
CAPITOLUL IV
PEDEPSELE COMPLEMENTARE ªI PEDEPSELE ACCESORII
Secþiunea 1
Pedepsele complementare
Conþinutul pedepsei interzicerii exerciþiului unor drepturi
Art. 75. - (1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exerciþiului unor drepturi constã în interzicerea exerciþiului unuia sau mai multora dintre urmãtoarele drepturi:
a) dreptul de a alege ºi de a fi ales în autoritãþile publice sau în funcþii eligibile publice;
b) dreptul de a ocupa o funcþie care implicã exerciþiul autoritãþii de stat;
c) dreptul de a ocupa o funcþie, de a exercita o profesiune sau de a desfãºura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârºirea infracþiunii;
d) drepturile pãrinteºti;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
(2) Interzicerea exerciþiului drepturilor prevãzute la alin. (1) lit. b) se poate pronunþa numai pe lângã interzicerea exerciþiului drepturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), în afarã de cazul când legea dispune altfel.
Aplicarea pedepsei interzicerii exerciþiului unor drepturi
Art. 76. - (1) Pedeapsa complementarã a interzicerii exerciþiului unor drepturi poate fi aplicatã dacã pedeapsa principalã stabilitã este privaþiunea de libertate de cel puþin 2 ani ºi instanþa constatã cã, faþã de natura ºi gravitatea infracþiunii, împrejurãrile cauzei ºi persoana fãptuitorului, aceastã pedeapsã este necesarã.
(2) Aplicarea pedepsei interzicerii exerciþiului unor drepturi este obligatorie când legea prevede aceastã pedeapsã.
(3) Condiþia prevãzutã în alin. (1) cu privire la cuantumul privaþiunii de libertate trebuie sã fie îndeplinitã ºi în cazul în care aplicarea pedepsei prevãzutã în acel alineat este obligatorie.
Executarea pedepsei interzicerii exerciþiului unor drepturi
Art. 77. - Executarea pedepsei interzicerii exerciþiului unor drepturi începe dupã executarea pedepsei privative de libertate, dupã graþierea totalã sau a restului de pedeapsã ori dupã prescripþia executãrii pedepsei.
Conþinutul pedepsei degradãrii militare ºi modul ei de aplicare
Art. 78. - (1) Pedeapsa complementarã a degradãrii militare constã în pierderea gradului ºi a dreptului de a purta uniformã.
(2) Degradarea militarã se aplicã în mod obligatoriu condamnaþilor militari ºi rezerviºti, dacã pedeapsa principalã stabilitã este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã.
(3) Degradarea militarã poate fi aplicatã condamnaþilor militari ºi rezerviºti pentru infracþiuni sãvârºite cu intenþie, dacã pedeapsa principalã stabilitã este închisoarea strictã de cel puþin 5 ani ºi de cel mult 15 ani.
Secþiunea a 2-a
Pedepsele accesorii
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei accesorii
Art. 79. - (1) Pedeapsa accesorie constã în interzicerea tuturor drepturilor prevãzute în art. 75.
(2) Condamnarea la o pedeapsã privativã de libertate atrage de drept interzicerea drepturilor prevãzute în alin. (1) din momentul în care hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã ºi pânã la terminarea executãrii pedepsei, pânã la graþierea totalã sau a restului de pedeapsã ori pânã la împlinirea termenului de prescripþie a executãrii pedepsei.
(3) Pe durata amânãrii sau întreruperii executãrii pedepsei privative de libertate, condamnatul poate sã-ºi exercite drepturile pãrinteºti ºi dreptul de a fi tutore sau curator, în afarã de cazul în care aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotãrârea judecãtoreascã.
(4) Pe durata suspendãrii executãrii pedepsei privative de libertate se suspendã ºi executarea pedepselor accesorii.
CAPITOLUL V
REGIMUL DE EXECUTARE A PEDEPSELOR APLICATE PERSOANEI JURIDICE
Secþiunea 1
Regimul de executare a pedepsei amenzii
Conþinutul pedepsei amenzii
Art. 80. - (1) Pedeapsa amenzii constã în suma de bani pe care persoana juridicã este obligatã sã o plãteascã.
(2) Când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã de persoana fizicã pedeapsa detenþiunii, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 25.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 7.500.000.000 lei.
(3) Când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã de persoana fizicã pedeapsa închisorii stricte sau a închisorii, minimul special al amenzii pentru persoana juridicã este de 10.000.000 lei, iar maximul special al amenzii este de 5.000.000.000 lei.
Secþiunea a 2-a
Regimul de executare a pedepsei dizolvãrii persoanei juridice
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei dizolvãrii persoanei juridice
Art. 81. - (1) Dizolvarea persoanei juridice poate fi pronunþatã atunci când persoana juridicã a fost constituitã în scopul sãvârºirii de infracþiuni sau când obiectul sãu de activitate a fost deturnat în scopul sãvârºirii de infracþiuni.
(2) Dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii de lichidare, potrivit legii.
(3) Prin hotãrârea de dizolvare a persoanei juridice, instanþa desemneazã lichidatorul.
(4) O copie dupã dispozitivul hotãrârii de dizolvare se transmite organului care a autorizat înfiinþarea persoanei juridice ºi organului care a înregistrat persoana juridicã, pentru a lua mãsurile necesare.
Secþiunea a 3-a
Regimul de executare a pedepsei suspendãrii activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei suspendãrii activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice
Art. 82. - (1) Suspendarea activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice constã în interzicerea activitãþii sau a aceleia dintre activitãþile persoanei juridice în exercitarea cãreia a fost sãvârºitã infracþiunea.
(2) Suspendarea activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice poate fi aplicatã pentru o duratã de la un an la 3 ani.
(3) O copie dupã dispozitivul hotãrârii de suspendare se transmite organului care a autorizat înfiinþarea persoanei juridice ºi organului care a înregistrat persoana juridicã, pentru a lua mãsurile necesare.
Secþiunea a 4-a
Dispoziþii comune dizolvãrii persoanei juridice ºi suspendãrii activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice
Conþinutul dispoziþiilor comune
Art. 83. - (1) Dizolvarea ºi suspendarea nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, cultelor religioase sau organizaþiilor cetãþenilor aparþinând minoritãþilor naþionale, constituite potrivit legii.
(2) Dizolvarea nu poate fi aplicatã persoanelor juridice care îºi exercitã activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului.
(3) Activitatea în domeniul presei sau al audiovizualului nu poate fi suspendatã.
Secþiunea a 5-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achiziþii publice
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei interzicerii de a participa la procedurile de achiziþii publice
Art. 84. - (1) Interzicerea de a participa la procedurile de achiziþii publice constã în interzicerea de a participa, direct sau indirect, la procedurile pentru atribuirea contractelor de achiziþii publice, prevãzute de lege, pe o duratã de la un an la 5 ani.
(2) O copie dupã dispozitivul hotãrârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se transmite de îndatã:
a) oficiului registrului comerþului de pe lângã tribunal, în vederea efectuãrii formalitãþilor de publicitate în registrul comerþului;
b) Ministerului Justiþiei, în vederea efectuãrii formalitãþilor de publicitate în registrul naþional al persoanelor juridice fãrã scop patrimonial;
c) altor autoritãþi care þin evidenþa persoanelor juridice, în vederea efectuãrii formalitãþilor de publicitate.
Secþiunea a 6-a
Regimul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei interzicerii accesului la unele resurse financiare
Art. 85. - (1) Interzicerea accesului la unele resurse financiare constã în interzicerea de a obþine fonduri prin plasamente de titluri de valoare sau de a obþine fonduri de la instituþiile de credit ori instituþiile financiare, pe o duratã de la un an la 5 ani.
(2) O copie dupã dispozitivul hotãrârii prin care s-a aplicat pedeapsa prevãzutã la alin. (1) de interzicere se transmite Bãncii Naþionale a României, Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare ºi Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor.
Secþiunea a 7-a
Regimul de executare a pedepsei afiºãrii hotãrârii de condamnare sau difuzãrii acesteia
Conþinutul ºi modul de executare a pedepsei afiºãrii hotãrârii de condamnare sau difuzãrii acesteia
Art. 86. - (1) Afiºarea hotãrârii de condamnare sau difuzarea ei în Monitorul Oficial al României, prin presã ori mijloace de comunicare audiovizualã se realizeazã pe cheltuiala persoanei juridice condamnate. Cheltuielile de afiºare sau difuzare nu pot depãºi cuantumul pedepsei amenzii aplicate persoanei juridice.
(2) Instanþa poate dispune afiºarea sau difuzarea integralã sau în extras a hotãrârii de condamnare.
(3) Afiºarea sau difuzarea hotãrârii de condamnare nu poate dezvãlui identitatea victimei sau a reprezentantului legal al acesteia fãrã consimþãmântul lor.
(4) Afiºarea hotãrârii de condamnare se realizeazã în locul stabilit de instanþã ºi pentru perioada stabilitã de aceasta, fãrã a putea depãºi o duratã de 2 luni.
(5) Difuzarea hotãrârii de condamnare se face prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în unul sau mai multe ziare sau prin unul sau mai multe servicii de comunicaþii audiovizuale, stabilite de instanþã.
CAPITOLUL VI
INDIVIDUALIZAREA PEDEPSELOR
Secþiunea 1
Dispoziþii generale
Regulile generale de individualizare a pedepsei
Art. 87. - (1) La stabilirea ºi aplicarea pedepselor pentru persoana fizicã se þine seama de dispoziþiile pãrþii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã, de gravitatea faptei sãvârºite, de persoana fãptuitorului ºi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.
(2) Când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede pedepse alternative, se þine seama de dispoziþiile alin. (1), atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât ºi pentru proporþionalizarea acesteia.
(3) Pedeapsa majoratã ca urmare a cauzelor de agravare se executã în regimul corespunzãtor pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea sãvârºitã.
(4) La stabilirea ºi aplicarea pedepselor pentru persoana juridicã se þine seama de dispoziþiile pãrþii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsã fixate în partea specialã pentru persoana fizicã, de gravitatea faptei sãvârºite ºi de împrejurãrile care atenueazã sau agraveazã rãspunderea penalã.
(5) Cauzele de agravare sau de atenuare a rãspunderii penale reþinute de instanþã trebuie motivate în cuprinsul hotãrârii.
Secþiunea a 2-a
Circumstanþe atenuante ºi agravante legale ºi judiciare
Circumstanþe atenuante legale
Art. 88. - Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanþe atenuante legale:
a) sãvârºirea infracþiunii sub stãpânirea unei puternice tulburãri sau emoþii, determinatã de o provocare din partea persoanei vãtãmate, produsã prin violenþã, printr-o atingere gravã a demnitãþii persoanei sau prin alte acþiuni ilicite grave;
b) depãºirea limitelor legitimei apãrãri sau ale stãrii de necesitate;
c) sãvârºirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune în evidenþã pericolul redus al persoanei fãptuitorului;
d) dacã prin atingerea minimã adusã uneia dintre valorile apãrate de lege ºi prin conþinutul ei concret fapta prezintã o gravitate redusã.
Circumstanþe agravante legale
Art. 89. - Urmãtoarele împrejurãri constituie circumstanþe agravante legale:
a) sãvârºirea faptei de trei sau mai multe persoane împreunã;
b) sãvârºirea infracþiunii prin metode sau mijloace care prezintã pericol public;
c) sãvârºirea infracþiunii de cãtre un fãptuitor major, dacã aceasta a fost comisã împreunã cu un minor;
d) sãvârºirea infracþiunii din motive josnice;
e) sãvârºirea infracþiunii de cãtre o persoanã care a profitat de situaþia prilejuitã de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenþã;
f) sãvârºirea infracþiunii asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apãra sau de a-ºi exprima voinþa, asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie;
g) sãvârºirea infracþiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmãrire, arestare sau executarea pedepsei;
h) sãvârºirea infracþiunii pentru a înlesni sau ascunde comiterea altei infracþiuni.
Circumstanþe atenuante judiciare
Art. 90. - (1) Urmãtoarele împrejurãri pot constitui circumstanþe atenuante judiciare:
a) conduita bunã a fãptuitorului înainte de sãvârºirea infracþiunii;
b) stãruinþa depusã de fãptuitor pentru a înlãtura rezultatul infracþiunii sau a repara paguba pricinuitã;
c) atitudinea fãptuitorului dupã sãvârºirea infracþiunii, rezultând din prezentarea sa în faþa autoritãþii, comportarea sincerã în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestãrii participanþilor.
(2) Împrejurãrile enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.
Circumstanþe agravante judiciare
Art. 91. - Poate constitui o circumstanþã agravantã judiciarã orice altã împrejurare decât cele enumerate în art. 89 care imprimã faptei un caracter grav.
Efectele circumstanþelor atenuante
Art. 92. - (1) În cazul când existã circumstanþe atenuante, pedeapsa principalã pentru persoana fizicã se modificã dupã cum urmeazã:
a) când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede detenþiunea pe viaþã, se aplicã pedeapsa detenþiunii severe;
b) când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede detenþiunea severã, se aplicã pedeapsa închisorii stricte;
c) când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede închisoarea strictã, se aplicã pedeapsa închisorii sau se aplicã munca în folosul comunitãþii ori amenda sub forma zilelor-amendã;
d) când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede închisoarea, se aplicã munca în folosul comunitãþii sau amenda sub forma zilelor-amendã;
e) când pentru infracþiunea sãvârºitã legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amendã, se aplicã amenda între 5 ºi 20 de zile.
(2) Când existã circumstanþe atenuante, pedeapsa complementarã privativã de drepturi, prevãzutã de lege pentru infracþiunea sãvârºitã, poate fi înlãturatã, iar în cazul persoanei juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementarã a dizolvãrii ori a suspendãrii activitãþii sau a uneia dintre activitãþile persoanei juridice.
(3) Coborârea pedepsei sub limitele legale este obligatorie în cazul circumstanþelor atenuante legale ºi facultativã în celelalte cazuri.
Efectele circumstanþelor agravante
Art. 93. - (1) În cazul când existã circumstanþe agravante, persoanei fizice i se aplicã o pedeapsã care poate fi sporitã cu 5 ani, în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, dacã legea nu prevede altfel.
(2) În cazul aplicãrii amenzii sub forma zilelor-amendã, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special, fãrã sã depãºeascã maximul general.
(3) Când existã circumstanþe agravante, persoanei juridice i se aplicã pedeapsa amenzii pânã la maximul special prevãzut în art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.
Concursul între cauzele de agravare ºi de atenuare
Art. 94. - (1) În caz de concurs între cauzele de agravare ºi cauzele de atenuare, instanþa aplicã prevederile art. 92 sau art. 93, dupã cum cauzele de atenuare sau de agravare au caracter preponderent. În cazul în care cauzele de atenuare au caracter preponderent, se poate face abstracþie de cauzele de agravare, iar dacã au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstracþie de cauzele de atenuare.
(2) În caz de echivalenþã a acestor cauze, se aplicã o pedeapsã fãcându-se abstracþie de cauzele de atenuare sau de agravare.
Secþiunea a 3-a
Suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei aplicate persoanei fizice
Condiþiile de aplicare a suspendãrii condiþionate
Art. 95. - (1) Instanþa poate dispune suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei pe o anumitã duratã dacã sunt întrunite urmãtoarele condiþii:
a) pedeapsa aplicatã pentru delict este închisoarea strictã sau închisoarea de cel mult 5 ani sau amendã;
b) fãptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsã privativã de libertate când condamnarea intrã în unul din cazurile prevãzute în art. 53;
c) se apreciazã cã scopul pedepsei poate fi atins chiar fãrã executarea acesteia.
(2) Suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei poate fi acordatã ºi în caz de concurs de infracþiuni dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 3 ani ºi sunt întrunite condiþiile prevãzute în alin. (1) lit. b) ºi c).
(3) Suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de siguranþã ºi a obligaþiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare.
(4) Suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei trebuie motivatã.
Termenul de încercare
Art. 96. - (1) Durata suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei constituie termen de încercare pentru condamnat ºi se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp de 2 ani.
(2) În cazul când pedeapsa a cãrei executare a fost suspendatã constã în zile-amendã, termenul de încercare este de un an.
(3) Termenul de încercare se calculeazã de la data când hotãrârea prin care s-a pronunþat suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei a rãmas definitivã.
Revocarea în cazul sãvârºirii unei infracþiuni
Art. 97. - (1) Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârºit din nou o infracþiune, pentru care s-a pronunþat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanþa revocã suspendarea condiþionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei.
(2) Revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei nu are loc dacã infracþiunea sãvârºitã ulterior a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
(3) Dacã infracþiunea ulterioarã este sãvârºitã din culpã, se poate aplica din nou suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei. În acest caz, nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
Revocarea în cazul neexecutãrii obligaþiilor civile
Art. 98. - Dacã pânã la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaþiile civile stabilite prin hotãrârea de condamnare, instanþa poate dispune revocarea suspendãrii executãrii pedepsei, în afarã de cazul când cel condamnat dovedeºte cã nu a avut posibilitatea de a îndeplini acele obligaþii.
Anularea suspendãrii pentru infracþiuni sãvârºite anterior
Art. 99. - (1) Dacã se descoperã cã cel condamnat a mai sãvârºit o infracþiune înainte de pronunþarea hotãrârii prin care s-a dispus suspendarea sau pânã la rãmânerea definitivã a acesteia, pentru care i s-a aplicat o pedeapsã privativã de libertate chiar dupã expirarea termenului de încercare, suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei se anuleazã, aplicându-se, dupã caz, dispoziþiile privitoare la concursul de infracþiuni sau recidivã.
(2) Anularea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei nu are loc dacã infracþiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperitã dupã expirarea termenului de încercare.
(3) În cazurile prevãzute în alin. (1), dacã pedeapsa rezultatã în urma aplicãrii dispoziþiilor privind concursul de infracþiuni sau recidiva nu depãºeºte 3 ani, instanþa poate aplica dispoziþiile art. 95.
(4) În cazul când se dispune suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronunþat suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei
Art. 100. - Condamnatul este reabilitat de drept dacã nu a sãvârºit din nou o infracþiune înãuntrul termenului de încercare ºi nici nu s-a pronunþat revocarea suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei în baza art. 97 sau art. 98.
Secþiunea a 4-a
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice
Condiþiile de aplicare a suspendãrii executãrii
pedepsei sub supraveghere
Art. 101. - (1) Instanþa poate dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere dacã sunt întrunite urmãtoarele condiþii:
a) pedeapsa aplicatã pentru delict este închisoarea strictã sau închisoare de cel mult 7 ani;
b) fãptuitorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa detenþiunii sau a închisorii stricte ori a fost condamnat la pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, în afarã de cazul când condamnarea intrã în unul dintre cazurile prevãzute în art. 53;
c) se apreciazã, þinând seama de persoana condamnatului ºi de comportamentul sãu dupã comiterea faptei, cã pronunþarea condamnãrii constituie un avertisment pentru acesta ºi, chiar fãrã executarea pedepsei, condamnatul nu va mai sãvârºi infracþiuni.
(2) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere poate fi acordatã ºi în cazul concursului de infracþiuni, dacã pedeapsa aplicatã este închisoarea de cel mult 5 ani ºi sunt întrunite condiþiile prevãzute în alin. (1) lit. b) ºi c).
(3) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere nu atrage suspendarea executãrii mãsurilor de siguranþã ºi a obligaþiilor civile prevãzute în hotãrârea de condamnare.
(4) Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere trebuie motivatã.
Termenul de încercare
Art. 102. - (1) Termenul de încercare în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugã un interval de timp, stabilit de instanþã, între 2 ani ºi 5 ani.
(2) Dispoziþiile art. 96 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
Mãsurile de supraveghere ºi obligaþiile condamnatului
Art. 103. - (1) Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie sã se supunã urmãtoarelor mãsuri de supraveghere:
a) sã se prezinte, la datele fixate, la judecãtorul desemnat cu supravegherea lui, la serviciul de reintegrare socialã ºi supraveghere sau la alte organe stabilite de instanþã;
b) sã anunþe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reºedinþã sau locuinþã ºi orice deplasare care depãºeºte 8 zile, precum ºi întoarcerea;
c) sã comunice ºi sã justifice schimbarea locului de muncã;
d) sã comunice informaþii de naturã a permite controlul mijloacelor lui de existenþã.
(2) Datele prevãzute în alin. (1) lit. b), c) ºi d) se comunicã persoanelor sau organelor stabilite la alin. (1) lit. a).
(3) Instanþa poate sã impunã condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din urmãtoarele obligaþii:
a) sã desfãºoare o activitate sau sã urmeze un curs de învãþãmânt ori de calificare;
b) sã nu schimbe domiciliul sau reºedinþa avutã ori sã nu depãºeascã limita teritorialã stabilitã decât în condiþiile fixate de instanþã;
c) sã nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane;
e) sã nu conducã nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) sã se supunã mãsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicãrii.
(4) Supravegherea executãrii obligaþiilor stabilite de instanþã conform alin. (3) lit. a)-f) se face de organele prevãzute în alin. (1) lit. a) ºi aceleaºi organe sesizeazã instanþa în caz de neîndeplinire a obligaþiilor, pentru luarea mãsurilor în condiþiile art. 104 alin. (2).
Revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 104. - (1) Dispoziþiile art. 97 ºi art. 98 se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
(2) Dacã cel condamnat nu îndeplineºte mãsurile de supraveghere prevãzute de lege ori obligaþiile stabilite de instanþã, aceasta poate sã revoce suspendarea executãrii pedepsei dispunând executarea în întregime a pedepsei sau sã prelungeascã termenul de încercare cu cel mult 3 ani.
Anularea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 105. - (1) Dispoziþiile art. 99 alin. (1) ºi (2) se aplicã în mod corespunzãtor ºi în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere.
(2) În cazurile prevãzute de art. 99 alin. (1), dacã pedeapsa rezultatã în urma aplicãrii dispoziþiilor privind concursul de infracþiuni sau recidiva nu depãºeºte 5 ani, instanþa poate aplica dispoziþiile art. 101.
(3) În cazul când se dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de încercare se calculeazã de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care s-a pronunþat anterior suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei.
Reabilitarea în cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere
Art. 106. - Condamnatul este reabilitat de drept dacã nu a sãvârºit din nou o infracþiune înãuntrul termenului de încercare ºi nici nu s-a pronunþat revocarea suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, în baza art. 104.
Secþiunea a 5-a
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaþia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãþii
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere cu obligaþia condamnatului de a efectua o muncã în folosul comunitãþii
Art. 107. - (1) În cazul în care dispune suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere în condiþiile art. 101, instanþa poate stabili obligaþia condamnatului de a efectua în termenul de încercare o muncã în folosul comunitãþii, pe o perioadã de cel mult 300 de ore, potrivit art. 70.
(2) Dacã cel condamnat nu efectueazã munca în folosul comunitãþii ori are o conduitã necorespunzãtoare în timpul efectuãrii acesteia prin neîndeplinirea obligaþiilor care îi revin sau prin îndeplinirea lor nesatisfãcãtoare, instanþa poate revoca suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei sau prelungirea termenului de încercare cu cel mult 3 ani.
(3) Dispoziþiile art. 103-106 se aplicã în mod corespunzãtor.
Secþiunea a 6-a
Renunþarea la pedeapsã ºi amânarea aplicãrii pedepsei pentru persoana fizicã
Renunþarea la pedeapsã
Art. 108. - În cazul infracþiunilor sancþionate cu pedeapsa închisorii, instanþa poate sã nu aplice nici o pedeapsã inculpatului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat ºi a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea unei pedepse.
Amânarea aplicãrii pedepsei
Art. 109. - (1) În cazul infracþiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanþa, dupã stabilirea pedepsei, poate sã amâne aplicarea acesteia dacã inculpatul nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeºte cã are posibilitatea de a-l acoperi, iar dupã sãvârºirea faptei a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea pedepsei.
(2) În cazul în care amânã aplicarea pedepsei, instanþa fixeazã în cuprinsul hotãrârii data la care urmeazã sã se pronunþe asupra pedepsei, care nu poate depãºi 2 ani din momentul pronunþãrii hotãrârii.
(3) Intervalul de timp dintre momentul pronunþãrii hotãrârii ºi data fixatã de instanþã potrivit alin. (2) constituie perioadã de probã pentru inculpat.
(4) În perioada de probã, instanþa îl poate obliga pe inculpat sã se supunã mãsurilor de supraveghere ºi sã respecte una sau mai multe dintre obligaþiile prevãzute în art. 103.
(5) Dacã inculpatul a avut o conduitã corespunzãtoare în perioada de probã, instanþa poate sã nu aplice nici o pedeapsã, iar dacã inculpatul nu a avut o conduitã corespunzãtoare, instanþa poate fie sã amâne încã o datã pentru acelaºi termen aplicarea pedepsei, fie sã aplice pedeapsa în limitele prevãzute de lege.
Secþiunea a 7-a
Calculul pedepselor
Durata executãrii
Art. 110. - (1) Durata executãrii pedepsei privative de libertate se socoteºte din ziua în care condamnatul a început executarea hotãrârii definitive de condamnare.
(2) Ziua în care începe executarea pedepsei ºi ziua în care înceteazã se socotesc în durata executãrii.
(3) Timpul în care condamnatul, în cursul executãrii pedepsei, se aflã bolnav în spital intrã în durata executãrii, în afarã de cazul în care ºi-a provocat în mod voit boala, iar aceastã împrejurare se constatã în cursul executãrii pedepsei.
Computarea reþinerii ºi a arestãrii preventive
Art. 111. - (1) Timpul reþinerii ºi al arestãrii preventive se scade din durata pedepsei privative de libertate pronunþate. Scãderea se face ºi atunci când condamnatul a fost urmãrit sau judecat, în acelaºi timp ori în mod separat, pentru mai multe infracþiuni concurente, chiar dacã a fost scos de sub urmãrire, s-a încetat urmãrirea penalã sau a fost achitat ori s-a încetat procesul penal pentru fapta care a determinat reþinerea sau arestarea preventivã.
(2) Scãderea reþinerii ºi a arestãrii preventive se face ºi în caz de condamnare la zile-amendã, prin înlãturarea în totul sau în parte a executãrii zilelor-amendã.
Computarea privaþiunii de libertate executate în afara þãrii
Art. 112. - În cazul infracþiunilor sãvârºite în condiþiile art. 11, 12 sau 13, partea din pedeapsã, precum ºi reþinerea ºi arestarea preventivã executate în afara teritoriului þãrii se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaºi infracþiune de instanþele române.
TITLUL IV
MINORITATEA
Limitele rãspunderii penale
Art. 113. - (1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu rãspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 ºi 16 ani rãspunde penal numai dacã se dovedeºte cã a sãvârºit fapta cu discernãmânt.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani rãspunde penal potrivit legii.
Consecinþele rãspunderii penale
Art. 114. - (1) Faþã de minorul care rãspunde penal se poate lua o mãsurã educativã ori i se poate aplica o pedeapsã. La alegerea sancþiunii se þine seama de gravitatea faptei sãvârºite, de starea fizicã, de dezvoltarea intelectualã ºi moralã a minorului, de comportarea lui, de condiþiile în care a fost crescut ºi a trãit ºi de orice alte elemente de naturã sã caracterizeze persoana minorului.
(2) Pedeapsa se aplicã numai dacã se apreciazã cã luarea unei mãsuri educative nu este suficientã pentru îndreptarea minorului.
Mãsurile educative
Art. 115. - Mãsurile educative care se pot lua faþã de minor sunt:
a) mustrarea;
b) libertatea sub supraveghere;
c) libertatea sub supraveghere severã;
d) internarea într-un centru de reeducare;
e) internarea într-un institut medical-educativ.
Mustrarea
Art. 116. - (1) Mãsura educativã a mustrãrii constã în dojenirea minorului, în explicarea gravitãþii faptei sãvârºite, în sfãtuirea minorului de a se purta în aºa fel încât sã dea dovadã de îndreptare, atrãgându-i-se totodatã atenþia cã, dacã va sãvârºi din nou o infracþiune, se va lua faþã de el o mãsurã mai severã sau i se va aplica o pedeapsã.
(2) Mãsura mustrãrii nu se poate lua dacã minorul a devenit major la data judecãrii. În acest caz, în locul mãsurii educative a mustrãrii se dispune amenda sub forma zilelor-amendã între 5 ºi 10 zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 ºi 100.000 lei, sau munca în folosul comunitãþii pe o perioadã între 25 ºi 50 de ore.
Libertatea sub supraveghere
Art. 117. - (1) Mãsura educativã a libertãþii sub supraveghere constã în lãsarea minorului în libertate pe timp de un an sub supravegherea pãrinþilor sãi, a celui care l-a adoptat sau a tutorelui. Dacã aceºtia nu pot asigura supravegherea în condiþii satisfãcãtoare, instanþa dispune încredinþarea minorului, pe acelaºi interval de timp, unei persoane de încredere, de preferinþã unei rude apropiate, la cererea acesteia.
(2) Instanþa pune în vedere, celui cãruia i s-a încredinþat supravegherea, îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptãrii lui. De asemenea, i se pune în vedere cã are obligaþia sã înºtiinþeze instanþa de îndatã, dacã minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercitã asupra lui sau dacã a sãvârºit o nouã infracþiune.
(3) Instanþa poate sã impunã minorului respectarea uneia sau mai multora din urmãtoarele obligaþii:
a) sã nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) sã nu intre în legãturã cu anumite persoane ºi, dacã a fost contactat de acestea, sã anunþe de îndatã;
c) sã frecventeze cursuri ºcolare din învãþãmântul general obligatoriu;
d) sã presteze o activitate neremuneratã într-o instituþie de interes public fixatã de instanþã, cu o duratã între 50 ºi 100 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupã programul de ºcoalã, în zilele nelucrãtoare ºi în vacanþã.
(4) Instanþa atrage atenþia minorului asupra consecinþelor comportãrii sale.
(5) Dupã luarea mãsurii libertãþii sub supraveghere, instanþa încunoºtinþeazã ºcoala unde minorul învaþã sau unitatea la care este angajat ºi, dupã caz, instituþia la care presteazã activitatea stabilitã de instanþã.
(6) Dacã înãuntrul termenului prevãzut în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercitã asupra lui ori sãvârºeºte o infracþiune, instanþa revocã libertatea sub supraveghere ºi ia faþã de minor fie mãsura libertãþii sub supraveghere severã, fie mãsura internãrii într-un centru de reeducare sau îi aplicã o pedeapsã.
(7) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se dispune, în locul mãsurii educative a libertãþii sub supraveghere, amenda sub forma zilelor-amendã de la 10 zile la 20 zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 ºi 200.000 lei, sau munca în folosul comunitãþii pe o perioadã între 50 ºi 150 de ore.
(8) Termenul prevãzut în alin. (1) curge de la data punerii în executare a libertãþii sub supraveghere.
Libertatea sub supraveghere severã
Art. 118. - (1) Mãsura educativã a libertãþii sub supraveghere severã constã în lãsarea minorului în libertate pe o perioadã între un an ºi 3 ani, sub supravegherea unei instituþii legal însãrcinate cu supravegherea minorilor sau a serviciilor de reintegrare socialã ºi supraveghere.
(2) Supravegherea poate consta în includerea minorului în programe de reintegrare socialã, precum ºi în acordarea de asistenþã ºi consiliere. Pe durata supravegherii severe, instanþa poate sã impunã minorului respectarea uneia sau mai multora dintre obligaþiile prevãzute în art. 117 alin. (3).
(3) Dispoziþiile art. 117 alin. (2), (4)-(6) ºi (8) se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se dispune, în locul mãsurii educative a libertãþii sub supraveghere severã, o amendã sub forma zilelor-amendã între 15 ºi 30 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 ºi 300.000 lei sau munca în folosul comunitãþii pe o perioadã între 100 ºi 200 de ore.
Internarea într-un centru de reeducare
Art. 119. - (1) Mãsura educativã a internãrii într-un centru de reeducare se dispune cu privire la minorul care, în raport cu gravitatea faptei sãvârºite ºi cu nevoile de reeducare, are posibilitatea de a se îndrepta chiar fãrã a i se aplica o pedeapsã. În timpul internãrii i se asigurã minorului posibilitatea de a dobândi educaþia necesarã ºi o pregãtire profesionalã potrivit cu aptitudinile sale.
(2) Mãsura se va lua pe timp nedeterminat, însã nu poate dura decât pânã la împlinirea vârstei de 18 ani. În mod excepþional, mãsura educativã a internãrii poate dura pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani, dacã minorul a comis fapta la o datã apropiatã vârstei de 18 ani sau dacã gravitatea faptei sãvârºite, nevoile de reeducare a minorului ºi necesitatea continuitãþii procesului sãu de pregãtire justificã aceasta.
(3) Dacã în perioada internãrii într-un centru de reeducare minorul sãvârºeºte din nou o infracþiune pentru care se apreciazã cã este necesar sã i se aplice o pedeapsã privativã de libertate, instanþa revocã internarea ºi aplicã pedeapsa. În cazul când instanþa nu considerã cã este necesarã aplicarea pedepsei, se menþine mãsura internãrii.
(4) Dacã se descoperã, dupã pronunþarea unei hotãrâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, cã minorul sãvârºise o infracþiune concurentã pentru care se apreciazã cã este necesar sã i se aplice o pedeapsã privativã de libertate, instanþa revocã internarea ºi aplicã pedeapsa. În cazul când instanþa nu considerã cã este necesarã aplicarea pedepsei, se menþine mãsura internãrii.
(5) Dacã se descoperã, dupã pronunþarea unei hotãrâri prin care s-a dispus internarea minorului într-un centru de reeducare, cã minorul suferise pentru o infracþiune concurentã ºi o condamnare la o pedeapsã privativã de libertate, mãsura internãrii se revocã.
(6) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se poate dispune internarea într-un centru de reeducare pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul mãsurii educative a internãrii într-un centru de reeducare, se poate dispune amenda sub forma zilelor-amendã între 20 ºi 50 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 ºi 350.000 lei sau munca în folosul comunitãþii pe o perioadã între 100 ºi 300 de ore.
Internarea într-un institut medical-educativ
Art. 120. - (1) Mãsura internãrii într-un institut medical-educativ se ia faþã de minorul care, din cauza stãrii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical ºi de un regim special de educaþie.
(2) Mãsura se ia pe timp nedeterminat, însã nu poate dura decât pânã la împlinirea vârstei de 18 ani.
(3) Mãsura poate fi ridicatã ºi înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, dacã a dispãrut cauza care a impus luarea acesteia. Dispunând ridicarea mãsurii, instanþa poate sã ia faþã de minor mãsura internãrii într-un centru de reeducare.
(4) Dispoziþiile art. 119 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Dacã minorul a devenit major la data judecãrii, se poate dispune internarea într-un institut medical-educativ pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani sau, în locul mãsurii educative a internãrii într-un institut medical-educativ, se poate dispune obligarea la tratament medical ºi amenda sub forma zilelor-amendã între 10 ºi 20 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 ºi 200.000 lei sau munca în folosul comunitãþii pe o perioadã între 50 ºi 150 de ore.
Liberarea minorului înainte de a deveni major
Art. 121. - (1) Dacã a trecut cel puþin un an de la data internãrii în centrul de reeducare, iar minorul a dat dovezi temeinice de îndreptare, se poate dispune liberarea acestuia înainte de a deveni major.
(2) Cel care a devenit major în cursul judecãþii ºi instanþa a dispus internarea în centru de reeducare pânã la împlinirea vârstei de 20 de ani poate fi liberat dupã ce a executat cel puþin un an din aceastã mãsurã, dacã a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Revocarea liberãrii minorului
Art. 122. - (1) Dacã în perioada liberãrii acordate potrivit art. 121, minorul sãvârºeºte din nou o infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, instanþa, þinând seama de gravitatea infracþiunii, poate dispune fie menþinerea liberãrii, fie revocarea ºi aplicarea unei pedepse. În cazul în care nu este necesarã aplicarea unei pedepse, se revocã numai liberarea.
(2) Dacã în perioada liberãrii minorul sãvârºeºte din nou o infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii stricte, a detenþiunii severe sau a detenþiunii pe viaþã, instanþa revocã liberarea ºi aplicã o pedeapsã. În cazul când nu este necesarã aplicarea pedepsei, se revocã numai liberarea.
Pedepsele pentru minori
Art. 123. - (1) Pedepsele care se pot aplica minorului sunt urmãtoarele:
a) închisoarea strictã de la 5 la 15 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa detenþiunii pe viaþã;
b) închisoarea strictã de la 3 la 12 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa detenþiunii severe;
c) închisoarea strictã între limitele reduse la jumãtate ale pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea sãvârºitã, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii stricte, fãrã ca minimul închisorii stricte aplicabile minorului sã depãºeascã 3 ani;
d) închisoarea între limitele reduse la jumãtate ale pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea sãvârºitã, când legea prevede pentru aceasta pedeapsa închisorii;
e) amenda sub forma zilelor-amendã, între 5 ºi 180 de zile, fiecare zi fiind socotitã între 50.000 lei ºi 500.000 lei;
f) munca în folosul comunitãþii, între 50 ºi 250 de ore.
(2) Pedepsele aplicate minorului se executã în regimul prevãzut în legea pentru executarea pedepselor.
(3) Pedepsele complementare nu se aplicã minorului.
(4) Condamnãrile pronunþate pentru faptele sãvârºite în timpul minoritãþii nu atrag incapacitãþi sau decãderi.
Suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei aplicate minorului
Art. 124. - (1) În cazul suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii la care se adaugã un interval de timp de la 6 luni la 2 ani, stabilit de instanþã. Dacã pedeapsa aplicatã constã în zile-amendã, termenul de încercare este de 6 luni.
(2) Pe durata termenului de încercare, dar pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, instanþa poate dispune încredinþarea supravegherii minorului unei persoane din cele arãtate în art. 117 ori unei instituþii legal însãrcinate cu supravegherea minorilor sau serviciului de reintegrare socialã ºi supraveghere, potrivit art. 118. Instanþa poate stabili, totodatã, pentru minor una sau mai multe obligaþii dintre cele prevãzute în art. 117 alin. (3), iar dupã împlinirea vârstei de 18 ani, instanþa poate sã oblige pe minor la respectarea de cãtre acesta a mãsurilor de supraveghere ori a obligaþiilor prevãzute în art. 103 ºi art. 107.
(3) Dispoziþiile art. 95 alin. (3), art. 96 alin. (3), art. 97 ºi art. 98 se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligaþiilor prevãzute în art. 117 alin. (3), art. 103 ºi art. 107 poate atrage revocarea suspendãrii condiþionate potrivit art. 104 alin. (2) ºi art. 107 alin. (2).
(5) În cazul neîndeplinirii mãsurilor de supraveghere ori a obligaþiilor stabilite de instanþã, potrivit art. 103, se aplicã în mod corespunzãtor dispoziþiile art. 104 alin. (2).
Suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere aplicatã minorului
Art. 125. - (1) În cazul suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata pedepsei închisorii, la care se adaugã un interval de timp de la un an la 3 ani, stabilit de instanþã.
(2) Pe durata termenului de încercare, instanþa poate dispune luarea vreuneia din mãsurile prevãzute în art. 124 alin. (2).
Renunþarea la pedeapsa aplicabilã minorului
Art. 126. - În cazul infracþiunilor sancþionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii stricte de cel mult 2 ani, instanþa poate sã nu aplice nici o pedeapsã minorului care nu a avut antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat ºi a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea unei pedepse.
Amânarea aplicãrii pedepsei minorului
Art. 127. - (1) În cazul infracþiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte de cel mult 5 ani, instanþa, dupã stabilirea pedepsei, poate sã amâne aplicarea acesteia, dacã minorul nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat sau dovedeºte cã are posibilitatea de a-l acoperi ºi dupã sãvârºirea faptei a dat dovezi temeinice cã se poate îndrepta chiar fãrã aplicarea pedepsei.
(2) În cazul în care instanþa amânã aplicarea pedepsei, aceasta fixeazã în cuprinsul hotãrârii data la care urmeazã sã se pronunþe asupra pedepsei, care nu poate depãºi 2 ani din momentul pronunþãrii hotãrârii.
(3) Intervalul de timp dintre momentul pronunþãrii hotãrârii ºi data fixatã de instanþã potrivit alin. (2) constituie perioadã de probã pentru minor.
(4) În perioada de probã, dar pânã la împlinirea vârstei de 18 ani, instanþa poate dispune încredinþarea minorului unei persoane din cele arãtate în art. 117 ori unei instituþii legal însãrcinate cu supravegherea minorului sau serviciului de reintegrare socialã ºi supraveghere, putând sã dispunã totodatã pentru minor unele din obligaþiile prevãzute în art. 117 alin. (3).
(5) Dacã minorul a avut o conduitã corespunzãtoare în perioada de probã, instanþa poate sã nu aplice nici o pedeapsã, iar dacã minorul nu a avut o conduitã corespunzãtoare, instanþa poate fie sã amâne încã o datã pentru acelaºi termen aplicarea pedepsei, fie sã aplice pedeapsa în limitele prevãzute de lege.
TITLUL V
MÃSURILE DE SIGURANÞÃ
CAPITOLUL I
DISPOZIÞII GENERALE
Scopul mãsurilor de siguranþã
Art. 128. - (1) Mãsurile de siguranþã au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol ºi preîntâmpinarea sãvârºirii faptelor prevãzute de legea penalã.
(2) Mãsurile de siguranþã se iau faþã de persoanele care au comis fapte prevãzute de legea penalã.
(3) Mãsurile de siguranþã se pot lua chiar dacã fãptuitorului nu i se aplicã o pedeapsã, cu excepþia mãsurilor prevãzute în art. 129 lit. d) ºi e).
Felurile mãsurilor de siguranþã
Art. 129. - Mãsurile de siguranþã sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicalã;
c) interzicerea de a ocupa o funcþie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altã ocupaþie;
d) interzicerea de a se afla în anumite localitãþi;
e) interdicþia de a reveni în locuinþa familiei pe o perioadã determinatã;
f) expulzarea strãinilor;
g) confiscarea specialã.
CAPITOLUL II
REGIMUL MÃSURILOR DE SIGURANÞÃ
Obligarea la tratament medical
Art. 130. - (1) Dacã fãptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicãrii cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanþe, prezintã pericol pentru societate, acesta poate fi obligat sã se prezinte în mod regulat la tratament medical pânã la însãnãtoºire.
(2) Când persoana faþã de care s-a luat aceastã mãsurã nu se prezintã regulat la tratament, se poate dispune internarea medicalã.
(3) Dacã persoana obligatã la tratament este condamnatã la o pedeapsã privativã de libertate, tratamentul se efectueazã ºi în timpul executãrii pedepsei.
(4) Mãsura obligãrii la tratament medical poate fi luatã în mod provizoriu ºi în cursul urmãririi penale sau al judecãþii.
Internarea medicalã
Art. 131. - (1) Când fãptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman ºi se aflã într-o stare care prezintã pericol pentru societate, se poate lua mãsura internãrii acestuia într-un institut medical de specialitate, pânã la însãnãtoºire.
(2) Aceastã mãsurã poate fi luatã ºi în cursul urmãririi penale sau al judecãþii.
(3) Persoana internatã care pãrãseºte fãrã învoire institutul medical va fi obligatã, cu sprijinul organelor de poliþie, sã revinã la institut, dacã legea nu prevede altfel.
Interzicerea unei funcþii sau profesii
Art. 132. - (1) Când fãptuitorul a sãvârºit fapta datoritã incapacitãþii, nepregãtirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru ocuparea unei anumite funcþii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupaþii, se poate lua mãsura interzicerii ocupãrii acelei funcþii sau exercitãrii acelei profesii, meserii ori ocupaþii.
(2) Aceastã mãsurã poate fi revocatã la cerere, dupã trecerea unui termen de cel puþin un an, dacã se constatã cã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouã cerere nu se poate face decât dupã trecerea unui termen de cel puþin un an de la data respingerii cererii anterioare.
(3) Mãsura interzicerii unei funcþii sau profesii poate fi luatã în mod provizoriu ºi în cursul urmãririi penale sau al judecãþii.
(4) Aceastã mãsurã nu poate fi luatã în cazul persoanelor care exercitã un mandat electiv, au responsabilitãþi sindicale sau patronale ori desfãºoarã o activitate în domeniul presei.
Interzicerea de a se afla în anumite localitãþi
Art. 133. - (1) Dacã instanþa constatã cã prezenþa unei persoane condamnate la pedeapsa privativã de libertate de cel puþin un an în localitatea unde a sãvârºit infracþiunea sau în alte localitãþi constituie un pericol grav pentru societate, poate lua faþã de aceasta mãsura interzicerii de a se afla în acea localitate sau în alte localitãþi anume determinate prin hotãrârea de condamnare.
(2) Aceastã mãsurã poate fi luatã pe o duratã de pânã la 5 ani ºi poate fi prelungitã dacã nu a dispãrut pericolul care a justificat luarea mãsurii. Prelungirea nu poate depãºi durata mãsurii luate iniþial.
(3) Mãsura de siguranþã poate fi revocatã la cerere sau din oficiu, dupã trecerea unui termen de cel puþin un an, dacã temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouã cerere nu se poate face decât dupã trecerea unui termen de cel puþin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Interdicþia de a reveni în locuinþa familiei pe o perioadã determinatã
Art. 134. - (1) Dacã instanþa constatã cã prezenþa, în locuinþa familiei, a persoanei condamnate la pedeapsa privativã de libertate de cel puþin un an pentru loviri sau orice alte acte de violenþã cauzatoare de suferinþe fizice sau psihice ori pentru vãtãmare corporalã, sau pentru act sexual cu un minor, ori pentru corupþie sexualã, sãvârºite asupra unui membru de familie, constituie un pericol grav pentru ceilalþi membri ai familiei, poate lua faþã de aceastã persoanã mãsura interzicerii de a reveni în locuinþa familiei, la cererea pãrþii vãtãmate.
(2) Aceastã mãsurã poate fi luatã pe o duratã de pânã la 2 ani ºi poate fi prelungitã dacã nu a dispãrut pericolul care a justificat luarea mãsurii. Prelungirea nu poate depãºi durata mãsurii luate iniþial.
(3) Mãsura poate fi luatã în mod provizoriu ºi în cursul urmãririi penale sau al judecãþii.
(4) Partea vãtãmatã poate cere oricând revocarea mãsurii prevãzute în alin. (1).
Expulzarea
Art. 135. - (1) Cetãþeanului strãin care a comis o infracþiune i se poate interzice rãmânerea pe teritoriul þãrii.
(2) În cazul în care expulzarea însoþeºte pedeapsa privativã de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzãrii are loc dupã executarea pedepsei.
(3) Încetarea expulzãrii se pronunþã de instanþã.
(4) Persoanele prevãzute în prezentul articol nu vor fi expulzate dacã existã pericolul real de a fi condamnate la moarte ori de a fi supuse la torturã, tratamente inumane sau degradante în statul în care ar urma sã fie expulzate sau dacã sunt cãsãtorite cu cetãþeni români, au domiciliul ºi familia în România, iar cãsãtoria este anterioarã sãvârºirii faptei.
Confiscarea specialã
Art. 136. - (1) Sunt supuse confiscãrii speciale:
a) bunurile produse ori care au dobândit un alt regim juridic prin infracþiune;
b) bunurile care au servit sau care au fost destinate sã serveascã la sãvârºirea unei infracþiuni, dacã sunt ale fãptuitorului sau dacã, aparþinând altei persoane, aceasta a cunoscut modul lor de folosire. Aceastã mãsurã nu poate fi dispusã în cazul infracþiunilor sãvârºite prin presã;
c) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârºirea unei infracþiuni sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor;
d) bunurile dobândite prin sãvârºirea infracþiunii, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate ºi în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;
e) bunurile deþinute în contra dispoziþiilor legale.
(2) Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, se confiscã echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.
(3) Instanþa poate sã nu dispunã confiscarea bunului, dacã acesta face parte dintre mijloacele de existenþã, de trebuinþã zilnicã ori de exercitare a profesiei fãptuitorului.
TITLUL VI
CAUZELE CARE ÎNLÃTURÃ RÃSPUNDEREA PENALÃ
Efectele amnistiei
Art. 137. - (1) Amnistia înlãturã rãspunderea penalã pentru fapta sãvârºitã. Dacã intervine dupã condamnare, ea înlãturã ºi executarea pedepsei pronunþate, precum ºi celelalte consecinþe ale condamnãrii. Amenda încasatã anterior amnistiei nu se restituie.
(2) Amnistia nu are efecte asupra mãsurilor de siguranþã, mãsurilor educative ºi asupra drepturilor persoanei vãtãmate.
Prescripþia rãspunderii penale
Art. 138. - (1) Prescripþia înlãturã rãspunderea penalã.
(2) Prescripþia nu înlãturã rãspunderea penalã în cazul infracþiunilor contra umanitãþii.
Termenele de prescripþie a rãspunderii penale
Art. 139. - (1) Termenele de prescripþie a rãspunderii penale sunt:
a) 25 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa detenþiunii pe viaþã;
b) 20 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa detenþiunii severe;
c) 15 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa închisorii stricte mai mare de 10 ani;
d) 10 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa închisorii stricte mai mare de 5 ani, dar care nu depãºeºte 10 ani;
e) 5 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa închisorii stricte între un an ºi 5 ani;
f) 3 ani, când legea prevede pentru infracþiunea sãvârºitã pedeapsa închisorii, amenda sub forma zilelor-amendã ori munca în folosul comunitãþii.
(2) Prevederile alin. (1) lit. e) se aplicã ºi în cazul pedepselor prevãzute de lege pentru persoana juridicã.
(3) Termenele prevãzute în prezentul articol se socotesc de la data sãvârºirii infracþiunii. În cazul infracþiunilor continue termenul curge de la data încetãrii acþiunii sau inacþiunii, iar în cazul infracþiunilor continuate, de la data sãvârºirii ultimei acþiuni sau inacþiuni.
Întreruperea cursului prescripþiei
Art. 140. - (1) Cursul termenului prescripþiei prevãzute în art. 139 se întrerupe prin îndeplinirea oricãrui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfãºurarea procesului penal.
(2) Dupã fiecare întrerupere începe sã curgã un nou termen de prescripþie.
(3) Întreruperea cursului prescripþiei produce efecte faþã de toþi participanþii la infracþiune, chiar dacã actul de întrerupere priveºte numai pe unii dintre ei.
(4) Termenele prevãzute în art. 139, dacã au fost depãºite cu încã o jumãtate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.
Suspendarea cursului prescripþiei
Art. 141. - (1) Cursul termenului prescripþiei prevãzute în art. 139 este suspendat pe timpul cât o dispoziþie legalã sau o împrejurare de neprevãzut ori de neînlãturat împiedicã punerea în miºcare a acþiunii penale sau continuarea procesului penal.
(2) Prescripþia îºi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Termenele de prescripþie a rãspunderii penale pentru minori
Art. 142. - Termenele de prescripþie a rãspunderii penale se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvârºirii infracþiunii erau minori.
Lipsa plângerii prealabile
Art. 143. - (1) În cazul infracþiunilor pentru care punerea în miºcare a acþiunii penale este condiþionatã de introducerea unei plângeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plângeri înlãturã rãspunderea penalã.
(2) Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlãturã rãspunderea penalã.
(3) Fapta care a adus o vãtãmare mai multor persoane atrage rãspunderea penalã, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menþine numai de cãtre una dintre ele.
(4) Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor participanþilor la sãvârºirea acesteia, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menþine cu privire numai la unul dintre ei.
(5) În cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciþiu ori cu capacitatea de exerciþiu restrânsã, acþiunea penalã se pune în miºcare ºi din oficiu.
Împãcarea pãrþilor
Art. 144. - (1) Împãcarea pãrþilor în cazurile prevãzute de lege înlãturã rãspunderea penalã ºi stinge ºi acþiunea civilã.
(2) Împãcarea este personalã ºi produce efecte numai dacã intervine pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii.
(3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciþiu împãcarea se face numai de reprezentanþii lor legali. Cei cu capacitate de exerciþiu restrânsã se pot împãca cu încuviinþarea persoanelor prevãzute de lege. Împãcarea produce efecte ºi în cazul în care acþiunea penalã a fost pusã în miºcare din oficiu.
TITLUL VII
CAUZELE CARE ÎNLÃTURÃ SAU MODIFICÃ EXECUTAREA PEDEPSEI
Efectele graþierii
Art. 145. - (1) Graþierea are ca efect înlãturarea, în totul sau în parte, a executãrii pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uºoarã.
(2) Graþierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afarã de cazul când se dispune altfel prin actul de graþiere.
(3) Graþierea nu are efect asupra mãsurilor de siguranþã ºi mãsurilor educative, afarã de cazul când se dispune altfel prin actul de graþiere.
(4) Graþierea are efecte ºi asupra pedepselor a cãror executare este suspendatã condiþionat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintã durata pedepsei pronunþate de instanþã se reduce în mod corespunzãtor. Dacã suspendarea condiþionatã este revocatã sau anulatã, se executã numai partea din pedeapsã rãmasã negraþiatã.
Prescripþia executãrii pedepsei
Art. 146. - (1) Prescripþia înlãturã executarea pedepsei principale.
(2) Prescripþia nu înlãturã executarea pedepselor principale pronunþate pentru infracþiunile contra umanitãþii.
Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei
Art. 147. - (1) Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei sunt:
a) 20 de ani, când pedeapsa care urmeazã a fi executatã este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã;
b) 5 ani, plus durata pedepsei închisorii stricte sau închisorii care urmeazã a fi executatã, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul pedepselor cu închisoarea;
c) 3 ani, în cazul pedepsei amenzii sub forma zilelor-amendã ºi a muncii în folosul comunitãþii.
(2) Prevederile alin. (1) lit. c) se aplicã corespunzãtor ºi în cazul pedepselor aplicate persoanei juridice.
(3) Termenele prevãzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotãrârea de condamnare a rãmas definitivã.
(4) În cazul revocãrii suspendãrii condiþionate a executãrii pedepsei sau a suspendãrii executãrii pedepsei sub supraveghere, termenul de prescripþie începe sã curgã de la data când hotãrârea de revocare a rãmas definitivã.
(5) Mãsurile de siguranþã nu se prescriu.
Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei pentru minori
Art. 148. - Termenele de prescripþie a executãrii pedepsei se reduc la jumãtate pentru cei care la data sãvârºirii infracþiunii erau minori.
Întreruperea cursului prescripþiei executãrii pedepsei
Art. 149. - (1) Cursul termenului prescripþiei executãrii pedepsei se întrerupe prin începerea executãrii pedepsei. Sustragerea de la executare, dupã începerea executãrii pedepsei, face sã curgã un nou termen de prescripþie de la data sustragerii.
(2) Cursul termenului prescripþiei executãrii se întrerupe ºi prin sãvârºirea din nou a unei infracþiuni.
Suspendarea cursului prescripþiei executãrii pedepsei
Art. 150. - (1) Cursul termenului prescripþiei executãrii pedepsei este suspendat în cazurile ºi condiþiile prevãzute în Codul de procedurã penalã.
(2) Prescripþia îºi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
TITLUL VIII
CAUZELE CARE ÎNLÃTURÃ CONSECINÞELE CONDAMNÃRII
Reabilitarea de drept
Art. 151. - (1) Reabilitarea de drept are loc în cazul condamnãrii la amendã sub forma zilelor-amendã, la muncã în folosul comunitãþii sau la pedeapsa închisorii, dacã în decurs de 3 ani condamnatul nu a sãvârºit nici o altã infracþiune.
(2) Prevederile art. 155 se aplicã în mod corespunzãtor.
(3) Reabilitarea de drept poate fi constatatã ºi de instanþa de judecatã. În acest caz instanþa verificã îndeplinirea condiþiilor prevãzute în alin. (1), dupã care pronunþã o hotãrâre în constatare.
Reabilitarea judecãtoreascã
Art. 152. - (1) Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanþa judecãtoreascã:
a) în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii stricte, dupã trecerea unui termen de 5 ani, la care se adaugã jumãtate din durata pedepsei pronunþate;
b) în cazul condamnãrii la pedeapsa detenþiunii severe ori la pedeapsa detenþiunii pe viaþã comutatã sau înlocuitã cu pedeapsa detenþiunii severe, dupã trecerea unui termen de 7 ani, la care se adaugã o jumãtate din durata pedepsei pronunþate;
c) în cazul condamnãrii la pedeapsa detenþiunii pe viaþã consideratã executatã ca urmare a graþierii, a împlinirii termenului de prescripþie a executãrii pedepsei sau a împlinirii termenului prevãzut de lege în cazul liberãrii condiþionate, dupã trecerea unui termen de 20 de ani.
(2) Instanþa poate dispune, în cazuri excepþionale, reducerea termenelor prevãzute în acest articol.
(3) Condamnatul decedat pânã la împlinirea condiþiilor de reabilitare poate fi reabilitat dacã instanþa, evaluând comportarea condamnatului pânã la deces, apreciazã cã meritã acest beneficiu.
Calculul termenului de reabilitare
Art. 153. - (1) Termenele prevãzute în art. 152 ºi 153 se socotesc de la data când a luat sfârºit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
(2) Pentru cei condamnaþi la amendã sub forma zilelor-amendã, termenul curge din momentul în care amenda a fost achitatã sau executarea ei s-a stins în orice alt mod.
(3) În caz de graþiere totalã sau de graþiere a restului de pedeapsã, termenul curge de la data actului de graþiere, dacã la acea datã hotãrârea de condamnare era definitivã ºi de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare, dacã actul de graþiere se referã la infracþiuni în curs de judecatã.
Condiþiile reabilitãrii judecãtoreºti
Art. 154. - (1) Cererea de reabilitare judecãtoreascã se admite dacã cel condamnat întruneºte urmãtoarele condiþii:
a) nu a suferit o nouã condamnare în intervalul prevãzut în art. 152;
b) îºi are asiguratã existenþa prin muncã sau prin alte mijloace oneste, precum ºi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncã;
c) a avut o bunã conduitã;
d) a achitat în întregime cheltuielile de judecatã ºi despãgubirile civile la plata cãrora a fost obligat, în afarã de cazul când partea vãtãmatã a renunþat la despãgubiri, sau când instanþa constatã cã cel condamnat ºi-a îndeplinit în mod regulat obligaþiile privitoare la dispoziþiile civile din hotãrârea de condamnare.
(2) Când instanþa constatã cã nu este îndeplinitã condiþia de la alin. (1) lit. d), dar aceasta nu se datoreazã relei-voinþe a condamnatului, poate dispune reabilitarea.
Efectele reabilitãrii de drept ºi judecãtoreºti
Art. 155. - (1) Reabilitarea face sã înceteze decãderile ºi interdicþiile, precum ºi incapacitãþile care rezultã din condamnare.
(2) Reabilitarea nu are ca urmare obligaþia de reintegrare în funcþia din care fãptuitorul a fost scos în urma condamnãrii ori de rechemare în cadrele permanente ale forþelor armate sau de redare a gradului militar pierdut.
(3) De asemenea, reabilitarea nu are efecte asupra mãsurilor de siguranþã, cu excepþia celor prevãzute în art. 129 lit. d) ºi e).
Reînnoirea cererii de reabilitare judecãtoreascã
Art. 156. - (1) În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o nouã cerere decât dupã un termen de 3 ani în cazul condamnãrii la pedeapsa detenþiunii severe ºi dupã un termen de 2 ani în cazul condamnãrii la pedeapsa închisorii stricte; aceste termene se socotesc de la data respingerii cererii.
(2) Condiþiile prevãzute în art. 154 trebuie sã fie îndeplinite ºi pentru intervalul de timp care a precedat noua cerere.
(3) Cererea respinsã ca urmare a neîndeplinirii unor condiþii de formã poate fi reînnoitã potrivit Codului de procedurã penalã.
Anularea reabilitãrii
Art. 157. - Reabilitarea judecãtoreascã va fi anulatã când d5pã acordarea ei s-a descoperit cã cel reabilitat mai suferise o condamnare care, dacã ar fi fost cunoscutã, ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare.
TITLUL IX
ÎNÞELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALÃ
Sãvârºirea unei infracþiuni
Art. 158. - Prin sãvârºirea unei infracþiuni sau comiterea unei infracþiuni se înþelege sãvârºirea oricãreia dintre faptele pe care legea le pedepseºte ca infracþiune consumatã sau ca tentativã, precum ºi participarea acestora ca autor, instigator sau complice.
Public
Art. 159. - Prin termenul public se înþelege tot ce priveºte autoritãþile publice, instituþiile publice sau alte persoane juridice de drept public.
Consecinþe deosebit de grave
Art. 160. - Prin consecinþe deosebit de grave se înþelege o pagubã materialã mai mare de 3.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravã a activitãþii, cauzate vreuneia dintre unitãþile la care se referã art. 159 ori altei persoane juridice sau fizice.
Funcþionar public
Art. 161. - Prin funcþionar public se înþelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar o însãrcinare de orice naturã, în serviciul vreuneia dintre unitãþile la care se referã art. 159.
Funcþionar
Art. 162. - Prin funcþionar se înþelege orice persoanã care exercitã o însãrcinare în serviciul unei persoane juridice de drept privat.
Persoanã care exercitã un serviciu de interes public
Art. 163. - Prin persoanã care exercitã un serviciu de interes public se înþelege orice persoanã particularã care exercitã o profesie de interes public, pentru care este necesarã o abilitare specialã a autoritãþilor publice ºi care este supusã controlului acestora.
Rude apropiate
Art. 164. - (1) Rude apropiate sunt ascendenþii ºi descendenþii, fraþii ºi surorile, copiii acestora, precum ºi persoanele devenite prin adopþie, potrivit legii, astfel de rude.
(2) Dispoziþiile din legea penalã privitoare la rude apropiate, în limitele prevãzute de alin. (1), se aplicã, în caz de adopþie, atât persoanei adoptate, cât ºi descendenþilor acesteia ºi în raport cu rudele fireºti.
Membru de familie
Art. 165. - Prin membru de familie se înþelege soþul sau ruda apropiatã, dacã aceasta din urmã locuieºte ºi gospodãreºte împreunã cu fãptuitorul.
Informaþii secrete de stat ºi înscrisuri oficiale
Art. 166. - (1) Informaþii secrete de stat sunt informaþiile clasificate astfel de autoritãþile competente, potrivit legii.
(2) Înscris oficial este orice înscris care emanã de la o unitate din cele la care se referã art. 159 sau care aparþine unei asemenea unitãþi.
Arme
Art. 167. - (1) Arme sunt piesele, instrumentele sau dispozitivele declarate astfel prin dispoziþii legale.
(2) Sunt asimilate armelor orice alte obiecte de naturã a putea fi folosite ca arme ºi care au fost întrebuinþate pentru atac.
Faptã sãvârºitã în public
Art. 168. - Fapta se considerã sãvârºitã în public atunci când a fost comisã:
a) într-un loc care prin natura sau destinaþia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacã nu este prezentã nici o persoanã;
b) în orice alt loc accesibil publicului, dacã sunt de faþã douã sau mai multe persoane;
c) în loc neaccesibil publicului, însã cu intenþia ca fapta sã fie auzitã sau vãzutã ºi dacã acest rezultat s-a produs faþã de douã sau mai multe persoane;
d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepþia reuniunilor care pot fi considerate cã au caracter de familie, datoritã naturii relaþiilor dintre persoanele participante.
Timp de rãzboi
Art. 169. - Timp de rãzboi este intervalul de timp de la data declarãrii mobilizãrii sau de la începerea operaþiilor de rãzboi pânã la data trecerii armatei la starea de pace.
Calculul timpului
Art. 170. - La calcularea timpului ziua se socoteºte de 24 de ore ºi sãptãmâna de 7 zile. Luna ºi anul se socotesc împlinite cu o zi înainte de ziua corespunzãtoare datei de la care au început sã curgã.
Pedeapsã prevãzutã de lege
Art. 171. - Prin pedeapsã prevãzutã de lege se înþelege pedeapsa prevãzutã în textul de lege care incrimineazã fapta, fãrã luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
PARTEA SPECIALÃ
TITLUL I
CRIME ªI DELICTE CONTRA PERSOANEI
CAPITOLUL I
CRIME CONTRA UMANITÃÞII
Genocidul
Art. 172. - (1) Sãvârºirea în scopul de a distruge în întregime sau în parte o colectivitate sau un grup naþional, etnic, rasial sau religios a vreuneia dintre urmãtoarele fapte:
a) uciderea membrilor colectivitãþii sau grupului;
b) vãtãmarea gravã a integritãþii fizice sau mintale a membrilor colectivitãþii sau grupului;
c) supunerea colectivitãþii ori a grupului la condiþii de existenþã sau tratament de naturã sã ducã la distrugere fizicã;
d) luarea de mãsuri tinzând la împiedicarea naºterilor în sânul colectivitãþii sau al grupului;
e) transferarea forþatã a copiilor aparþinând unei colectivitãþi sau unui grup în altã colectivitate sau în alt grup,
se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Înþelegerea în vederea sãvârºirii infracþiunii de genocid se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Tratamentele neomenoase
Art. 173. - (1) Supunerea la tratamente neomenoase a rãniþilor ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roºii ori al organizaþiilor asimilate acesteia, a naufragiaþilor, a prizonierilor de rãzboi ºi, în general, a oricãrei alte persoane cãzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienþe medicale sau ºtiinþifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã sãvârºirea faþã de persoanele arãtate în alin. (1) a vreuneia dintre urmãtoarele fapte:
a) constrângerea de a servi în forþele armate ale adversarului;
b) luarea de ostatici;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate fãrã temei legal;
e) condamnarea sau execuþia fãrã o judecatã prealabilã efectuatã de cãtre o instanþã constituitã în mod legal ºi care sã fi judecat cu respectarea garanþiilor judiciare fundamentale prevãzute de lege.
(3) Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prevãzuþi în alin. (1) se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Crime contra umanitãþii sãvârºite în timp de rãzboi
Art. 174. - Faptele prevãzute în art. 172 ºi art. 173 sãvârºite în timp de rãzboi se pedepsesc cu detenþiunea pe viaþã.
Alte crime contra umanitãþii
Art. 175. - (1) Sãvârºirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva populaþiei civile, a vreuneia dintre urmãtoarele fapte:
a) omorul;
b) vãtãmarea gravã a integritãþii fizice sau sãnãtãþii fizice ori mintale;
c) exterminarea;
d) supunerea la sclavie;
e) deportarea sau transferarea forþatã de populaþie;
f) privarea de libertate, fãrã o judecatã prealabilã efectuatã de cãtre o instanþã constituitã în mod legal ºi care sã fi judecat cu respectarea garanþiilor judiciare fundamentale prevãzute de lege;
g) tortura;
h) violul, prostituþia forþatã, provocarea forþatã a graviditãþii, sterilizarea forþatã sau orice altã asemenea formã de violenþã sexualã;
i) discriminarea oricãrui grup sau a oricãrei colectivitãþi din motive politice, rasiale, naþionale, etnice, culturale, religioase sau sexuale;
j) dispariþiile forþate de persoane, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi detonarea armelor nucleare sau a oricãror dispozitive explozive nucleare.
Excluderea oricãror împrejurãri justificative
Art. 176. - În cazul infracþiunilor prevãzute în prezentul capitol, nici o împrejurare excepþionalã fie cã este vorba de o stare de rãzboi sau de ameninþãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de oricare altã stare de excepþie, nu poate fi invocatã pentru a justifica fapta; de asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autoritãþii legitime.
Sancþionarea tentativei
Art. 177. - Tentativa la crimele prevãzute în acest capitol se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracþiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea consumatã.
CAPITOLUL II
CRIME ªI DELICTE CONTRA VIEÞII PERSOANEI
Omorul
Art. 178. - Uciderea unei persoane se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Omorul calificat
Art. 179. - Omorul sãvârºit în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) cu premeditare;
b) asupra soþului sau unei rude apropiate;
c) asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
d) profitând de starea de neputinþã a victimei de a se apãra;
e) asupra unei femei gravide;
f) prin cruzimi;
g) asupra a douã sau mai multe persoane;
h) pentru a sãvârºi sau a ascunde sãvârºirea unei tâlhãrii sau piraterii;
i) în timpul sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei,
se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Pruncuciderea
Art. 180. - Uciderea copilului nou nãscut, sãvârºitã imediat dupã naºtere de cãtre mama aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naºtere, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Uciderea din culpã
Art. 181. - (1) Uciderea din culpã a unei persoane se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Uciderea din culpã ca urmare a nerespectãrii dispoziþiilor legale ori a mãsurilor de prevedere pentru exerciþiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activitãþi se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(3) Când uciderea din culpã a unei persoane este sãvârºitã de un conducãtor de vehicul cu tracþiune mecanicã, având în sânge o îmbibaþie alcoolicã ce depãºeºte limita legalã sau care se aflã în stare de ebrietate produsã de alcool sau se aflã sub influenþa stupefiantelor ori a altor substanþe toxice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani.
(4) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã uciderea din culpã sãvârºitã de orice altã persoanã în exerciþiul profesiei sau meseriei ºi care se aflã în stare de ebrietate produsã de alcool sau se aflã sub influenþa stupefiantelor ori a altor substanþe toxice.
(5) Dacã prin fapta sãvârºitã s-a cauzat moartea a douã sau mai multe persoane, pedeapsa este închisoarea strictã de la 7 la 15 ani.
(6) Dacã fapta prin care s-a produs uciderea din culpã constituie prin ea însãºi o infracþiune, se aplicã regulile privind concursul de infracþiuni.
Determinarea sau înlesnirea sinuciderii
Art. 182. - (1) Fapta de a determina sau de a înlesni sinuciderea unei persoane, dacã sinuciderea sau încercarea de sinucidere a avut loc, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) s-a sãvârºit faþã de un minor sau faþã de o persoanã care nu era în stare sã-ºi dea seama de fapta sa ori nu putea fi stãpânã pe actele sale, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
Sancþionarea tentativei
Art. 183. - Tentativa la crimele prevãzute în art. 178 ºi art. 179 se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracþiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea consumatã.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 184. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunea prevãzutã în art. 181 alin. (2).*)
___________
*) NOTA INDACO: În textul din Monitorul Oficial acest articol a fost publicat ca art. 185.
CAPITOLUL III
DELICTE CONTRA INTEGRITÃÞII CORPORALE ªI SÃNÃTÃÞII PERSOANEI
Lovirea sau alte violenþe
Art. 185. - (1) Lovirea sau orice alte acte de violenþã cauzatoare de suferinþe fizice se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã.
(2) Faptele prevãzute în alin. (1) sãvârºite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(3) Lovirea sau actele de violenþã care au pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(4) Faptele prevãzute în alin. (3) sãvârºite asupra unui membru de familie se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(5) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptelor prevãzute în alin. (2) ºi (4), acþiunea penalã se pune în miºcare ºi din oficiu.
(6) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-ºi efectele ºi în cazul în care acþiunea penalã a fost pusã în miºcare din oficiu.
Vãtãmarea corporalã
Art. 186. - (1) Fapta prin care s-a pricinuit integritãþii corporale sau sãnãtãþii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârºitã asupra membrilor familiei se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. În cazul faptei prevãzute în alin. (2), acþiunea penalã se pune în miºcare ºi din oficiu.
(4) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã, producându-ºi efectele ºi în cazul în care acþiunea penalã a fost pusã în miºcare din oficiu.
Vãtãmarea corporalã gravã
Art. 187. - (1) Fapta prin care s-a pricinuit integritãþii corporale sau sãnãtãþii o vãtãmare care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Dacã fapta a produs vreuna din urmãtoarele consecinþe: pierderea unui simþ sau organ, încetarea funcþionãrii acestora, o infirmitate permanentã fizicã sau psihicã, sluþirea, avortul ori punerea în primejdie a vieþii persoanei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 10 ani.
(3) Când fapta a fost sãvârºitã în scopul producerii consecinþelor prevãzute în alin. (1) ºi (2), pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani.
Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte
Art. 188. - Dacã vreuna dintre faptele prevãzute în art. 185-187 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Vãtãmarea corporalã din culpã
Art. 189. - (1) Fapta prevãzutã în art. 185 alin. (3) care a pricinuit o vãtãmare ce necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, precum ºi cea prevãzutã în art. 186, sãvârºite din culpã, se pedepsesc cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187 alin. (1) sau (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau zile-amendã.
(3) Când sãvârºirea faptei prevãzute în alin. (1) este urmarea nerespectãrii dispoziþiilor legale sau a mãsurilor de prevedere pentru exerciþiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activitãþi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã.
(4) Fapta prevãzutã în alin. (2), dacã este urmarea nerespectãrii dispoziþiilor legale sau a mãsurilor de prevedere arãtate în alin. (3), se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (3) ºi (4) sunt sãvârºite de cãtre o persoanã care se aflã în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã, în cazul alin. (3), ºi închisoarea strictã de la un an la 5 ani, în cazul alin. (4).
(6) Pentru faptele prevãzute în alin. (1)-(4), acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Avortul
Art. 190. - (1) Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sãvârºitã în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) în afara instituþiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop;
b) de cãtre o persoanã care nu are calitatea de medic de specialitate;
c) dacã vârsta sarcinii a depãºit paisprezece sãptãmâni,
se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Întreruperea cursului sarcinii, sãvârºitã în orice condiþii, fãrã consimþãmântul femeii însãrcinate, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) s-a cauzat femeii însãrcinate o vãtãmare corporalã gravã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã fapta a avut ca urmare moartea femeii însãrcinate, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (2) sau (3) a fost sãvârºitã de medic, pe lângã pedeapsa închisorii se va aplica ºi interdicþia exercitãrii profesiei de medic, potrivit art. 75 alin. (1) lit. c).
(5) Nu se pedepseºte întreruperea cursului sarcinii efectuatã de medic:
a) dacã întreruperea cursului sarcinii era necesarã pentru a salva viaþa, sãnãtatea sau integritatea corporalã a femeii însãrcinate de la un pericol grav ºi iminent ºi care nu putea fi înlãturat altfel;
b) în cazul prevãzut în alin. (1) lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziþiilor legale;
c) în cazul prevãzut în alin. (2) când femeia însãrcinatã s-a aflat în imposibilitatea de a-ºi exprima voinþa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice potrivit dispoziþiilor legale.
Sancþionarea tentativei
Art. 191. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 187 alin. (3) ºi art. 101 alin. (2) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 192. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 189 alin. (3) ºi (4).
CAPITOLUL IV
CRIME ªI DELICTE PRIVIND MANIPULAREA GENETICÃ
Alterarea genotipului
Art. 193. - Alterarea genotipului uman, cu intenþie, în orice mod, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
Utilizarea periculoasã a ingineriei genetice
Art. 194. - Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de exterminare în masã se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Crearea ilegalã de embrioni umani ºi clonarea
Art. 195. - (1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaþia se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi crearea, prin clonare, a unei fiinþe umane genetic identice unei alte fiinþe umane, vii sau moarte.
Sancþionarea tentativei
Art. 196. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 195 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 197. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL V
DELICTE PRIN CARE SE PUNE ÎN PERICOL VIAÞA,
INTEGRITATEA CORPORALÃ ªI SÃNÃTATEA PERSOANEI
Punerea în primejdie a unei persoane în neputinþã de a se îngriji
Art. 198. - (1) Pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, în orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinþã de a se îngriji, de cãtre persoana care o are sub pazã sau îngrijire, punându-i în pericol iminent viaþa, sãnãtatea sau integritatea corporalã, se pedepseºte cu închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Este apãratã de pedeapsã persoana care, dupã sãvârºirea faptei, îºi reia de bunãvoie îndatoririle.
Lãsarea fãrã ajutor
Art. 199. - Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înºtiinþa autoritatea, de cãtre cel care a gãsit o persoanã a cãrei viaþã, sãnãtate sau integritate corporalã este în primejdie ºi care este lipsitã de puterea de a se salva, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
Lãsarea fãrã ajutor prin omisiunea de înºtiinþare
Art. 200. - Neînºtiinþarea autoritãþii de cãtre cel ce gãseºte o persoanã abandonatã sau pierdutã, care are nevoie de ajutor, fiindu-i pusã în pericol viaþa, sãnãtatea ori integritatea corporalã, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
CAPITOLUL VI
CRIME ªI DELICTE CONTRA LIBERTÃÞII PERSOANEI
Lipsirea de libertate în mod ilegal
Art. 201. - (1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
(2) În cazul în care fapta este sãvârºitã în vreuna din urmãtoarele împrejurãri:
a) prin simularea de calitãþi oficiale;
b) prin rãpire;
c) de o persoanã înarmatã;
d) de douã sau mai multe persoane împreunã;
e) dacã în schimbul eliberãrii se cere un folos material sau orice alt avantaj;
f) când victima este minorã;
g) când victima este supusã unor suferinþe ori sãnãtatea sau viaþa îi este pusã în pericol,
pedeapsa este închisoarea strictã de la 7 la 15 ani.
(3) Dacã pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanã fizicã sau juridicã, o organizaþie internaþionalã interguvernamentalã sau un grup de persoane sã îndeplineascã sau sã nu îndeplineascã un anumit act, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani.
(4) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani.
Sclavia
Art. 202. - Punerea sau þinerea unei persoane în stare de sclavie, precum ºi traficul de sclavi, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Supunerea la muncã forþatã sau obligatorie
Art. 203. - Fapta de a supune o persoanã, în alte cazuri decât cele prevãzute de dispoziþiile legale, la prestarea unei munci contra voinþei sale sau la o muncã obligatorie se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
Traficul de persoane adulte
Art. 204. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane prin ameninþare sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înºelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apãra ori de a-ºi exprima voinþa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obþinerea consimþãmântului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatãrii acestei persoane, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi dacã:
a) fapta a fost sãvârºitã de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
c) fapta a produs beneficii materiale importante.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi fapta de a determina sau de a permite, cu intenþie, direct sau indirect, intrarea sau rãmânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu este cetãþean român sau nu are domiciliul în România, victimã a traficului de persoane, sãvârºitã în una din urmãtoarele împrejurãri:
a) folosind faþã de victimã mijloace frauduloase, violenþã, ameninþãri sau orice altã formã de constrângere;
b) abuzând de starea specialã în care se gãseºte victima, din cauza situaþiei sale ilegale ori precare de intrare sau ºedere în þarã ori din cauza stãrii de graviditate, unei boli sau infirmitãþi ori unei deficienþe fizice sau mintale.
(5) Dacã fapta prevãzutã în alin. (4) se sãvârºeºte în mod repetat, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani.
Traficul de minori
Art. 205. - (1) Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau preluarea unei persoane cu vârsta cuprinsã între 15 ºi 18 ani, în scopul exploatãrii acesteia, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi dacã:
a) fapta a fost sãvârºitã asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani;
b) fapta a fost sãvârºitã prin ameninþare, violenþã sau prin alte forme de constrângere, prin rãpire, fraudã ori înºelãciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apãra ori de a-ºi exprima voinþa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obþinerea consimþãmântului persoanei care are autoritate asupra minorului;
c) fapta a fost sãvârºitã de douã sau mai multe persoane împreunã;
d) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii;
e) fapta a produs beneficii materiale importante.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Consimþãmântul victimei traficului de persoane
Art. 206. - În cazul infracþiunilor prevãzute în art. 204 ºi art. 205, consimþãmântul victimei nu constituie o cauzã justificativã.
Definirea exploatãrii unei persoane
Art. 207. - În sensul art. 204 ºi art. 205, prin exploatarea unei persoane se înþelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forþat, cu încãlcarea normelor legale privind condiþiile de muncã, salarizare, sãnãtate ºi securitate;
b) þinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemãnãtoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituþiei, la manifestãri pornografice în vederea producerii ºi difuzãrii de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexualã;
d) obligarea la practicarea cerºetoriei;
e) prelevarea de organe.
Violarea de domiciliu ori a sediului
Art. 208. - (1) Pãtrunderea fãrã drept, în orice mod, într-o locuinþã, încãpere, dependinþã sau într-un loc împrejmuit þinând de acestea, fãrã consimþãmântul persoanei care le foloseºte, sau refuzul de a le pãrãsi la cererea acesteia se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã pãtrunderea fãrã drept în sediile autoritãþilor publice centrale ºi locale, ale instituþiilor publice, ale partidelor sau în locul unde o persoanã fizicã sau juridicã îºi desfãºoarã activitatea.
(3) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) se sãvârºeºte de o persoanã înarmatã, de douã sau mai multe persoane împreunã, în timpul nopþii sau prin folosire de calitãþi mincinoase, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Pentru fapta prevãzutã în alin. (1), acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Încãlcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaþã privatã
Art. 209. - (1) Încãlcarea dreptului la viaþã privatã al unei persoane prin folosirea oricãror mijloace de interceptare de la distanþã de date, informaþii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menþionate în art. 209 alin. (1), fãrã consimþãmântul persoanei care le foloseºte sau fãrã permisiunea legii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaþia de locuinþã, reºedinþã sau casã de vacanþã, aparþinând oricãrei persoane, nu constituie infracþiune.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Ameninþarea
Art. 210. - (1) Fapta de a ameninþa o persoanã cu sãvârºirea unei infracþiuni sau a unei fapte pãgubitoare îndreptate împotriva ei, a soþului ori a unei rude apropiate, dacã este de naturã sã o alarmeze, se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã, fãrã ca pedeapsa aplicatã sã poatã depãºi sancþiunea prevãzutã de lege pentru infracþiunea care a format obiectul ameninþãrii.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
ªantajul
Art. 211. - (1) Constrângerea unei persoane, prin violenþã sau ameninþare, sã dea, sã facã, sã nu facã sau sã sufere ceva, dacã fapta este comisã spre a dobândi un folos injust, pentru sine sau pentru altul, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Când constrângerea constã în ameninþarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiþãtoare pentru persoana ameninþatã, pentru soþul acesteia sau pentru o rudã apropiatã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
Violarea secretului corespondenþei
Art. 212. - (1) Deschiderea unei corespondenþe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicãri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanþã, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã sustragerea, distrugerea sau reþinerea unei corespondenþe, precum ºi divulgarea conþinutului unei corespondenþe, chiar ºi atunci când a fost trimisã deschisã sau a fost deschisã din greºealã, ori divulgarea conþinutului unei convorbiri sau comunicãri interceptate, chiar în cazul în care fãptuitorul a luat cunoºtinþã de aceasta din greºealã sau din întâmplare.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Confecþionarea sau utilizarea de aparate pentru interceptarea comunicaþiilor
Art. 213. - Confecþionarea, comercializarea, instalarea sau utilizarea, fãrã drept, de mijloace tehnice destinate interceptãrii sau împiedicãrii comunicaþiilor se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Divulgarea secretului profesional
Art. 214. - (1) Divulgarea, fãrã drept, a unor date de cãtre acela cãruia i-au fost încredinþate sau de care a luat cunoºtinþã în virtutea profesiei ori funcþiei, dacã fapta este de naturã a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Utilizarea sau divulgarea în alte scopuri decât cele prevãzute de lege a documentelor sau informaþiilor cu caracter de secret profesional, de cãtre cel care le-a primit ori a luat cunoºtinþã de ele în îndeplinirea atribuþiilor de serviciu sau în legãturã cu serviciul, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(3) Acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Sancþionarea tentativei
Art. 215. - (1) Tentativa la delictele prevãzute în art. 201 alin. (1) ºi (2), art. 202, art. 204 alin. (1) ºi (4) ºi art. 205 alin. (1) se pedepseºte.
(2) Constituie tentativã ºi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mãsuri în vederea comiterii crimei prevãzute în art. 201 alin. (3).
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 216. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 201-205 ºi art. 211-213.
CAPITOLUL VII
CRIME ªI DELICTE CONTRA LIBERTÃÞII SEXUALE
Violul
Art. 217. - (1) Actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apãra ori de a-ºi exprima voinþa, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi dacã:
a) fapta a fost sãvârºitã de douã sau mai multe persoane împreunã;
b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul fãptuitorului;
c) victima este un membru de familie;
d) victima era un minor care nu împlinise vârsta de 15 ani;
e) s-a cauzat victimei o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii.
(3) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Actul sexual cu un minor
Art. 218. - (1) Actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex a cãrei vârstã este între 15 ºi 18 ani, dacã fapta este sãvârºitã de tutore sau curator, ori de supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacã fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenþa sa asupra acesteia.
(3) Dacã actul sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cãtre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au fost sãvârºite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Când fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârºitã în împrejurãrile prevãzute în art. 217 alin. (2) lit. b) ori dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(4) au avut urmãrile prevãzute în art. 217 alin. (2) lit. e), pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(6) Dacã fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Seducþia
Art. 219. - (1) Fapta aceluia care, prin promisiuni de cãsãtorie, determinã o persoanã de sex feminin care nu împlinise vârsta de 18 ani sã aibã cu el raport sexual se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Perversiunea sexualã
Art. 220. - (1) Actele de perversiune sexualã sãvârºite în public se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Actele de perversiune sexualã cu o persoanã care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi actele de perversiune sexualã cu o persoanã a cãrei vârstã este între 15 ºi 18 ani, dacã fapta este sãvârºitã de tutore sau curator ori de cãtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacã fãptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenþa sa asupra acesteia.
(4) Dacã actele de perversiune sexualã cu o persoanã care nu a împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cãtre fãptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (2), (3) ºi (4) au fost sãvârºite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(6) Actele de perversiune sexualã cu o persoanã în imposibilitate de a se apãra ori de a-ºi exprima voinþa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(7) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(6) au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Corupþia sexualã
Art. 221. - (1) Actele cu caracter obscen sãvârºite asupra unui minor sau în prezenþa unui minor se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Când actele prevãzute la alin. (1) se sãvârºesc asupra unui membru de familie, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au fost sãvârºite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei închisorii se majoreazã cu 2 ani.
(4) Ademenirea unei persoane în vederea sãvârºirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaºi sex se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Incestul
Art. 222. - Raportul sexual între rude în linie directã sau între fraþi ºi surori se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Hãrþuirea sexualã
Art. 223. - (1) Hãrþuirea unei persoane prin ameninþare sau constrângere în scopul de a obþine satisfacþii de naturã sexualã, de cãtre o persoanã care abuzeazã de calitatea sau de influenþa pe care i-o conferã funcþia îndeplinitã la locul de muncã, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Sancþionarea tentativei
Art. 224. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 217 alin. (1), art. 218 alin. (1)-(4), art. 220 alin. (1)-(6), art. 221 ºi art. 222 se pedepseºte.
CAPITOLUL VIII
DELICTE CONTRA DEMNITÃÞII
Calomnia
Art. 225. - (1) Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancþiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreþului public se pedepseºte cu zile-amendã, de la 10 la 120.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Proba veritãþii sau a bunei-credinþe
Art. 226. - (1) Nu constituie infracþiunea de calomnie fapta cu privire la care s-a fãcut proba veritãþii sau cu privire la care fãptuitorul dovedeºte cã a avut motive rezonabile de a crede cã este adevãratã.
(2) În cazul faptelor referitoare la viaþa privatã a unei persoane, proba veritãþii sau dovada cã fãptuitorul a avut motive rezonabile de a crede cã aceste fapte sunt adevãrate este admisibilã pentru apãrarea unui interes legitim.
(3) În cazul faptelor referitoare la viaþa privatã a unei persoane care afecteazã capacitatea acesteia de exercitare a unei funcþii publice, proba veritãþii sau dovada cã fãptuitorul a avut motive rezonabile de a crede cã aceste fapte sunt adevãrate este admisibilã, fãrã a fi necesarã dovedirea unui interes legitim.
CAPITOLUL IX
DELICTE CONTRA FAMILIEI
Bigamia
Art. 227. - (1) Încheierea unei noi cãsãtorii de cãtre o persoanã cãsãtoritã se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Persoana necãsãtoritã care se cãsãtoreºte cu o persoanã pe care o ºtie cãsãtoritã se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
(3) Faptele prevãzute în prezentul articol nu se sancþioneazã dacã prima sau cea de-a doua cãsãtorie este declaratã nulã pentru alt motiv decât bigamia.
Abandonul de familie
Art. 228. - (1) Sãvârºirea de cãtre persoana care are obligaþia legalã de întreþinere, faþã de cel îndreptãþit la întreþinere, a uneia dintre urmãtoarele fapte:
a) pãrãsirea, alungarea sau lãsarea fãrã ajutor, expunându-l la suferinþe fizice sau morale;
b) neîndeplinirea cu rea-credinþã a obligaþiei de întreþinere prevãzutã de lege;
c) neplata cu rea-credinþã, timp de douã luni, a pensiei de întreþinere stabilitã pe cale judecãtoreascã,
se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
(3) Dacã pãrþile nu s-au împãcat, dar în cursul judecãþii inculpatul îºi îndeplineºte obligaþiile, instanþa, în cazul când stabileºte vinovãþia, pronunþã împotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea condiþionatã a executãrii pedepsei, chiar dacã nu sunt îndeplinite condiþiile prevãzute în art. 95.
(4) Revocarea suspendãrii condiþionate nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul sãvârºeºte din nou o infracþiune de abandon de familie.
(5) Dispoziþiile alin. (3) se aplicã numai în cazul primei condamnãri a fãptuitorului pentru abandon de familie.
Relele tratamente aplicate minorului
Art. 229. - Punerea în primejdie gravã, prin mãsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltãrii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de cãtre pãrinþi sau de cãtre orice persoanã cãreia minorul i-a fost încredinþat spre creºtere ºi educare, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Nerespectarea mãsurilor privind încredinþarea minorului
Art. 230. - (1) Reþinerea de cãtre un pãrinte a copilului sãu minor, fãrã consimþãmântul celuilalt pãrinte sau al persoanei cãreia i-a fost încredinþat minorul potrivit legii, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã fapta persoanei cãreia i s-a încredinþat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre creºtere ºi educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinþi sã aibã legãturi personale cu minorul, în condiþiile prevãzute de pãrþi sau de cãtre organul competent.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Fapte de corupþie în legãturã cu adopþia
Art. 231. - (1) Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care pretinde sau primeºte, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase în scopul adopþiei copilului se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta persoanei care intermediazã sau înlesneºte adopþia unui copil în scopul obþinerii unui folos necuvenit.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 232. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunea prevãzutã în art. 231 alin. (2).
CAPITOLUL X
CRIME ªI DELICTE CONTRA BUNELOR MORAVURI
Ultrajul contra bunelor moravuri ºi tulburarea liniºtii publice
Art. 233. - (1) Fapta persoanei care, în public, sãvârºeºte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniºtea ºi ordinea publicã se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Dacã prin fapta prevãzutã în alin. (1) s-a tulburat grav liniºtea publicã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 5 ani.
Prostituþia
Art. 234. - Fapta persoanei care îºi procurã principalele mijloace de existenþã practicând în acest scop acte sexuale cu diferite persoane se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
Proxenetismul
Art. 235. - (1) Îndemnul sau înlesnirea practicãrii prostituþiei ori tragerea de foloase de pe urma practicãrii prostituþiei de cãtre o persoanã se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Recrutarea unei persoane pentru prostituþie sau constrângerea la prostituþie se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârºitã faþã de un minor sau prezintã un alt caracter grav, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Rãspândirea de materiale pornografice
Art. 236. - (1) Fapta de a expune, a vinde sau a rãspândi, a închiria, a distribui, a confecþiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziþie ori de a deþine în vederea rãspândirii, toate acestea fãrã drept, de materiale pornografice, se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevãzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializãrii ori distribuirii lor.
Pornografia infantilã
Art. 237. - (1) Fapta de a expune, a vinde sau a rãspândi, a închiria, a distribui, a confecþiona ori a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziþie ori de a deþine în vederea rãspândirii sau de a deþine, fãrã drept, materiale pornografice cu minori, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi importarea, exportarea ori predarea de materiale dintre cele prevãzute în alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire în vederea comercializãrii ori distribuirii lor.
Pornografia infantilã prin intermediul sistemelor informatice
Art. 238. - Producerea în vederea rãspândirii, oferirea sau punerea la dispoziþie, rãspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice, ori deþinerea, fãrã drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Materiale pornografice
Art. 239. - (1) În sensul art. 236, prin materiale pornografice se înþelege orice material care prezintã o persoanã având un comportament sexual explicit.
(2) În sensul art. 237 ºi art. 238, prin materiale pornografice cu minori se înþelege orice material care prezintã un minor având un comportament sexual explicit sau o persoanã majorã care este prezentatã ca un minor având un comportament sexual explicit ori imagini care, deºi nu prezintã o persoanã realã, simuleazã, în mod credibil, un minor având un comportament sexual explicit.
Jocul de noroc
Art. 240. - (1) Organizarea sau îngãduirea jocurilor de noroc pentru public, fãrã autorizare, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã organizarea sau îngãduirea în mod obiºnuit a jocurilor de noroc, într-o casã particularã, în scopul de a realiza foloase materiale.
(3) Desfãºurarea fãrã licenþã a oricãror activitãþi din domeniul jocurilor de noroc se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
Sancþionarea tentativei
Art. 241. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 235 alin. (1) ºi (2), art. 237 ºi art. 238 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 242. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 235-238 ºi art. 240.
CAPITOLUL XI
DELICTE CONTRA PROTECÞIEI MUNCII
Neluarea mãsurilor legale de protecþie a muncii
Art. 243. - (1) Neluarea vreuneia din mãsurile legale de protecþie a muncii de cãtre persoana care avea îndatorirea de a lua aceste mãsuri, dacã se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se comite în locuri de muncã ce prezintã un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârºitã din culpã se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, iar fapta prevãzutã în alin. (2) sãvârºitã din culpã se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Nerespectarea regulilor de protecþie a muncii
Art. 244. - (1) Nerespectarea de cãtre orice persoanã a mãsurilor stabilite cu privire la protecþia muncii, dacã prin aceasta se creeazã un pericol iminent de producere a unui accident de muncã sau de îmbolnãvire profesionalã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se comite în locuri de muncã ce prezintã un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã.
(3) Dacã nerespectarea constã în repunerea în funcþie a instalaþiilor, maºinilor ºi utilajelor, anterior eliminãrii tuturor deficienþelor pentru care s-a luat mãsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 2 ani sau zile-amendã.
(4) Faptele prevãzute în alin. (1) ºi (3) sãvârºite din culpã se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, iar fapta prevãzutã în alin. (2) sãvârºitã din culpã se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 245. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL XII
DELICTE CONTRA CULTELOR ªI A RESPECTULUI DATORAT MORÞILOR
Împiedicarea libertãþii cultelor
Art. 246. - (1) Împiedicarea sau tulburarea libertãþii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat ºi funcþioneazã potrivit legii, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã fapta de a obliga o persoanã, prin constrângere, sã participe la serviciile religioase ale vreunui cult sau sã îndeplineascã un act religios legat de exercitarea unui cult.
Profanarea de morminte
Art. 247. - Profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepseºte cu închisoare strictã de la unu la 5 ani sau cu zile-amendã.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 248. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunea prevãzutã în art. 246.
TITLUL II
CRIME ªI DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI
Furtul
Art. 249. - (1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenþia altuia, fãrã consimþãmântul acestuia, în scopul de a ºi-l însuºi pe nedrept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) Fapta constituie furt ºi dacã bunul aparþine în întregime sau în parte fãptuitorului, dacã în momentul sãvârºirii acel bun se gãsea în posesia sau detenþia legitimã a altei persoane.
(3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi sustragerea de impulsuri electro-magnetice prin folosirea mijloacelor de telecomunicaþii ori racordarea fãrã drept la mijloacele audio-vizuale ale unei persoane.
(4) De asemenea, constituie furt luarea în condiþiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
(5) Se considerã bunuri mobile ºi orice energie care are o valoare economicã, precum ºi înscrisurile.
Furtul calificat
Art. 250. - (1) Furtul sãvârºit în urmãtoarele împrejurãri:
a) de o persoanã având asupra sa o armã, o substanþã narcoticã sau paralizantã;
b) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
c) într-un loc public;
d) într-un mijloc de transport în comun;
e) în timpul nopþii;
f) prin efracþie, escaladare sau prin folosirea fãrã drept a unei chei adevãrate ori a unei chei mincinoase,
se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 10 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi furtul privind:
a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) un act care serveºte pentru dovedirea stãrii civile, pentru legitimare sau identificare;
c) þiþei, produse petroliere sau gaze naturale;
d) echipamente, instalaþii ºi componente ale acestora, dacã sunt bunuri de interes general.
(3) Furtul care a produs consecinþe deosebit de grave se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani.
Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilã
Art. 251. - (1) Furtul sãvârºit între soþi ori între rude apropiate, sau de cãtre un minor în paguba tutorelui sãu, de cãtre cel care locuieºte împreunã cu persoana vãtãmatã sau este gãzduit de aceasta, se urmãreºte numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(2) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Tâlhãria
Art. 252. - Furtul sãvârºit prin întrebuinþarea de violenþe sau ameninþãri, ori prin punerea victimei în stare de inconºtienþã sau neputinþã de a se apãra, precum ºi furtul urmat de întrebuinþarea unor astfel de mijloace pentru pãstrarea bunului furat sau pentru înlãturarea urmelor infracþiunii, ori pentru ca fãptuitorul sã-ºi asigure scãparea, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
Tâlhãria calificatã
Art. 253. - (1) Tâlhãria sãvârºitã în urmãtoarele împrejurãri:
a) de o persoanã având asupra sa o armã, o substanþã narcoticã sau paralizantã;
b) de o persoanã mascatã, deghizatã sau travestitã;
c) în timpul nopþii;
d) într-un loc public;
e) într-un mijloc de transport;
f) într-o locuinþã sau în dependinþe ale acesteia;
g) a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 7 la 15 ani.
(2) Tâlhãria care a produs consecinþe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Pirateria
Art. 254. - (1) Jefuirea prin acte de violenþã, sãvârºite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gãsesc pe acea navã ori împotriva altei nave, dacã navele se aflã în marea liberã sau într-un loc care nu este supus jurisdicþiei nici unui stat, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(2) Existã piraterie ºi dacã fapta s-a comis pe o aeronavã sau între aeronave ºi nave.
Pirateria calificatã
Art. 255. - (1) Pirateria care a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187 se pedepseºte cu închisoare strictã de la 7 la 15 ani.
(2) Pirateria care a produs consecinþe deosebit de grave sau care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Abuzul de încredere
Art. 256. - (1) Însuºirea unui bun mobil al altuia, deþinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta de a schimba, în totul sau în parte, substanþa sau calitãþile mãrfurilor încredinþate spre transport.
(3) Dacã schimbarea substanþei sau a calitãþilor mãrfurilor încredinþate spre transport s-a fãcut prin folosirea de substanþe vãtãmãtoare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancþioneazã ºi fapta de a distruge obiectele primite în gaj de cãtre creditor.
(5) Dacã bunul este proprietate privatã, acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor
Art. 257. - (1) Fapta de a ascunde, a deteriora, a distruge în totul sau în parte valori ori bunuri din patrimoniul propriu sau de a invoca datorii fictive ori alte acte în paguba creditorilor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta persoanei care, deºi se aflã în imposibilitate de platã, pretinde sau acceptã sã i se punã la dispoziþie mãrfuri ori servicii, producând o pagubã creditorului.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a pãrþii vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Gestiunea frauduloasã
Art. 258. - (1) Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinþã, cu ocazia administrãrii sau conservãrii bunurilor acesteia, de cãtre cel care are ori trebuie sã aibã grija administrãrii sau conservãrii acelor bunuri se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Gestiunea frauduloasã sãvârºitã în scopul de a dobândi un folos material se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(3) Dacã bunul este proprietate privatã, acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Însuºirea bunului gãsit
Art. 259. - (1) Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gãsit autoritãþilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al sãu, se pedepseºte cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi însuºirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparþine altuia, ajuns din eroare sau în mod fortuit în posesia fãptuitorului.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Înºelãciunea
Art. 260. - (1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevãratã a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasã a unei fapte adevãrate, în scopul de a obþine pentru sine ori pentru altul un folos material injust ºi dacã s-a pricinuit o pagubã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) Înºelãciunea sãvârºitã prin folosirea de nume sau calitãþi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
(3) Inducerea sau menþinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârºitã în aºa fel încât fãrã aceastã eroare cel înºelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiþiile stipulate, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) sau (2), dupã distincþiile acolo arãtate.
(4) Emiterea unui cec sau a unui alt instrument de platã asupra unei instituþii de credit sau unei persoane, ºtiind cã pentru valorificarea lui nu existã provizia sau acoperirea necesarã sau nu va exista pânã la termenul convenit între pãrþi, precum ºi fapta de a retrage, dupã emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plãti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arãtat în alin. (1), dacã s-a pricinuit o pagubã posesorului cecului sau a altui instrument de platã, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2).
(5) Folosirea de mijloace frauduloase pentru a îndepãrta de la licitaþie publicã o persoanã sau de a limita licitaþiile ori numãrul participanþilor se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(6) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã exploatarea necunoaºterii sau a lipsei de experienþã a unui minor sau a stãrii de slãbiciune a persoanelor vulnerabile datoritã vârstei, bolii sau stãrii de graviditate, pentru a le determina sã încheie acte prejudiciabile pentru acestea.
(7) Inducerea sau menþinerea în eroare cu privire la condiþiile de trai din þara de emigrare, sãvârºitã în condiþiile alin. (1), în scopul de a determina o persoanã sã emigreze, se pedepseºte potrivit alin. (1).
(8) Înºelãciunea care a avut consecinþe deosebit de grave se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(9) Dacã mijlocul fraudulos folosit pentru sãvârºirea înºelãciunii constituie prin el însuºi o infracþiune, se aplicã regulile privind concursul de infracþiuni.
Distrugerea ºi însuºirea de valori materiale interesând umanitatea
Art. 261. - (1) Distrugerea în întregime sau în parte:
a) a clãdirilor, a oricãror altor construcþii sau a navelor care servesc ca spitale;
b) a mijloacelor de transport de orice fel afectate unui serviciu sanitar sau de Cruce Roºie, ori al organizaþiilor asimilate acesteia, pentru transportul rãniþilor, bolnavilor, materialelor sanitare sau al materialelor Crucii Roºii ori ale organizaþiilor asimilate acesteia;
c) a depozitelor de materiale sanitare,
dacã toate acestea poartã semnele distinctive reglementare, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã însuºirea sub orice formã, nejustificatã de o necesitate militarã ºi sãvârºitã în proporþii mari, a mijloacelor sau materialelor destinate pentru ajutorul ori îngrijirea rãniþilor sau bolnavilor cãzuþi sub puterea adversarului.
(3) Tot astfel se sancþioneazã distrugerea în întregime sau în parte, ori însuºirea sub orice formã, nejustificatã de vreo necesitate militarã ºi sãvârºitã în proporþii mari, a oricãror alte bunuri.
Distrugerea ºi însuºirea de valori culturale ale popoarelor
Art. 262. - (1) Distrugerea sub orice formã, fãrã necesitate militarã, de monumente sau construcþii care au o valoare artisticã, istoricã ori arheologicã, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istoricã sau ºtiinþificã, opere de artã, manuscrise, cãrþi de valoare, colecþii ºtiinþifice sau colecþii importante de cãrþi, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus ºi, în general, a oricãror valori culturale ale popoarelor, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã jefuirea sau însuºirea sub orice formã, de pe teritoriile aflate sub ocupaþie militarã, a vreuneia dintre valorile culturale arãtate în prezentul articol.
Distrugerea
Art. 263. - (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinþare a unui bun aparþinând altuia ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum ºi înlãturarea mãsurilor luate, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) În cazul în care bunul are o deosebitã valoare artisticã, ºtiinþificã, istoricã, arhivisticã sau o altã asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani.
(3) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinþare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltã tensiune, a echipamentelor sau instalaþiilor de telecomunicaþii sau pentru difuzarea programelor de radio ºi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apã ºi a conductelor magistrale de alimentare cu apã se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2).
(4) Distrugerea în totul sau în parte a unui act autentic sau sub semnãturã privatã care nu aparþine fãptuitorului sau nu-i aparþine în exclusivitate ori ascunderea unui act care nu aparþine fãptuitorului, în scopul de a provoca o pagubã unei persoane, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(5) Distrugerea sau degradarea bornelor, reperelor, mãrcilor de nivelment ori a semnelor geodezice din reþeaua naþionalã, amplasate pe sol sau pe clãdiri, ori a bornelor, stâlpilor, balizelor sau a altor semne care marcheazã frontiera de stat ori împiedicarea luãrii unor mãsuri de conservare a acestor bunuri se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2).
(6) Dacã distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinþare se sãvârºeºte prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc ºi dacã rezultã pericol public, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(7) Dispoziþiile prevãzute în alin. (2), (3) ºi (6) se aplicã chiar dacã bunul aparþine fãptuitorului.
(8) Dacã bunul este proprietate privatã, acþiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. (1) se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Distrugerea calificatã
Art. 264. - (1) Dacã faptele prevãzute în art. 263 au avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Dezastrul constã în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mãrfuri sau de persoane, ori a unor instalaþii sau lucrãri ºi care a avut ca urmare moartea sau vãtãmarea gravã a integritãþii corporale sau sãnãtãþii mai multor persoane.
Distrugerea din culpã
Art. 265. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinþare, din culpã, a unui bun, chiar dacã acesta aparþine fãptuitorului, în cazul în care fapta este sãvârºitã prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc ºi dacã rezultã pericol public, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã distrugerea ori degradarea din culpã a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltã tensiune, a echipamentelor sau instalaþiilor de telecomunicaþii sau pentru difuzarea programelor de radio ºi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apã ºi a conductelor magistrale de alimentare cu apã, dacã a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinþare a acestora.
(3) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinþare, din culpã, a unui bun, chiar dacã acesta aparþine fãptuitorului, în cazul în care a avut consecinþe deosebit de grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Când dezastrul ori consecinþele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pãrãsirii postului sau a sãvârºirii oricãrei alte fapte de cãtre personalul de conducere a unui mijloc de transport în comun, ori de cãtre personalul care asigurã direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani.
Tulburarea de posesie
Art. 266. - (1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile amendã.
(2) Ocuparea în întregime sau în parte a terenurilor de orice fel, înfiinþarea sau mutarea semnelor de hotar ºi a reperelor de marcare, fãrã drept, ori refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fãrã drept se pedepseºte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) se sãvârºeºte prin violenþã sau ameninþare ori prin desfiinþarea sau strãmutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârºeºte prin violenþã sau ameninþare, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
(5) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancþioneazã ºi înfiinþarea sau mutarea semnelor de hotar ºi a reperelor de marcare fãrã drept, când acestea se referã la limitele de zonã ale cãii ferate, drumurilor, canalelor, aeroporturilor, porturilor, cãilor navigabile, delimitãrilor silvice, geologice ºi miniere.
(6) Dacã imobilul se aflã în posesia unei persoane private, acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Tãinuirea
Art. 267. - (1) Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificãrii acestuia, cunoscând cã bunul provine din sãvârºirea unei fapte prevãzute de legea penalã, dacã prin aceasta s-a urmãrit obþinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani, fãrã ca sancþiunea aplicatã sã poatã depãºi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea din care provine bunul tãinuit.
(2) Tãinuirea sãvârºitã de soþ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseºte.
Spãlarea banilor
Art. 268. - (1) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând cã provin din sãvârºirea de infracþiuni, în scopul ascunderii sau disimulãrii originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a sãvârºit infracþiunea din care provin bunurile sã se sustragã de la urmãrire, judecatã sau executarea pedepsei;
b) ascunderea sau disimularea adevãratei naturi, a provenienþei, situãrii, dispoziþiei, circulaþiei sau proprietãþii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând cã bunurile provin din sãvârºirea de infracþiuni;
c) dobândirea, deþinerea sau folosirea de bunuri cunoscând cã acestea provin din sãvârºirea de infracþiuni.
(2) În sensul alin. (1), prin bunuri se înþelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum ºi actele juridice sau documentele care atestã un titlu ori un drept cu privire la acestea.
Sancþionarea tentativei
Art. 269. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 249, art. 250 alin. (1) ºi (2), art. 252, art. 253 alin. (1), art. 254, art. 255 alin. (1), art. 260 alin. (1)-(7), art. 263 ºi art. 268 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 270. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 256-258 ºi art. 260-268.
TITLUL III
CRIME ªI DELICTE CONTRA SECURITÃÞII NAÞIONALE
Trãdarea
Art. 271. - Fapta cetãþeanului român, a persoanei fãrã cetãþenie care are domiciliul în România sau a strãinului aflat în serviciul statului român de a stabili legãturi cu o putere sau cu o organizaþie strãinã ori cu agenþi ai acestora, în scopul de a suprima sau ºtirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenþa statului, prin acþiuni de provocare de rãzboi contra þãrii sau de înlesnire a ocupaþiei militare strãine, ori de subminare economicã, politicã sau a capacitãþii de apãrare a statului, ori de aservire faþã de o organizaþie strãinã sau putere strãinã, precum ºi de întrajutorare a unei organizaþii ori a unei puteri strãine pentru desfãºurarea unei activitãþi inamice împotriva securitãþii naþionale se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Trãdarea prin transmiterea de informaþii secrete de stat
Art. 272. - Transmiterea de informaþii secrete de stat unei puteri sau organizaþii strãine ori agenþilor acestora, precum ºi procurarea de documente sau date ce constituie informaþii secrete de stat ori deþinerea de asemenea documente de cãtre cel care nu avea calitatea de a le cunoaºte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaþii strãine ori agenþilor acestora, sãvârºite de un cetãþean român, de o persoanã fãrã cetãþenie care are domiciliul în România sau de un strãin aflat în serviciul statului român, se pedepseºte cu detenþiunea pe viaþã sau cu detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Trãdarea prin ajutarea inamicului
Art. 273. - (1) Fapta cetãþeanului român, a persoanei fãrã cetãþenie care are domiciliul în România sau a strãinului aflat în serviciul statului român care în timp de rãzboi:
a) predã teritorii, oraºe, poziþii de apãrare, depozite ori instalaþii ale forþelor armate române sau care servesc apãrãrii;
b) predã nave, aeronave, maºini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtãrii rãzboiului;
c) procurã inamicului oameni, valori ºi materiale de orice fel;
d) trece de partea inamicului sau efectueazã alte acþiuni care sunt de naturã sã favorizeze activitatea inamicului ori sã slãbeascã puterea de luptã a forþelor armate române sau a armatelor aliate,
se pedepseºte cu detenþiunea pe viaþã sau cu detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã cetãþeanul român care în timp de rãzboi luptã sau face parte din formaþii de luptã împotriva statului român sau a aliaþilor sãi.
Acþiuni ostile contra statului român
Art. 274. - Faptele prevãzute în art. 271 ºi art. 273 sãvârºite de un cetãþean strãin, de o persoanã fãrã cetãþenie care nu are domiciliul în România sau de un strãin care nu se aflã în serviciul statului român se pedepsesc cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Spionajul
Art. 275. - Faptele prevãzute în art. 272 sãvârºite de un cetãþean strãin, de o persoanã fãrã cetãþenie care nu are domiciliul în România sau de un strãin care nu se aflã în serviciul statului român, se pedepsesc cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Rãspândirea de informaþii false în scopul provocãrii unui rãzboi
Art. 276. - Rãspândirea de informaþii false în scopul provocãrii unui rãzboi, sãvârºitã prin orice mijloace, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Compromiterea unor interese de stat
Art. 277. - Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o organizaþie strãinã sau o putere strãinã, dacã fapta este de naturã a compromite interese de stat, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 7 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Comunicarea de informaþii false
Art. 278. - Comunicarea sau rãspândirea, cu ºtiinþã, prin orice mijloace, de ºtiri, date sau informaþii false ori de documente falsificate, dacã fapta este de naturã sã aducã atingere securitãþii naþionale sau relaþiilor internaþionale ale României ori ale unui stat aliat, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Acte ostile contra unui stat strãin
Art. 279. - (1) Sãvârºirea de pe teritoriul României de acte ostile contra unuia dintre statele membre ale Organizaþiei Tratatului Atlanticului de Nord sau care fac parte din Uniunea Europeanã ori din Consiliul Europei se pedepseºte cu închisoare strictã de la 7 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi actele ostile contra securitãþii altui stat decât cel prevãzut în alin. (1), ºi care nu se aflã în rãzboi cu România.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la dorinþa exprimatã de statul strãin.
Infracþiuni contra persoanelor care
se bucurã de protecþie internaþionalã
Art. 280. - (1) Infracþiunile contra vieþii, integritãþii corporale, sãnãtãþii, libertãþii sau demnitãþii, sãvârºite împotriva persoanelor care se bucurã de protecþie internaþionalã, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârºitã, iar dacã maximul special al acesteia nu este îndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul general.
(2) Actele de violenþã sãvârºite împotriva localurilor oficiale ale misiunilor diplomatice, a locuinþei sau reºedinþei persoanelor care se bucurã de protecþie internaþionalã ori a mijloacelor de transport aparþinând acestor persoane, dacã sunt de naturã sã le punã în pericol persoana sau libertatea, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã de lege pentru fapta sãvârºitã, iar dacã maximul special al acesteia nu este îndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul general.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la dorinþa exprimatã de statul strãin.
Atentatul care pune în pericol securitatea naþionalã
Art. 281. - Atentatul sãvârºit contra vieþii, integritãþii corporale ori sãnãtãþii unei persoane care îndeplineºte o activitate importantã de stat sau altã activitate publicã importantã, în împrejurãri care fac ca fapta sã punã în pericol securitatea naþionalã, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Acþiuni împotriva ordinii constituþionale
Art. 282. - Iniþierea, organizarea, sãvârºirea sau sprijinirea de acþiuni violente în scopul de a schimba ordinea constituþionalã, caracterul naþional, suveran, independent, unitar ºi indivizibil al statului român se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Subminarea puterii de stat
Art. 283. - (1) Acþiunea armatã de naturã sã slãbeascã puterea de stat se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Orice alte acþiuni violente sãvârºite de mai multe persoane împreunã, de naturã sã atragã aceleaºi urmãri, se pedepsesc cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã în urma faptelor prevãzute în alin. (2) au fost atacate sau ocupate instituþii publice, depozite de arme, sedii ale partidelor politice ori s-au produs incendieri, distrugeri sau au fost provocate vãtãmãri grave ale integritãþii corporale sau sãnãtãþii persoanei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Uzurparea militarã
Art. 284. - Exercitarea ilegalã a unei funcþii cu caracter militar, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naþionalã, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Actele de diversiune
Art. 285. - Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinþare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaþiilor, cãilor de comunicaþie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaþii, construcþiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacã fapta este de naturã sã aducã în orice mod atingere securitãþii naþionale sau securitãþii unui stat aliat, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Complotul
Art. 286. - (1) Iniþierea sau constituirea unei asociaþii sau grupãri în scopul sãvârºirii vreuneia dintre infracþiunile contra securitãþii naþionale ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asociaþii sau grupãri se pedepsesc cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancþiunea prevãzutã de lege pentru cea mai gravã dintre infracþiunile care intrã în scopul asociaþiei sau grupãrii.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au fost urmate de sãvârºirea unei infracþiuni, se aplicã regulile privind concursul de infracþiuni.
(4) Nu se pedepseºte persoana care, sãvârºind fapta prevãzutã în alin. (1), o denunþã mai înainte de a fi descoperitã.
Constituirea de structuri informative ilegale
Art. 287. - Iniþierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative, desfãºurarea de cãtre acestea a vreuneia dintre activitãþile de culegere, prelucrare ºi valorificare a informaþiilor în afara cadrului legal, în împrejurãri care pot aduce atingere securitãþii naþionale, sprijinirea în orice mod a acestora ori aderarea la ele se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Nerespectarea regimului juridic al activitãþilor informative
Art. 288. - (1) Desfãºurarea, fãrã drept, a activitãþilor informative supuse autorizãrii în condiþiile legii, precum ºi depãºirea autorizãrii acordate, cu excepþia situaþiilor care impun înlãturarea potrivit legii a unor pericole iminente pentru securitatea naþionalã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta funcþionarului public sau a funcþionarului care divulgã, refuzã sau împiedicã, în orice mod, punerea în executare a autorizãrii eliberate cu respectarea dispoziþiilor legale ori care face publice sau foloseºte informaþiile care privesc viaþa privatã, onoarea sau reputaþia persoanelor, dacã aceste informaþii au fost cunoscute incidental în activitatea de serviciu.
Constituirea de organizaþii cu caracter fascist, rasist sau xenofob
Art. 289. - (1) Constituirea unei organizaþii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Aderarea la o organizaþie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum ºi sprijinirea sub orice formã a unei organizaþii având acest caracter se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
Divulgarea secretului care pericliteazã securitatea naþionalã
Art. 290. - (1) Divulgarea informaþiilor secrete de stat sau a informaþiilor secrete de serviciu de cãtre cel care le cunoaºte datoritã atribuþiilor de serviciu, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naþionalã, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Deþinerea în afara îndatoririlor de serviciu de cãtre persoana prevãzutã la alin. (1) a unui document ce constituie secret de stat, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naþionalã, se pedepseºte cu închisoare severã de la 3 la 10 ani.
(3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2), se sancþioneazã deþinerea, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui document ce constituie secret de serviciu, în vederea divulgãrii, dacã fapta este de naturã sã punã în pericol securitatea naþionalã.
Propaganda în favoarea statului totalitar
Art. 291. - (1) Propaganda în vederea instaurãrii unui stat totalitar, sãvârºitã prin orice mijloace, în public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Propaganda constã în rãspândirea în mod sistematic sau în apologia unei idei, concepþii sau doctrine, cu intenþia de a convinge ºi atrage noi adepþi.
Nedenunþarea
Art. 292. - (1) Nedenunþarea sãvârºirii vreuneia dintre infracþiunile prevãzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 ºi 286 se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(2) Nedenunþarea sãvârºitã de soþ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseºte.
(3) Nu se pedepseºte persoana care, înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracþiunea nedenunþatã, înºtiinþeazã autoritãþile competente despre acea infracþiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaþii au fost descoperiþi, a înlesnit arestarea acestora.
(4) Participantul la infracþiunile prevãzute în acest titlu nu se pedepseºte dacã denunþã sãvârºirea infracþiunii înainte ca urmãrirea penalã sã fi început ori fãptuitorii sã fie descoperiþi.
(5) Participantul care, dupã ce urmãrirea penalã a început ori fãptuitorii au fost descoperiþi, înlesneºte arestarea acestora se sancþioneazã cu o pedeapsã redusã potrivit dispoziþiilor art. 92.
Tentativa, tãinuirea ºi favorizarea
Art. 293. - (1) Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseºte.
(2) Se considerã tentativã ºi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum ºi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracþiunilor prevãzute în acest titlu.
(3) Tãinuirea ºi favorizarea infracþiunilor prevãzute în acest titlu se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Pedeapsa aplicatã tãinuitorului sau favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor.
(5) Tãinuirea ºi favorizarea sãvârºitã de soþ sau o rudã apropiatã în cazul infracþiunilor prevãzute în art. 271-275, art. 281-283, art. 285 ºi art. 286 se pedepsesc. Limitele pedepsei prevãzute în alin. (3) se reduc potrivit dispoziþiilor art. 92.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 294. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 271-275, art. 277, art. 279, art. 282, art. 283, art. 285-287, art. 289 ºi art. 293 alin. (3).
TITLUL IV
CRIME ªI DELICTE DE TERORISM
Acte de terorism
Art. 295. - (1) Constituie acte de terorism urmãtoarele infracþiuni atunci când sunt sãvârºite în scopul tulburãrii grave a ordinii publice, prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stãri de panicã:
a) infracþiunile de omor ºi omor calificat prevãzute în art. 178 ºi art. 179, vãtãmarea corporalã ºi vãtãmarea corporalã gravã prevãzute în art. 186 ºi art. 187, precum ºi lipsirea de libertate în mod ilegal prevãzutã în art. 201;
b) infracþiunile prevãzute în art. 105-108 din Codul aerian;
c) infracþiunile de distrugere prevãzute în art. 263 ºi art. 264;
d) infracþiunile de nerespectare a regimului armelor ºi muniþiilor, nerespectarea regimului materialelor nucleare ºi a altor materii radioactive, precum ºi nerespectarea regimului materiilor explozive, prevãzute în art. 406-408;
e) introducerea sau rãspândirea în atmosferã, pe sol, în subsol sau în apã de produse, substanþe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau animalelor ori mediul înconjurãtor;
f) ameninþarea cu bombe sau cu alte materii explozive.
(2) În cazul infracþiunilor prevãzute în alin. (1) lit. a)-d) se aplicã maximul special al pedepsei prevãzute de lege, care poate fi sporit pânã la maximul ei general, iar dacã maximul general este neîndestulãtor, pedeapsa poate fi sporitã pânã la maximul general al pedepsei imediat superioare.
(3) În cazul infracþiunii prevãzute în alin. (1) lit. e), pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi, iar în cazul infracþiunii prevãzute în alin. (1) lit. f), pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Tentativa se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã pentru infracþiunea consumatã sau cu o pedeapsã în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevãzute de lege pentru infracþiunea consumatã.
(5) Se considerã tentativã ºi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum ºi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracþiunilor prevãzute la alin. (1).
(6) Înþelegerea în vederea sãvârºirii de acte de terorism se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Asocierea pentru sãvârºirea de acte de terorism
Art. 296. - Asocierea în vederea sãvârºirii de acte de terorism se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Finanþarea actelor de terorism
Art. 297. - (1) Punerea la dispoziþie sau colectarea de fonduri, direct sau indirect, ºtiind cã aceste fonduri sunt folosite, în totul sau în parte, pentru sãvârºirea actelor de terorism, se sancþioneazã cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi realizarea de fonduri în scopul finanþãrii actelor de terorism.
(3) Fondurile puse la dispoziþie sau colectarea pentru sãvârºirea actelor de terorism ori realizate în scopul finanþãrii actelor de terorism se confiscã.
Ameninþarea în scop terorist
Art. 298. - (1) Ameninþarea unei persoane sau colectivitãþi prin orice mijloace cu rãspândirea sau folosirea de produse, substanþe, materiale, microorganisme sau toxine de naturã sã punã în pericol sãnãtatea oamenilor sau a animalelor ori mediul înconjurãtor se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(2) Ameninþarea adresatã unui stat, unei organizaþii internaþionale sau unei persoane fizice ori juridice cu folosirea materialelor nucleare, a altor materii radioactive sau a materiilor explozive, în scopul de a provoca vãtãmarea corporalã sau moartea unei persoane ori pagube materiale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(3) Dacã fapta prevãzutã la alin. (2) este condiþionatã de îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act sau când prin ameninþare, sub orice formã, se pretinde a se da ori a se preda materialele nucleare, alte materii radioactive ori materii explozive, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Alarmarea în scop terorist
Art. 299. - Alarmarea fãrã motiv întemeiat, în scopul creãrii unei stãri de panicã, a unei persoane sau a publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menþinere a ordinii publice prin corespondenþã, telefon sau orice alte mijloace de transmitere la distanþã cu privire la rãspândirea sau folosirea de produse, substanþe, materiale, microorganisme sau toxine din cele prevãzute în art. 298 alin. (1) se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 300. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul titlu.
TITLUL V
DELICTE CONTRA EXERCITÃRII DREPTURILOR POLITICE ªI CETÃÞENEªTI
Împiedicarea exercitãrii drepturilor electorale
Art. 301. - (1) Împiedicarea prin orice mijloace a liberului exerciþiu al dreptului de a alege sau de a fi ales ori de a participa la referendum se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) a avut vreuna din urmãrile prevãzute în art. 187, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
Divulgarea secretului votului ºi falsificarea votului
Art. 302. - (1) Divulgarea prin orice mijloace a secretului votului de cãtre membrii biroului electoral al secþiilor de votare sau de cãtre alte persoane, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Tipãrirea ºi utilizarea de buletine de vot false, introducerea în urnã a unui numãr suplimentar de buletine faþã de cele votate de alegãtori, falsificarea prin orice mijloace a documentelor de la birourile electorale, precum ºi utilizarea unei cãrþi de alegãtor nule sau false se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Coruperea alegãtorilor
Art. 303. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale în scopul determinãrii alegãtorului sã voteze sau sã nu voteze o anumitã listã de candidaþi sau un anumit candidat, ori sã voteze sau sã nu voteze în cadrul referendumului, precum ºi primirea acestora de cãtre alegãtor, în acelaºi scop, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã, se sancþioneazã ºi fapta persoanei care voteazã fãrã a avea drept de vot sau fapta alegãtorului care voteazã de mai multe ori în ziua alegerilor sau a referendumului.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârºitã de un observator intern, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
Atacul prin orice mijloace asupra secþiei de votare
Art. 304. - Atacul prin orice mijloace asupra localului secþiei de votare se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracþiune mai gravã.
Deschiderea anticipatã a urnelor
Art. 305. - Deschiderea urnei înainte de ora stabilitã pentru încheierea votãrii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Împiedicarea exercitãrii drepturilor sindicale
Art. 306. - (1) Împiedicarea exerciþiului dreptului de liberã organizare sau asociere sindicalã, în scopurile ºi în limitele prevãzute de lege, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi condiþionarea sau constrângerea unei persoane, în orice mod, având ca scop limitarea exercitãrii atribuþiilor funcþiei membrilor aleºi în organele de conducere ale sindicatelor.
Sancþionarea tentativei
Art. 307. - Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseºte.
TITLUL VI
CRIME ªI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE
CAPITOLUL I
CRIME ªI DELICTE DE CORUPÞIE
Luarea de mitã
Art. 308. - (1) Fapta funcþionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeºte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptã promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Prevederile alin. (1) se aplicã ºi urmãtoarelor persoane:
a) funcþionarilor sau persoanelor care îºi desfãºoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atribuþii similare, în cadrul unei organizaþii publice internaþionale la care România este parte;
b) membrilor adunãrilor parlamentare ale organizaþiilor internaþionale la care România este parte;
c) funcþionarilor sau persoanelor care îºi desfãºoarã activitatea pe baza unui contract de muncã ori altor persoane care exercitã atribuþii similare, în cadrul Comunitãþilor Europene;
d) persoanelor care exercitã funcþii judiciare în cadrul instanþelor internaþionale a cãror competenþã este acceptatã de România, precum ºi funcþionarilor de la grefele acestor instanþe;
e) funcþionarilor unui stat strãin;
f) membrilor adunãrilor parlamentare sau administrative ale unui stat strãin.
(4) În cazul în care luarea de mitã a avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Darea de mitã
Art. 309. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcþionar public sau unui funcþionar ori unei persoane care exercitã un serviciu de interes public, pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcþionar al unui stat strãin sau al unei organizaþii publice internaþionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obþinerii unui folos necuvenit în cadrul operaþiunilor economice internaþionale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase uneia dintre persoanele prevãzute în art. 308 alin. (3), pentru sine sau pentru altul, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
(4) Fapta prevãzutã în alin. (1), (2) sau (3) nu constituie infracþiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cãtre cel care a luat mitã.
(5) Mituitorul nu se pedepseºte dacã denunþã autoritãþii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fie sesizat pentru acea infracþiune.
(6) Dispoziþiile art. 308 alin. (5) se aplicã în mod corespunzãtor, chiar dacã oferta nu a fost urmatã de acceptare.
(7) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile prevãzute în alin. (4) ºi (5).
Primirea de foloase necuvenite
Art. 310. - (1) Primirea de cãtre un funcþionar public, direct sau indirect, de bani ori alte foloase dupã ce a îndeplinit un act în virtutea funcþiei sale ºi la care era obligat în temeiul acesteia se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(3) Dispoziþiile din alin. (1) se aplicã ºi persoanelor prevãzute în art. 308 alin. (3).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Remuneraþia injustã
Art. 311. - (1) Fapta funcþionarului public care, în virtutea funcþiei, avea sub supraveghere sau control o persoanã juridicã de drept privat, de a primi însãrcinãri retribuite de la o asemenea persoanã, înainte de a se fi împlinit 3 ani de la data pensionãrii, a demisiei, destituirii sau revocãrii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Conducãtorii unor asemenea persoane juridice de drept privat se considerã complici la comiterea faptei prevãzute în alin. (1).
Traficul de influenþã
Art. 312. - (1) Primirea ori pretinderea de bani sau de alte foloase ori acceptarea de promisiuni, daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sãvârºite de cãtre o persoanã care are influenþã sau lasã sã se creadã cã are influenþã asupra unui funcþionar public sau a unui funcþionar pentru a-l determina sã facã, sã nu facã ori sã întârzie un act ce intrã în atribuþiile sale de serviciu sau sã facã un act contrar acestor atribuþii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 10 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenþã sau lasã sã se creadã cã are influenþã asupra unui funcþionar public sau a unui funcþionar, pentru a-l determina sã facã, sã nu facã ori sã întârzie un act ce intrã în atribuþiile sale de serviciu sau sã facã un act contrar acestor atribuþii.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (2) nu se pedepseºte dacã fãptuitorul denunþã autoritãþii fapta mai înainte ca organul de urmãrire sã fi fost sesizat pentru acea faptã.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul infracþiunii prevãzute în alin. (1) sau (2) se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevãzut în alin. (3).
(6) În sensul alin. (1) ºi (2), prin funcþionar se înþelege ºi oricare dintre persoanele prevãzute în art. 308 alin. (3).
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 313. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 309 ºi art. 312.
CAPITOLUL II
CRIME ªI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SÃVÂRªITE DE
FUNCÞIONARI PUBLICI ªI FUNCÞIONARI
Delapidarea
Art. 314. - (1) Însuºirea, folosirea sau traficarea de cãtre un funcþionar public sau un funcþionar în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Art. 315. - (1) Fapta funcþionarului public care, în exerciþiul atribuþiilor sale de serviciu, cu intenþie nu îndeplineºte un act sau îl îndeplineºte în mod defectuos ºi prin aceasta cauzeazã o vãtãmare a intereselor legale ale unei persoane se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Abuzul în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi
Art. 316. - (1) Îngrãdirea de cãtre un funcþionar public a folosinþei sau a exerciþiului drepturilor vreunui cetãþean ori crearea pentru acesta a unei situaþii de inferioritate pe temei de naþionalitate, rasã, sex sau religie se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Abuzul în serviciu contra intereselor generale
Art. 317. - (1) Fapta funcþionarului public care, în exerciþiul atribuþiilor de serviciu, cu intenþie, nu îndeplineºte un act ori îl îndeplineºte în mod defectuos ºi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unei autoritãþi sau instituþii publice sau al unei persoane juridice ori o pagubã patrimoniului acesteia se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
Abuzul în serviciu în formã calificatã
Art. 318. - (1) Faptele prevãzute în art. 315-317, sãvârºite de funcþionari publici, dacã au avut consecinþe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a fost sãvârºitã de un funcþionar sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Neglijenþa în serviciu
Art. 319. - (1) Încãlcarea din culpã, de cãtre un funcþionar public, a unei îndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã s-a cauzat o tulburare însemnatã bunului mers al unei autoritãþi sau instituþii publice sau al unei persoane juridice de drept public ori o pagubã în patrimoniul acesteia sau o vãtãmare importantã a intereselor legale ale unei persoane, se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1), dacã a avut consecinþe deosebit de grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Neglijenþa în pãstrarea informaþiilor secrete de stat
Art. 320. - Neglijenþa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce conþine informaþii secrete de stat, precum ºi neglijenþa care a dat prilej altei persoane sã afle un asemenea secret, dacã fapta este de naturã sã aducã atingere intereselor statului, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
Profitul prin eroare
Art. 321. - Primirea sau reþinerea, pentru sine ori pentru altul, de cãtre un funcþionar public de bani sau alte foloase profitând de eroarea altuia, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Purtarea abuzivã
Art. 322. - (1) Întrebuinþarea de expresii jignitoare faþã de o persoanã, de cãtre un funcþionar public în exercitarea atribuþiilor de serviciu se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Lovirea sau alte acte de violenþã sãvârºite în condiþiile alin. (1) se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
CAPITOLUL III
CRIME ªI DELICTE CONTRA INTERESELOR PUBLICE SÃVÂRªITE DE ORICE PERSOANÃ
Ultrajul
Art. 323. - (1) Ameninþarea sãvârºitã nemijlocit sau prin orice mijloace de comunicare directã contra unui funcþionar public care îndeplineºte o funcþie ce implicã exerciþiul autoritãþii de stat, aflat în exerciþiul funcþiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciþiul funcþiunii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(2) Lovirea sau orice alte acte de violenþã, precum ºi vãtãmarea corporalã sãvârºite împotriva persoanei prevãzute în alin. (1), aflatã în exerciþiul funcþiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciþiul funcþiunii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani, iar dacã s-a produs o vãtãmare corporalã gravã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) sunt sãvârºite împotriva unui magistrat, poliþist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majoreazã cu 2 ani.
(4) Dacã împotriva soþului, copiilor sau pãrinþilor persoanelor arãtate în alin. (3) s-au comis infracþiunile prevãzute în art. 185-187, art. 201 ºi art. 210, în scop de intimidare sau de rãzbunare pentru actele sau faptele îndeplinite de funcþionarul public în exerciþiul funcþiunii, pedepsele prevãzute de lege pentru aceste infracþiuni pot fi sporite pânã la maximul lor general.
Uzurparea de calitãþi oficiale
Art. 324. - Folosirea fãrã drept a unei calitãþi oficiale, însoþitã sau urmatã de îndeplinirea unui act legat de acea calitate, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Purtarea fãrã drept de decoraþii, uniforme sau semne distinctive
Art. 325. - (1) Purtarea fãrã drept de decoraþii, uniforme sau de semne distinctive ale unei autoritãþi publice se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã.
(2) Purtarea, fãrã drept, de uniforme, grade sau insigne militare se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârºeºte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Art. 326. - (1) Sustragerea sau distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt înscris care se aflã în pãstrarea ori deþinerea unui organ sau unei autoritãþi publice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Distrugerea din culpã a vreunuia dintre înscrisurile prevãzute în alin. (1), care prezintã o valoare artisticã, ºtiinþificã, istoricã, arhivisticã sau o altã asemenea valoare se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) sunt sãvârºite de un funcþionar public în exercitarea atribuþiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
Ruperea de sigilii
Art. 327. - (1) Înlãturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta a fost sãvârºitã de custode sau de un funcþionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã.
Sustragerea de sub sechestru
Art. 328. - (1) Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta a fost sãvârºitã de cãtre custode sau de un funcþionar public, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã.
Împiedicarea concurenþei în licitaþiile publice
Art. 329. - (1) Împiedicarea ori tulburarea liberei concurenþe în licitaþiile publice, în vederea înlãturãrii concurenþilor de la acestea, se pedepseºte cu închisoare de la 2 luni la un an sau zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi fapta ofertantului sau concurentului care cere sau primeºte direct sau indirect bani, promisiuni sau orice alt profit pentru a se abþine de la participarea la licitaþie.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârºitã de mai multe persoane înþelese în acest scop, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã.
Trecerea frauduloasã a frontierei de stat
Art. 330. - (1) Intrarea sau ieºirea din þarã prin trecerea ilegalã a frontierei de stat se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârºitã în scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(3) Intrarea frauduloasã pe teritoriul þãrii a strãinului declarat indezirabil ori cãruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de ºedere în þarã se pedepseºte cu închisoare de la 2 la 6 ani.
(4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) a fost sãvârºitã în mod repetat, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 7 ani.
(5) Fapta persoanei care racoleazã, îndrumã sau cãlãuzeºte una sau mai multe persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum ºi a persoanei care organizeazã asemenea activitãþi se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani.
Traficul de migranþi
Art. 331. - (1) Traficul de migranþi sãvârºit în scopul de a obþine, direct sau indirect, un folos material se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este de naturã sã punã în pericol viaþa sau securitatea victimei ori sã o supunã unui tratament inuman sau degradant, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani.
(3) Fapta persoanei care, pentru a facilita traficul de migranþi, produce documente de cãlãtorie sau acte de identitate false ori procurã, furnizeazã sau posedã asemenea documente, în scopul de a obþine, direct sau indirect, un folos material, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancþioneazã fapta persoanei care faciliteazã rãmânerea pe teritoriul României a unei persoane care nu are cetãþenia românã ºi nici domiciliul în România, prin orice mijloace ilegale, în scopul de a obþine, direct sau indirect, un folos material.
(5) Prin trafic de migranþi se înþelege asigurarea intrãrii ilegale pe teritoriul unui stat a unei persoane care nu are cetãþenia acelui stat sau nu domiciliazã pe teritoriul acelui stat.
Sancþionarea tentativei
Art. 332. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 326 alin. (1), art. 330 ºi art. 331 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 333. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 326-329, art. 330 alin. (5) ºi art. 331.
TITLUL VII
CRIME ªI DELICTE CONTRA ÎNFÃPTUIRII JUSTIÞIEI
Denunþarea calomnioasã
Art. 334. - (1) Învinuirea mincinoasã fãcutã prin denunþ sau plângere, cu privire la sãvârºirea unei infracþiuni de cãtre o anume persoanã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(3) Dacã cel care a sãvârºit fapta declarã mai înainte de punerea în miºcare a acþiunii penale faþã de persoana în contra cãreia s-a fãcut denunþul sau plângerea ori împotriva cãreia s-au produs probele, cã denunþul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 92.
(4) Când cel denunþat a fost condamnat pe nedrept, se aplicã pedeapsa prevãzutã în art. 335.
Mãrturia mincinoasã
Art. 335. - (1) Fapta martorului care într-o cauzã penalã, civilã sau în orice altã cauzã în care se ascultã martori, face afirmaþii mincinoase ori nu spune tot ce ºtie privitor la împrejurãrile esenþiale asupra cãrora a fost întrebat se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã în urma mãrturiei mincinoase a rezultat o condamnare la o pedeapsã privativã de libertate mai mare de 5 ani, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a rezultat condamnarea la o pedeapsã mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 10 ani.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) nu se pedepseºte dacã, în cauzele penale, mai înainte de a se produce arestarea inculpatului, ori în toate cazurile, mai înainte de a se fi pronunþat o hotãrâre sau de a se fi dat o altã soluþie ca urmare a mãrturiei mincinoase, martorul îºi retrage mãrturia.
(4) Dacã retragerea mãrturiei a intervenit în cauzele penale dupã ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele dupã ce s-a pronunþat o hotãrâre sau s-a dat o altã soluþie ca urmare a mãrturiei mincinoase, instanþa va reduce pedeapsa potrivit art. 92.
(5) Dispoziþiile alin. (1)-(4) se aplicã în mod corespunzãtor ºi expertului sau interpretului.
Încercarea de a determina mãrturia mincinoasã
Art. 336. - (1) Încercarea de a determina o persoanã prin constrângere ori corupere sã dea declaraþii mincinoase sau sã nu depunã mãrturie într-o cauzã penalã, civilã, disciplinarã sau în orice altã cauzã în care se ascultã martori se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Dispoziþiile alin. (1) se aplicã ºi în cazul în care fapta este sãvârºitã faþã de un expert sau interpret.
Împiedicarea participãrii la proces
Art. 337. - Împiedicarea participãrii într-o cauzã penalã, civilã, disciplinarã sau în orice altã cauzã a unui martor, expert, interpret sau apãrãtor, sãvârºitã prin violenþã, ameninþare sau prin orice alt mijloc de constrângere îndreptat împotriva sa ori a soþului sau a unei rude apropiate se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
Nedenunþarea unor infracþiuni
Art. 338. - (1) Nedenunþarea de îndatã a sãvârºirii vreuneia dintre infracþiunile prevãzute în art. 178, art. 179, art. 252-art. 255, art. 261-art. 263 alin. (2)-(6), art. 264 alin. (1), art. 314 ºi art. 331 se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârºitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) sãvârºitã de soþ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseºte.
(4) Nu se pedepseºte persoana care, mai înainte de a se fi început urmãrirea penalã pentru infracþiunea nedenunþatã, încunoºtinþeazã autoritãþile competente despre acea infracþiune sau care, chiar dupã ce s-a început urmãrirea penalã ori dupã ce vinovaþii au fost descoperiþi, a înlesnit arestarea acestora.
Omisiunea sesizãrii organelor judiciare
Art. 339. - (1) Fapta funcþionarului public care, luând cunoºtinþã de sãvârºirea unei infracþiuni în legãturã cu serviciul în cadrul cãruia îºi îndeplineºte sarcinile, omite sesizarea de îndatã a procurorului sau a organului de cercetare penalã, potrivit legii de procedurã penalã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârºitã de cãtre un funcþionar public cu atribuþii de conducere sau de control, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani.
Favorizarea infractorului
Art. 340. - (1) Ajutorul dat unui infractor fãrã o înþelegere prealabilã stabilitã înainte sau în timpul sãvârºirii infracþiunii, pentru a îngreuna sau împiedica urmãrirea penalã, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracþiunii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) Pedeapsa aplicatã favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevãzutã de lege pentru autor.
(3) Favorizarea sãvârºirii de soþ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseºte.
Omisiunea de a încunoºtinþa organele judiciare
Art. 341. - (1) Fapta de a nu aduce la cunoºtinþã organelor judiciare a unor împrejurãri care, dacã ar fi fost cunoscute, ar fi dus la stabilirea nevinovãþiei unei persoane trimise în judecatã sau condamnate pe nedrept ori la eliberarea unei persoane þinute în arest preventiv pe nedrept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) nu se pedepseºte dacã, prin aducerea la cunoºtinþã, persoana care are aceastã obligaþie ar produce un prejudiciu pentru ea, pentru soþul sãu sau pentru o rudã apropiatã.
Arestarea nelegalã ºi cercetarea abuzivã
Art. 342. - (1) Reþinerea sau arestarea nelegalã ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, mãsuri de siguranþã sau educative, în alt mod decât cel prevãzut prin dispoziþiile legale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani sau cu zile-amendã.
(2) Întrebuinþarea de promisiuni, ameninþãri sau violenþe împotriva unei persoane aflate în curs de urmãrire penalã ori de judecatã, pentru obþinerea de declaraþii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(3) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi întrebuinþarea de promisiuni, ameninþãri sau violenþe faþã de un martor, expert sau interpret.
Tortura
Art. 343. - (1) Fapta prin care se provoacã, cu intenþie, unei persoane, o durere intensã sau suferinþe puternice, fizice ori psihice, cu scopul de a obþine de la acea persoanã sau de la o persoanã terþã informaþii sau mãrturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terþã persoanã l-a comis ori este bãnuitã cã l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terþe persoane sau pentru orice alt motiv bazat pe o formã de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinþe sunt provocate de cãtre un agent al autoritãþii publice sau de orice altã persoanã care acþioneazã cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimþãmântul expres sau tacit al unor asemenea persoane, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã la alin. (1) a avut vreuna din urmãrile arãtate la art. 186 sau art. 187, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani.
(3) Tortura care a avut ca urmare moartea victimei se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani.
(4) Nici o împrejurare excepþionalã, fie cã este vorba de o stare de rãzboi sau de ameninþãri cu rãzboiul, de instabilitate politicã internã sau de oricare altã stare de excepþie, nu poate fi invocatã pentru a justifica tortura. De asemenea, nu poate fi invocat nici ordinul legii sau comanda autoritãþii legitime.
(5) Faptele prevãzute în alin. (1) nu constituie infracþiunea de torturã dacã durerea sau suferinþa rezultã exclusiv din sancþiuni legale ºi sunt inerente acestor sancþiuni sau pricinuite de ele.
Represiunea nedreaptã
Art. 344. - Fapta de a pune în miºcare acþiunea penalã, de a dispune arestarea, de a trimite în judecatã sau de a condamna o persoanã, ºtiind cã este nevinovatã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Îngãduirea reþinerii sau arestãrii nelegale
Art. 345. - Fapta persoanei care, luând cunoºtinþã în orice mod despre vreo reþinere sau arestare nelegalã, nu ia mãsurile legale de îndatã, dar nu mai târziu de 6 ore, deºi aceasta era o îndatorire inerentã funcþiei sale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Supunerea la rele tratamente
Art. 346. - Supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de reþinere, deþinere ori în executarea unei mãsuri de siguranþã sau educative se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 ani la 7 ani.
Reþinerea sau distrugerea de înscrisuri
Art. 347. - Reþinerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmãrire penalã, de o instanþã de judecatã sau de un alt organ de jurisdicþie ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arãtate sã ajungã la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluþionãrii unei cauze, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Împiedicarea activitãþii justiþiei
Art. 348. - (1) Fapta de a participa la grupuri de presiune în sãlile de judecatã ori în incinta instanþei, cu ocazia judecãrii unui proces, cu scopul de a intimida sau influenþa în orice fel judecata, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
(2) Ameninþarea sau actul de intimidare comise faþã de un judecãtor, procuror, organ de cercetare penalã, avocat, expert sau interpret, în scopul de a influenþa comportarea acestuia în îndeplinirea obligaþiilor legale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(3) Cu aceeaºi pedeapsã, prevãzutã la alin. (2), se sancþioneazã încercarea de a determina o persoanã prin constrângere ori corupere sã nu prezinte probe într-o cauzã aflatã în curs de soluþionare.
Evadarea
Art. 349. - (1) Evadarea din starea legalã de reþinere sau deþinere, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârºitã prin folosirea de violenþe, de arme sau de alte instrumente ori de cãtre douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 8 ani.
(3) Pedeapsa aplicatã pentru infracþiunea de evadare se adaugã la pedeapsa ce se executã, fãrã a se putea depãºi maximul general al pedepsei imediat superioare.
Înlesnirea evadãrii
Art. 350. - (1) Înlesnirea, prin orice mijloace, a evadãrii se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã fapta s-a sãvârºit de cãtre o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Înlesnirea evadãrii în condiþiile art. 349 alin. (2) se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani, iar dacã fapta este sãvârºitã de o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(3) Înlesnirea evadãrii unei persoane reþinute, arestate sau condamnate pentru o infracþiune pentru care legea prevede o pedeapsã mai mare de 10 ani se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã fapta este sãvârºitã de o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel care a evadat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani.
(4) Înlesnirea evadãrii sãvârºitã din culpã de cãtre o persoanã care avea îndatorirea de a pãzi pe cel evadat se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
Nerespectarea hotãrârilor judecãtoreºti
Art. 351. - (1) Împotrivirea la executarea unei hotãrâri judecãtoreºti, prin ameninþare faþã de organul de executare, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârºitã prin acte de violenþã, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 7 ani.
(2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinþã ori o parte din locuinþã sau imobil, deþinute în baza unei hotãrâri judecãtoreºti, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (2) se sãvârºeºte prin ameninþare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani, iar dacã fapta a fost sãvârºitã prin acte de violenþã, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(4) Nerespectarea hotãrârilor judecãtoreºti prin sustragerea de la executarea mãsurilor de siguranþã prevãzute în art. 129 lit. c)-e) se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã.
Sancþionarea tentativei
Art. 352. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 337, art. 343 alin. (1), art. 349 ºi art. 350 alin. (1)-(3) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 353. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 336-art. 337, art. 340 ºi art. 347.
TITLUL VIII
CRIME ªI DELICTE DE PERICOL PUBLIC
CAPITOLUL I
CRIME ªI DELICTE PRIVIND CRIMINALITATEA ORGANIZATÃ ªI ASOCIEREA
PENTRU SÃVÂRªIREA DE INFRACÞIUNI
Constituirea unui grup infracþional organizat
Art. 354. - (1) Iniþierea sau constituirea unui grup infracþional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup, se pedepseºte cu detenþiune severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa pentru faptele prevãzute în alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancþiunea prevãzutã de lege pentru infracþiunea cea mai gravã care intrã în scopul grupului infracþional organizat.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost urmatã de sãvârºirea unui delict, se aplicã pedeapsa prevãzutã pentru acel delict în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1), iar dacã infracþiunea sãvârºitã este crimã, se poate aplica pedeapsa detenþiunii pe viaþã.
(4) Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. (1) care denunþã autoritãþilor grupul infracþional organizat mai înainte de a fi fost descoperit ºi de a se fi început sãvârºirea infracþiunii care intrã în scopul grupului.
(5) Persoana care a sãvârºit fapta prevãzutã în alin. (1) sau una dintre infracþiunile grave care intrã în scopul grupului infracþional organizat ºi care, în cursul urmãririi penale sau al judecãþii, denunþã ºi faciliteazã identificarea ºi tragerea la rãspundere penalã a unuia sau mai multor membri ai grupului, beneficiazã de reducerea pedepsei potrivit art. 92.
Asocierea pentru sãvârºirea de infracþiuni
Art. 355. - (1) Iniþierea sau constituirea unei asociaþii sau grupãri care nu are caracterul unui grup infracþional organizat, în scopul sãvârºirii uneia sau mai multor infracþiuni, altele decât cele arãtate în art. 286 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unei astfel de asocieri sau grupãri, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani, fãrã a se putea depãºi pedeapsa prevãzutã de lege pentru cea mai gravã dintre infracþiunile care intrã în scopul asocierii sau grupãrii.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a fost urmatã de sãvârºirea unei infracþiuni, se aplicã pedeapsa prevãzutã pentru acea infracþiune în concurs cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
(3) Nu se pedepsesc persoanele prevãzute în alin. (1) care denunþã autoritãþilor asocierea sau gruparea mai înainte de a fi fost descoperitã ºi de a se fi început sãvârºirea infracþiunii care intrã în scopul asocierii.
Definirea grupului infracþional organizat ºi a infracþiunii grave
Art. 356. - (1) Prin grup infracþional organizat se înþelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care existã pentru o perioadã de timp ºi acþioneazã în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracþiuni grave, pentru a obþine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. Nu constituie grup infracþional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracþiuni ºi care nu are continuitate sau o structurã determinatã ori roluri prestabilite pentru membrii sãi în cadrul grupului.
(2) Prin infracþiune gravã se înþelege orice infracþiune pentru care legea prevede pedeapsa privativã de libertate al cãrei maxim special este de peste 5 ani.
Dispoziþii speciale privind tãinuirea
Art. 357. - (1) Infracþiunea de tãinuire prevãzutã în art. 267, dacã bunul provine dintr-o infracþiune gravã sãvârºitã de unul sau mai mulþi membri ai unui grup infracþional organizat, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, fãrã ca sancþiunea aplicatã sã poatã depãºi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea gravã din care provine bunul tãinuit.
(2) Tãinuirea sãvârºitã de soþ sau de o rudã apropiatã nu se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 358. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL II
DELICTE CONTRA LINIªTII PUBLICE
Tulburarea liniºtii publice prin violenþe
Art. 359. - (1) Participarea în cadrul unei mulþimi care tulburã liniºtea publicã, dacã cei care participã nu se disperseazã dupã trei somaþii ale organelor de ordine, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) În cazul în care participanþii au sãvârºit violenþe contra persoanelor sau bunurilor, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 3 ani sau zile-amendã, dacã fapta nu constituie o infracþiune mai gravã.
Neluarea de mãsuri pentru asigurarea liniºtii publice
Art. 360. - Neasigurarea, de cãtre administratorii localurilor publice ºi localurilor de agrement, a liniºtii publice în localurile respective, precum ºi refuzul acestora de a sprijini organele în drept pentru restabilirea ordinii publice sau pentru luarea mãsurilor împotriva persoanelor care au încãlcat legea se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
Instigarea publicã ºi apologia infracþiunilor
Art. 361. - (1) Fapta de a îndemna publicul prin viu grai, scris sau prin orice alte mijloace de a nu respecta legile ori de a sãvârºi fapte ce constituie infracþiuni se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã, fãrã a se putea depãºi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea la sãvârºirea cãreia s-a instigat.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) este sãvârºitã de un funcþionar public care îndeplineºte o funcþie ce implicã exerciþiul autoritãþii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 281, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, fãrã a se putea depãºi pedeapsa prevãzutã de lege pentru infracþiunea la sãvârºirea cãreia s-a instigat.
(3) Dacã instigarea publicã a avut ca urmare sãvârºirea infracþiunii la care s-a instigat, pedeapsa este cea prevãzutã de lege pentru acea infracþiune.
(4) Purtarea în public a unei uniforme, insigne sau altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arãtate în alin. (1), se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(5) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã lãudarea în public a celor care au sãvârºit infracþiuni sau a infracþiunilor sãvârºite de aceºtia.
Manifestãri de rasism sau naþionalism ºovin
Art. 362. - (1) Împiedicarea unui cetãþean român de a-ºi stabili în mod liber naþionalitatea sau limba maternã, ori modificarea abuzivã a datelor privind naþionalitatea sau limba maternã a unei persoane se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Împiedicarea prin orice mijloace a unei persoane de a întrebuinþa o altã limbã decât cea oficialã a statului, precum ºi refuzul sau împiedicarea liberei transmiteri prin viu grai ori scris a comunicãrii sau corespondenþei dacã este vorbitã ori scrisã în altã limbã decât cea oficialã se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu zile-amendã.
Propaganda naþionalist-ºovinã
Art. 363. - Propaganda naþionalist-ºovinã, instigarea la ura de rasã sau naþionalitate, dacã fapta nu constituie infracþiunea prevãzutã în art. 291, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Tulburarea folosinþei locuinþei
Art. 364. - (1) Fapta prin care se tulburã în mod repetat folosinþa locuinþei locatarilor dintr-un imobil ori prin care se împiedicã normala folosinþã a locuinþei se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(3) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Exercitarea fãrã drept a unei profesii
Art. 365. - Exercitarea fãrã drept a unei profesii sau a oricãrei activitãþi pentru care legea cere autorizaþie ori exercitarea acestora în alte condiþii decât cele legale, dacã legea specialã prevede cã sãvârºirea unor astfel de fapte se sancþioneazã potrivit legii penale, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile amendã.
Încãierarea
Art. 366. - (1) Participarea la o încãierare între mai multe persoane se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 6 luni sau cu zile-amendã.
(2) Dacã în cursul încãierãrii s-a cauzat o vãtãmare gravã a integritãþii corporale sau a sãnãtãþii unei persoane, cel care a sãvârºit aceastã faptã se pedepseºte pentru infracþiunea sãvârºitã, al cãrei maxim se reduce cu un an. Ceilalþi participanþi se pedepsesc cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
(3) În cazul prevãzut în alin. (2), dacã nu se cunoaºte care dintre participanþi au sãvârºit faptele arãtate în acel alineat, se aplicã tuturor pedeapsa închisorii stricte de la un an la 5 ani, când s-a cauzat vãtãmarea integritãþii corporale sau a sãnãtãþii. În cazul în care s-a cauzat moartea, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 15 ani.
(4) Nu se pedepseºte cel care a fost prins în încãierare împotriva voinþei sale sau care a încercat sã despartã pe alþii, sã respingã un atac ori sã apere pe altul.
Cerºetoria
Art. 367. - Fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apeleazã în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã.
Cerºetoria calificatã
Art. 368. - Fapta pãrintelui sau a reprezentantului legal al unui copil care, având capacitatea de a munci, se foloseºte de copil pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Organizarea cerºetoriei
Art. 369. - (1) Îndemnul sau înlesnirea practicãrii cerºetoriei de cãtre un minor ori tragerea de foloase de pe urma practicãrii cerºetoriei de cãtre un minor se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(2) Recrutarea sau constrângerea unui minor la cerºetorie se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârºitã de un pãrinte sau de un reprezentant legal al minorului, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 7 ani ºi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1), ºi închisoarea strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).
Portul ºi folosirea fãrã drept de arme albe
Art. 370. - (1) Portul, fãrã drept, în locuri publice a cuþitului, pumnalului, ºiºului, boxului, castetului sau a altor asemenea obiecte periculoase se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Portul sau folosirea, fãrã drept, a obiectelor prevãzute în alin. (1) în localul autoritãþilor publice, instituþiilor publice, instituþiilor sau altor persoane de interes public, la întruniri publice ori în localuri de alegeri se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Folosirea ºi procurarea de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate
Art. 371. - (1) Folosirea în locuri publice a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecþionate pe bazã de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru ºocuri electrice, în alte scopuri decât legitima apãrare, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Importul sau procurarea pe orice cale, în vederea comercializãrii, fãrã drept, de arme cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, care imprimã proiectilului o vitezã mai mare de 220 m/s, cu excepþia celor destinate activitãþii sportive, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Sancþionarea tentativei
Art. 372. - Tentativa la delictul prevãzut în art. 369 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 373. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 360, art. 364, art. 369 alin. (1) ºi (2) ºi art. 371.
CAPITOLUL III
CRIME ªI DELICTE CONTRA SIGURANÞEI CIRCULAÞIEI PE CÃILE FERATE
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã din culpã
Art. 374. - (1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, din culpã, de cãtre angajaþii cãilor ferate, dacã aceasta ar fi putut pune în pericol siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Când fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani.
Neîndeplinirea cu intenþie a îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasã
Art. 375. - (1) Neîndeplinirea cu intenþie a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasã, de cãtre angajaþii cãilor ferate, dacã aceasta ar putea pune în pericol siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã îndeplinirea defectuoasã sau neîndeplinirea cu intenþie arãtatã în alin. (1) a avut ca urmare o tulburare a activitãþii de transport pe cale feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani.
Pãrãsirea postului ºi prezenþa la serviciu în stare de ebrietate
Art. 376. - (1) Pãrãsirea postului, în orice mod ºi sub orice formã, de angajaþii care asigurã direct siguranþa mijloacelor de transport ale cãilor ferate, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã exercitarea atribuþiilor de serviciu în stare de ebrietate de cãtre angajaþii care asigurã direct siguranþa circulaþiei mijloacelor de transport ale cãilor ferate.
(3) Când prin faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani, iar când s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Distrugerea ºi semnalizarea falsã
Art. 377. - (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinþare a liniei de cale feratã sau a instalaþiilor de cale feratã ori a celor de telecomunicaþii feroviare, precum ºi a oricãror bunuri sau dotãri aferente infrastructurii feroviare ori aºezarea de obstacole pe linia feratã, dacã prin aceasta s-ar fi putut pune în pericol siguranþa mijloacelor de transport ale cãilor ferate, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã sãvârºirea de acte de semnalizare falsã sau sãvârºirea oricãror alte acte de naturã a induce în eroare personalul cãilor ferate în timpul executãrii serviciului, dacã aceste fapte ar fi putut expune la un pericol de accident sau de catastrofã de cale feratã.
(3) În cazul când faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au avut ca urmare o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 10 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã, pedeapsa este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani.
(4) Sãvârºirea din culpã a faptelor arãtate în alin. (1), (2) ºi (3) se pedepseºte în cazul alin. (1) ºi (2) cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar în cazul alin. (3) cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani, dacã s-a produs o tulburare în activitatea de transport pe calea feratã sau un accident de cale feratã, ºi cu închisoare strictã de la 10 la 15 ani dacã s-a produs o catastrofã de cale feratã.
(5) Dacã vreuna din faptele prevãzute în acest articol este sãvârºitã de cãtre un angajat al cãilor ferate se aplicã maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general.
Accidentul ºi catastrofa de cale feratã
Art. 378. - (1) Accidentul de cale feratã constã în distrugerea sau degradarea importantã adusã materialului rulant de cale feratã sau altor instalaþii feroviare în cursul circulaþiei sau manevrei mijloacelor de transport ale cãilor ferate.
(2) Catastrofa de cale feratã constã în deraierea, rãsturnarea sau prãbuºirea unui mijloc de transport al cãilor ferate sau producerea unui alt asemenea rezultat, precum ºi în ciocnirea a douã mijloace de transport ale cãilor ferate sau a unui mijloc de transport al cãilor ferate cu un alt vehicul, dacã s-au produs urmãri deosebit de grave prin moartea sau vãtãmarea integritãþii corporale a unor persoane ori prin distrugerea sau degradarea mijloacelor de transport ale cãilor ferate, a instalaþiilor de cale feratã sau a mãrfurilor încredinþate pentru transport.
Punerea în miºcare a acþiunii penale
Art. 379. - Acþiunea penalã pentru faptele prevãzute în art. 374 alin. (1), art. 375 alin. (1) ºi art. 376 alin. (1) ºi (2) se pune în miºcare numai la sesizarea organelor competente ale cãilor ferate.
Sancþionarea tentativei
Art. 380. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 377 alin. (1)-(3) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 381. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 374, art. 375 ºi art. 377.
CAPITOLUL IV
CRIME ªI DELICTE CONTRA SÃNÃTÃÞII PUBLICE
Nerespectarea dispoziþiilor privind importul de deºeuri ºi reziduuri
Art. 382. - (1) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani:
a) importul de aparate, instalaþii, echipamente, utilaje, substanþe ºi produse folosite ºi uzate din categoria deºeurilor interzise la import;
b) neluarea de mãsuri sau nerespectarea mãsurilor obligatorii în desfãºurarea activitãþilor de colectare, transport ºi depozitare a deºeurilor periculoase;
c) comercializarea, pierderea sau abandonarea deºeurilor periculoase pe durata ºi pe parcursul tranzitãrii teritoriului României;
d) refuzul de a aduce la îndeplinire decizia autoritãþilor competente privind lucrãrile sau activitãþile de producere ºi gestionare a deºeurilor;
e) refuzul de returnare în þara de origine a deºeurilor pentru care s-a dispus o astfel de mãsurã de cãtre organele în drept;
f) efectuarea oricãror alte operaþiuni de import de deºeuri sau reziduuri de orice fel sau de alte mãrfuri periculoase pentru sãnãtatea populaþiei ºi pentru mediul înconjurãtor ori introducerea în orice mod sau tranzitarea acestora pe teritoriul României, fãrã respectarea dispoziþiilor legale.
(2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au pus în pericol sãnãtatea sau integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 188 ori au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori s-au adus pagube importante economiei naþionale, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Împiedicarea combaterii bolilor
Art. 383. - Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
Contaminarea venericã ºi transmiterea sindromului
imunodeficitar dobândit
Art. 384. - (1) Transmiterea unei boli venerice prin act sexual, de orice naturã, cu o persoanã de sex diferit sau de acelaºi sex sau prin acte de perversiune sexualã de cãtre o persoanã care ºtie cã suferã de o astfel de boalã se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de cãtre o persoanã care ºtie cã suferã de aceastã boalã se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani.
(3) Instanþa de judecatã va dispune mãsura de siguranþã a obligãrii la tratament medical.
Rãspândirea bolilor la animale sau plante
Art. 385. - (1) Nerespectarea mãsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale sau plante ori a dãunãtorilor, dacã a avut ca urmare rãspândirea unei asemenea boli ori a dãunãtorilor sau alte urmãri grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ascunderea, cu intenþie, a apariþiei unei boli molipsitoare la animale sau plante, precum ºi opunerea la aplicarea mãsurilor de combatere a formelor de boalã ºi de prevenire a rãspândirii bolilor.
Traficul ilicit de droguri
Art. 386. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deþinerea sau alte operaþiuni privind circulaþia drogurilor de risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (2) se sancþioneazã ºi introducerea sau scoaterea din þarã, precum ºi importul ori exportul de droguri de risc, fãrã drept, în scopurile prevãzute la alin. (1).
(4) Dacã fapta prevãzutã în alin. (3) are ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Organizarea, conducerea sau finanþarea faptelor prevãzute în alin. (1)-(4) se sancþioneazã cu maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general.
Nerespectarea dispoziþiilor privind administrarea ilicitã de droguri
Art. 387. - (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpãrarea sau deþinerea, introducerea ºi scoaterea din þarã de droguri pentru consum propriu, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(2) Punerea la dispoziþie, cu intenþie, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinþe sau a oricãrui alt loc amenajat în care are acces publicul pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenþie, de cãtre medic, fãrã ca aceasta sã fie necesarã din punct de vedere medical, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancþioneazã ºi eliberarea sau obþinerea, cu intenþie, de droguri de mare risc pe baza unei reþete medicale prescrise în condiþiile prevãzute în alin. (3) sau a unei reþete medicale falsificate.
(5) Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiþiilor legale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(6) Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanþi chimici toxici unui minor se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(7) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacã este urmat de executare, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar dacã îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 2 ani sau zile-amendã.
(8) Organizarea, conducerea sau finanþarea faptelor prevãzute în alin. (1)-(7) se sancþioneazã cu maximul pedepsei prevãzute pentru fapta comisã, iar dacã acest maxim este neîndestulãtor se poate aplica o pedeapsã pânã la maximul ei general.
Traficul ºi administrarea ilicitã de droguri care a avut
ca urmare moartea victimei
Art. 388. - Dacã faptele prevãzute în art. 386 alin. (1), (2) ºi (5) ºi art. 387 alin. (1), (3)-(6) ºi (8) au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Nerespectarea dispoziþiilor privind regimul precursorilor
Art. 389. - (1) Producerea, sinteza, extracþia, experimentarea, deþinerea, transportul, vânzarea, plasarea pe piaþã sau efectuarea oricãror alte operaþiuni cu precursori, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi comercializarea de precursori cãtre agenþii economici sau persoane fizice neautorizate.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) sunt sãvârºite în scopul producerii sau fabricãrii ilicite a altor droguri decât cele de mare risc, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Trecerea peste frontierã a precursorilor, fãrã documente legale, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(5) Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpãrarea sau deþinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizãrii lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicitã de droguri de mare risc, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Traficul de substanþe toxice
Art. 390. - Producerea, deþinerea sau orice altã operaþiune privind circulaþia produselor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conþin astfel de substanþe ori experimentarea produselor ori substanþelor toxice, toate acestea fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Falsificarea de alimente sau alte produse
Art. 391. - (1) Prepararea de alimente ori bãuturi falsificate, alterate sau interzise consumului, vãtãmãtoare sãnãtãþii, expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de alimente sau bãuturi, cunoscând cã sunt falsificate, alterate ori interzise consumului sau vãtãmãtoare sãnãtãþii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã falsificarea sau substituirea altor mãrfuri sau produse, dacã prin falsificare sau substituire acestea au devenit vãtãmãtoare sãnãtãþii.
(3) Punerea în consum public de carne sau produse din carne, provenite din tãieri de animale sustrase controlului veterinar, dacã a avut ca urmare îmbolnãvirea unei persoane, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar dacã a avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Dacã prin faptele prevãzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã necesitã îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) În cazul în care prin faptele prevãzute în alin. (1) sau (2) s-au produs vãtãmãri uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare mai mult de 60 de zile ori vreuna din consecinþele prevãzute în art. 187 alin. (2) pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã au avut ca urmare moartea, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Nerespectarea dispoziþiilor privind gestionarea deºeurilor reciclabile
Art. 392. - (1) Prezentarea de documente false, de cãtre deþinãtorul de deºeuri industriale reciclabile, privind provenienþa acestora, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Furtul de materiale, produse sau echipamente în vederea valorificãrii ca deºeuri, se sancþioneazã potrivit art. 249. Dacã fapta a pus în pericol mediul înconjurãtor, sãnãtatea sau siguranþa populaþiei, pedeapsa este cea prevãzutã în art. 250 alin. (1).
Sancþionarea tentativei
Art. 393. - (1) Tentativa la delictele prevãzute în art. 382, art. 386 alin. (1) ºi (5), art. 387, art. 390 ºi art. 391 alin. (1)-(3) se pedepseºte.
(2) Se considerã tentativã ºi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum ºi luarea de mãsuri în vederea comiterii infracþiunilor prevãzute în art. 386 alin. (1)-(5) ºi art. 387 alin. (1)-(8).
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 394. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 382, art. 383 ºi art. 385-art. 392.
CAPITOLUL V
CRIME ªI DELICTE CONTRA MEDIULUI ÎNCONJURÃTOR
Încãlcarea regulilor privind protecþia atmosferei
Art. 395. - (1) Neluarea de mãsuri pentru oprirea funcþionãrii instalaþiilor care constituie o sursã de risc major pentru calitatea aerului constatat de cãtre autoritãþile competente, precum ºi neanunþarea acestora se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau a pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau a cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubã importantã adusã economiei naþionale, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Încãlcarea regulilor privind protecþia apei
Art. 396. - (1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaþã sau subterane, în apele maritime interioare sau în apele mãrii teritoriale de ape uzate, deºeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conþin substanþe, bacterii sau microbi, în cantitate sau concentraþie care poate schimba caracteristicile apei, punând în pericol viaþa, sãnãtatea ºi integritatea corporalã a persoanelor, viaþa animalelor, mediul înconjurãtor, producþia agricolã sau industrialã ori fondul piscicol, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi urmãtoarele fapte:
a) poluarea, în orice mod, a resurselor de apã, dacã are un caracter sistematic ºi produce daune utilizatorilor de apã din aval;
b) descãrcarea apelor uzate ºi a deºeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale;
c) poluarea prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale a unor substanþe sau deºeuri periculoase direct sau de pe nave ori platforme plutitoare;
d) depozitarea, în albia majorã a râurilor, a combustibilului nuclear sau a deºeurilor rezultate din folosirea acestuia.
(3) Depozitarea sau folosirea de îngrãºãminte chimice, pesticide sau alte substanþe toxice periculoase, în zonele de protecþie a apelor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(4) Sãvârºirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) ºi (2) se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, iar a faptelor prevãzute în alin. (3) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau au pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(6) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, otrãvirea în masã a populaþiei, provocarea de epidemii sau o pagubã importantã adusã economiei naþionale, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Încãlcarea regulilor de gospodãrire a apelor
Art. 397. - (1) Executarea, modificarea sau extinderea de lucrãri, construcþii ori instalaþii pe ape sau care au legãturã cu apele, fãrã avizul legal sau fãrã notificarea unei astfel de lucrãri, precum ºi darea în exploatare de unitãþi, fãrã punerea concomitentã în funcþiune a reþelelor de canalizare, a staþiilor ºi instalaþiilor de epurare a apei uzate, potrivit autorizaþiei de gospodãrire a apelor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã:
a) exploatarea sau întreþinerea lucrãrilor construite pe ape ori în legãturã cu apele, desfãºurarea activitãþii de topire a teiului, cânepii, inului ºi a altor plante textile, de tãbãcire a pieilor ºi de extragere a agregatelor minerale, fãrã autorizaþia de gospodãrire a apelor;
b) exploatarea de agregate minerale în zonele de protecþie sanitarã a surselor de apã, în zonele de protecþie a albiilor, malurilor, construcþiilor hidrotehnice, construcþiilor ºi instalaþiilor hidrometrice sau a instalaþiilor de mãsurare automatã a calitãþii apelor;
c) utilizarea albiilor minore, fãrã autorizaþia de gospodãrire a apelor, precum ºi a plajei ºi þãrmului mãrii în alte scopuri decât îmbãierea sau plimbarea;
d) continuarea activitãþii dupã pierderea drepturilor obþinute în baza legii.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) sãvârºite din culpã se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Încãlcarea regulilor privind utilizarea apei potabile
Art. 398. - (1) Restrângerea utilizãrii apei potabile pentru populaþie în folosul altor activitãþi sau depãºirea cantitãþii de apã alocate, dacã are un caracter sistematic ori a produs o perturbare în activitatea unei unitãþi de ocrotire socialã sau a cauzat neajunsuri în alimentarea cu apã a populaþiei, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Sãvârºirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Distrugerea lucrãrilor de protecþie a apelor
Art. 399. - (1) Distrugerea, deteriorarea sau manevrarea de cãtre persoanele neautorizate a stãvilarelor, grãtarelor, vanelor, barierelor sau a altor construcþii ori instalaþii hidrotehnice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã efectuarea de sãpãturi, gropi sau ºanþuri în baraje, diguri ori în zonele de protecþie a acestor lucrãri, precum ºi extragerea pãmântului sau a altor materiale din lucrãrile de apãrare, fãrã avizul de gospodãrire a apelor sau cu nerespectarea acestuia.
(3) Sãvârºirea din culpã a faptelor prevãzute în alin. (1) ºi (2) se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Încãlcarea regulilor privind protecþia solului
Art. 400. - (1) Introducerea în þarã a culturilor de microorganisme, plante ºi animale vii din flora ºi fauna sãlbaticã fãrã acordul autoritãþii publice centrale pentru protecþia mediului se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi neluarea mãsurilor de eliminare totalã a substanþelor chimice periculoase care au devenit deºeuri, nesupravegherea ºi neasigurarea depozitelor de deºeuri ºi substanþe periculoase, precum ºi refuzul de a interveni în cazul poluãrii accidentale a apelor ºi a zonelor de coastã.
(3) Se pedepseºte cu închisoare severã de la un an la 5 ani:
a) transportul sau tranzitul de produse de uz fitosanitar, substanþe sau deºeuri periculoase pentru care este necesarã autorizarea, fãrã aceastã autorizare;
b) producerea, livrarea sau utilizarea îngrãºãmintelor chimice ºi a produselor de uz fitosanitar care nu îndeplinesc normele calitative comunitare;
c) nerespectarea dispoziþiilor privind normele de utilizare pe terenurile agricole a produselor de uz fitosanitar sau a îngrãºãmintelor chimice;
d) nerespectarea obligaþiei de depozitare a îngrãºãmintelor chimice ºi a produselor de uz fitosanitar numai ambalate ºi în locuri protejate;
e) provocarea, din cauza nesupravegherii surselor de radiaþii ionizante, a contaminãrii mediului ºi a expunerii populaþiei la radiaþii ionizante;
f) omisiunea de a raporta de îndatã creºterea peste limitele admise a contaminãrii mediului;
g) aplicarea necorespunzãtoare sau neluarea mãsurilor de intervenþie în caz de accident nuclear;
h) depozitarea necontrolatã a deºeurilor menajere, industriale ºi animaliere în zone neamenajate special ºi neautorizate, având ca efect degradarea gravã a solului ºi poluarea mediului înconjurãtor;
i) nerespectarea obligaþiilor legale privind depozitarea în locuri cu destinaþie specialã ºi reciclarea deºeurilor reciclabile.
(4) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a unei persoane sau au pus în pericol sãnãtatea ori integritatea corporalã a unui numãr mare de persoane sau au cauzat o pagubã materialã importantã, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane sau o pagubã importantã adusã economiei naþionale, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Încãlcarea regulilor privind protecþia fondului forestier
Art. 401. - Defriºarea vegetaþiei lemnoase din afara fondului forestier, situatã pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioarã de altitudine a vegetaþiei forestiere, dacã faptele au fost de naturã sã punã în pericol viaþa sau sãnãtatea umanã, animalã ori vegetalã, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
Poluarea fonicã
Art. 402. - Producerea de zgomote peste limitele admise de lege, în mod repetat, dacã prin aceasta se pune în pericol grav sãnãtatea persoanelor, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
Poluarea accidentalã
Art. 403. - Poluarea accidentalã din cauza nesupravegherii executãrii lucrãrilor noi, a funcþionãrii instalaþiilor, echipamentelor tehnologice ºi de tratare ºi neutralizare prevãzute în acordul sau autorizaþia de mediu, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amendã.
Sancþionarea tentativei
Art. 404. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 395 alin. (1), art. 396 alin. (1)-(3), art. 397 alin. (1) ºi (2), art. 398 alin. (1), art. 399 alin. (1) ºi (2) ºi art. 400 alin. (1)-(3) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 405. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL VI
CRIME ªI DELICTE PRIVITOARE LA REGIMUL ARMELOR, MUNIÞIILOR,
MATERIALELOR RADIOACTIVE ªI A MATERIILOR EXPLOZIVE
Nerespectarea regimului armelor ºi muniþiilor
Art. 406. - (1) Deþinerea, portul, confecþionarea, transportul, precum ºi orice operaþii privind circulaþia armelor ºi muniþiilor sau funcþionarea atelierelor de reparat arme, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 8 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi nedepunerea armei sau muniþiei, în termenul fixat de lege la organul competent, de cãtre cel cãruia i s-a respins cererea de prelungire a valabilitãþii permisului.
(3) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani:
a) deþinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, de arme ascunse ori de arme militare, precum ºi a muniþiei pentru astfel de arme;
b) deþinerea, înstrãinarea sau portul, fãrã drept, al mai multor arme, altele decât cele prevãzute la lit. a), precum ºi a armelor de panoplie ori a muniþiei respective în cantitãþi mari.
(4) Portul de arme, fãrã drept, în localul autoritãþilor sau al instituþiilor publice, la întruniri publice sau în localuri de alegeri se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani.
Nerespectarea regimului materialelor nucleare sau
al altor materii radioactive
Art. 407. - (1) Primirea, deþinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrãinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum ºi orice operaþie privind circulaþia acestora, cercetarea, proiectarea, amplasarea, producþia, construcþia sau montajul obiectelor ori instalaþiilor nucleare, punerea în funcþiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul sau exportul instalaþiilor nucleare, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Sustragerea ori distrugerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, precum ºi dezvoltarea, fabricarea, deþinerea, importul, exportul sau tranzitul armelor nucleare sau al oricãror dispozitive explozive nucleare se pedepseºte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au produs pericol public sau au avut vreuna din urmãrile arãtate în art. 187 sau art. 188, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) Scoaterea din funcþiune în totalitate sau în parte a echipamentelor de supraveghere ºi control, în cazul când fapta nu este justificatã de securitatea nuclearã sau de radioprotecþie, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile amendã, dacã fapta nu constituie o infracþiune mai gravã.
(6) Dacã fapta prevãzutã în alin. (5) este sãvârºitã din culpã, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la un an sau zile-amendã.
Nerespectarea regimului materiilor explozive
Art. 408. - (1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deþinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaþiuni privind aceste materii, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2), dacã au produs pericol public sau au avut vreuna dintre urmãrile arãtate în art. 187 ºi art. 188 ori au cauzat o pagubã materialã, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(4) Când faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivã este însoþitã de materiale de iniþiere, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(5) În cazul în care faptele prevãzute în alin. (1), (2) ºi (4) au avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Sancþionarea tentativei
Art. 409. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 406, art. 407 alin. (1) ºi (2) ºi art. 408 alin. (1) ºi (2) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 410. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL VII
CRIME ªI DELICTE PRIVIND CALITATEA CONSTRUCÞIILOR ªI BARAJELOR
Nerespectarea dispoziþiilor legale privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcþii
Art. 411. - Executarea, fãrã autorizaþie de construire sau de desfiinþare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, a lucrãrilor pentru care este necesarã o asemenea autorizaþie, continuarea executãrii lucrãrilor dupã dispunerea opririi acestora de cãtre organul de control, precum ºi întocmirea sau semnarea proiectelor tehnice ºi a proiectelor pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcþii pentru alte specialitãþi decât cele certificate prin diplomã universitarã în condiþiile legii se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Nerespectarea dispoziþiilor legale privind calitatea construcþiilor
Art. 412. - (1) Proiectarea, verificarea, expertizarea, realizarea unei construcþii sau executarea de modificãri ale acesteia, fãrã respectarea reglementãrilor tehnice privind stabilitatea ºi rezistenþa, dacã prin aceasta s-ar putea produce pierderi de vieþi omeneºti, vãtãmarea gravã a integritãþii corporale ori a sãnãtãþii uneia sau mai multor persoane, distrugerea totalã sau parþialã a construcþiei, distrugerea ori degradarea unor instalaþii sau utilaje importante ori alte consecinþe deosebit de grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 5 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacã s-a produs vreuna din consecinþele prevãzute în alin. (1), pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Continuarea lucrãrilor de construcþie executate necorespunzãtor ºi oprite prin dispoziþii ale organelor de control deoarece afecteazã rezistenþa ºi stabilitatea construcþiei, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Nerespectarea dispoziþiilor privind calitatea barajelor
Art. 413. - Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã urmãtoarele fapte:
a) executarea barajelor fãrã acordul de funcþionare în siguranþã a barajului;
b) funcþionarea barajelor fãrã autorizaþie de funcþionare în condiþii de siguranþã, punând în pericol populaþia ºi mediul;
c) nedeclararea barajelor deþinute ºi a caracteristicilor acestora;
d) neîndeplinirea mãsurilor stabilite prin expertize avizate de organul competent, dacã fapta pune în pericol siguranþa construcþiei ºi produce urmãri grave pentru populaþie sau pentru factorii de mediu;
e) deteriorarea sau distrugerea aparaturii de mãsurã ºi control montate în baraje sau folosirea unei aparaturi neetalonate.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 414. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
TITLUL IX
DELICTE CONTRA VALORILOR CULTURALE ªI CONTRA PROPRIETÃÞII INTELECTUALE
CAPITOLUL I
DELICTE CONTRA PATRIMONIULUI CULTURAL NAÞIONAL MOBIL ªI CONTRA PATRIMONIULUI ARHIVISTIC NAÞIONAL
Nerespectarea regimului de ocrotire a unor bunuri
Art. 415. - (1) Înstrãinarea, ascunderea sau orice altã faptã prin care se pricinuieºte pierderea de cãtre patrimoniul cultural naþional mobil sau de cãtre fondul arhivistic naþional a unui bun care, potrivit legii, face parte din acel patrimoniu sau fond se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Dacã pierderea bunului de cãtre patrimoniul sau de cãtre fondul prevãzut în alin. (1) a fost pricinuitã prin sãvârºirea unei fapte care constituie prin ea însãºi o altã infracþiune, se aplicã regulile privind concursul de infracþiuni.
(3) Fapta prevãzutã în alin. (1) nu se pedepseºte dacã, înainte ca hotãrârea sã fi rãmas definitivã, fãptuitorul înlãturã rezultatul infracþiunii, fãcând ca bunul sã reintre în acel patrimoniu sau fond.
Scoaterea peste graniþã a documentelor de arhivã
Art. 416. - Scoaterea peste graniþã a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic Naþional al României sau înstrãinarea acestora cãtre persoane fizice sau persoane juridice strãine, fãrã autorizarea Arhivelor Naþionale, se pedepseºte cu închisoare de la 3 la 7 ani, dacã fapta nu constituie o infracþiune mai gravã.
Nerespectarea mãsurilor de protecþie a patrimoniului cultural naþional mobil
Art. 417. - (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fãrã acordul scris al titularului dreptului de administrare al patrimoniului ori al proprietarului, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele executate în condiþiile prevãzute în alin. (1) se confiscã ºi se transmit în administrarea instituþiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naþionale a Muzeelor ºi Colecþiilor.
(3) Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinþare a unui bun cultural mobil clasat ori împiedicarea luãrii mãsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum ºi înlãturarea mãsurilor luate se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Exportul ilegal de bunuri culturale mobile
Art. 418. - (1) Efectuarea fãrã certificat de export a unor operaþiuni de export de bunuri culturale mobile se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Bunurile culturale mobile care au fãcut obiectul exportului ilegal se confiscã ºi sunt transmise în administrarea instituþiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naþionale a Muzeelor ºi Colecþiilor.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Efectuarea oricãror operaþiuni în vederea exportului de bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publicã sau de bunuri culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confiscã ºi se transmit în administrarea instituþiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naþionale a Muzeelor ºi Colecþiilor.
Importul ilegal de bunuri culturale mobile
Art. 419. - (1) Introducerea pe teritoriul statului român, precum ºi deþinerea, comercializarea, organizarea de expoziþii sau orice operaþiune privind circulaþia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat strãin, conform dispoziþiilor legale ale statului respectiv, ºi care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
(2) Bunurile prevãzute în alin. (1) se confiscã ºi se transmit unor instituþii specializate, în vederea conservãrii ºi restituirii acestor bunuri statului din al cãrui patrimoniu cultural fac parte.
Furnizarea de date confidenþiale privind patrimoniul cultural naþional mobil
Art. 420. - Furnizarea de date confidenþiale privind patrimoniul cultural naþional mobil altor persoane fizice sau juridice decât cele prevãzute de lege se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile amendã.
Schimbarea categoriei juridice a unui bun cultural mobil
Art. 421. - Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridicã a patrimoniului cultural în alta, precum ºi declasarea unui bun cultural mobil fãrã respectarea procedurilor prevãzute de lege se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
Efectuarea de lucrãri ilegale asupra bunurilor din patrimoniul cultural
Art. 422. - (1) Efectuarea de cãtre persoane fizice sau juridice neautorizate a unor detecþii sau sãpãturi în siturile arheologice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã topirea sau modificarea sub orice formã a bunurilor culturale mobile clasate care sunt deþinute cu orice titlu de Banca Naþionalã a României, de celelalte bãnci sau de Monetãria Statului.
(3) Efectuarea de lucrãri de conservare sau de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate de cãtre persoane fãrã acreditare ºi certificat de liberã practicã se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(4) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (3) se sancþioneazã funcþionarea fãrã autorizaþie legalã a laboratoarelor ºi atelierelor care executã lucrãri de restaurare ºi conservare a bunurilor culturale mobile clasate.
Sancþionarea tentativei
Art. 423. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 416, art. 417, art. 419 ºi art. 422 alin. (1) se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 424. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL II
DELICTE CONTRA PROPRIETÃÞII INTELECTUALE
Contrafacerea obiectului unei invenþii ºi însuºirea, fãrã drept, a calitãþii de inventator
Art. 425. - (1) Contrafacerea sau folosirea, fãrã drept, a obiectului unei invenþii, precum ºi însuºirea, fãrã drept, în orice mod, a calitãþii de inventator se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
(3) Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Punerea în circulaþie a produselor contrafãcute
Art. 426. - Punerea în circulaþie a produselor realizate ca urmare a contrafacerii sau folosirii fãrã drept a obiectului unei invenþii, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Nerespectarea mãsurilor de protecþie a desenelor ºi modelelor industriale
Art. 427. - (1) Însuºirea, fãrã drept, în orice mod, a calitãþii de autor al desenului sau modelului industrial se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Reproducerea, fãrã drept, a desenului sau modelului industrial în scopul fabricãrii de produse cu aspect identic, fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, importul, folosirea sau stocarea unor astfel de produse în vederea punerii în circulaþie ori folosirii, fãrã acordul titularului certificatului de înregistrare al desenului sau modelului industrial, în perioada de valabilitate a acestuia, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Divulgarea datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de înregistrare a desenelor ºi modelelor industriale
Art. 428. - Divulgarea de cãtre personalul Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci, precum ºi de cãtre persoanele care efectueazã lucrãri în legãturã cu invenþiile sau desenele ºi modelele industriale, a datelor cuprinse în cererea de brevet sau în cererea de înregistrare, pânã la publicarea lor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Nerespectarea mãsurilor de protecþie a topografiei circuitelor integrate
Art. 429. - (1) Exploatarea, fãrã autorizaþia titularului, a unei topografii înregistrate a circuitelor integrate se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Nerespectarea mãsurilor de protecþie a mãrcilor ºi indicaþiilor geografice
Art. 430. - (1) Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã urmãtoarele fapte:
a) contrafacerea, imitarea sau folosirea fãrã drept a unei mãrci, în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calitãþii produselor sau serviciilor la care se referã marca;
b) punerea în circulaþie fãrã drept a unui produs purtând o marcã identicã sau similarã cu o marcã înregistratã pentru produse identice sau similare ºi care îl prejudiciazã pe titularul mãrcii înregistrate;
c) punerea în circulaþie a produselor care poartã indicaþii geografice care indicã sau sugereazã cã produsul în cauzã este originar dintr-o altã regiune geograficã, decât locul adevãrat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geograficã a produsului.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Utilizarea neloialã a mãrcilor sau indicaþiilor geografice
Art. 431. - (1) Utilizarea mãrcilor sau a indicaþiilor geografice, contrarã practicilor loiale în activitatea industrialã sau comercialã, în scopul de a induce în eroare consumatorii, se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Producerea ºi punerea în circulaþie de mãrfuri ºi dispozitive pirat
Art. 432. - (1) Realizarea în scopuri comerciale, cu orice mijloace ºi în orice mod, de mãrfuri pirat sau dispozitive de control al accesului, precum ºi importul, tranzitul sau orice altã modalitate de introducere pe piaþa internã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 5 ani.
(2) Distribuirea sau deþinerea, în scopuri comerciale, de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, în magazine specializate în distribuirea de produse purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 5 ani.
(3) Depozitarea ºi transportul, în scopuri comerciale, de mãrfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(4) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani, dacã anterior s-au aplicat douã sancþiuni contravenþionale pentru fapte de acelaºi fel, sãvârºirea oricãreia din faptele urmãtoare:
a) distribuirea de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului sau deþinerea acestora în scopul distribuirii, atunci când aceste activitãþi se desfãºoarã în public, cu excepþia magazinelor specializate în distribuirea de produse purtãtoare de drepturi de autor sau conexe;
b) oferirea spre vânzare sau închiriere de mãrfuri pirat prin prezentarea copertelor ºi a cataloagelor de mãrfuri pirat.
(5) Dacã faptele prevãzute la alin. (1)-(3) au produs consecinþe deosebit de grave, acestea se sancþioneazã cu închisoare strictã de la 5 la 10 ani. În acest caz, calculul prejudiciului se efectueazã þinând seama de mãrfurile pirat deþinute în condiþiile prevãzute la alin. (1)-(3) ºi de preþul în lei/unitate al produselor originale similare la data sãvârºirii faptei.
(6) Închirierea de mãrfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum ºi oferirea spre vânzare sau închiriere a acestora prin anunþuri publice sau prin mijloace electronice de comunicare se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(7) Prin mãrfuri pirat se înþelege: toate copiile realizate fãrã consimþãmântul titularului de drepturi sau al persoanelor legal autorizate de acesta ºi care sunt executate, direct sau indirect, total sau parþial, dupã un produs purtãtor al dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
(8) Prin dispozitive pirat de control al accesului se înþelege: orice dispozitiv neautorizat realizat pentru facilitarea accesului la servicii de programe de televiziune cu acces condiþionat.
(9) Scopul comercial se prezumã dacã marfa pirat este identificatã la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de agenþii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtãtoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
(10) Nu se pedepseºte persoana care, mai înainte de a fi începutã urmãrirea penalã, denunþã autoritãþilor competente participarea sa la o asociaþie sau înþelegere în vederea comiterii uneia din faptele prevãzute la alin. (1)-(6), permiþând astfel identificarea ºi tragerea la rãspunderea penalã a celorlalþi participanþi.
(11) Persoana care a comis una din faptele prevãzute la alin. (1)-(6) ºi care, în timpul urmãririi penale, denunþã ºi faciliteazã identificarea ºi tragerea la rãspundere penalã a altor persoane care au sãvârºit infracþiuni legate de mãrfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului, beneficiazã de reducerea la jumãtate a limitelor pedepsei prevãzute de lege.
Refuzul cooperãrii cu organele competente
Art. 433. - Refuzul de a declara provenienþa mãrfurilor pirat sau a dispozitivelor pirat de control al accesului se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
Punerea la dispoziþia publicului a produselor purtãtoare de drepturi
Art. 434. - Punerea la dispoziþia publicului, fãrã consimþãmântul titularilor de drepturi a produselor purtãtoare de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricanþilor de baze de date, astfel încât publicul sã le poatã accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã.
Reproducerea neautorizatã a programelor de calculator
Art. 435. - (1) Reproducerea neautorizatã pe sisteme de calcul a programelor de calculator în oricare din urmãtoarele modalitãþi: instalare, stocare, rulare sau executare, afiºare sau transmitere în reþea, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Nerespectarea normelor privind protecþia drepturilor
patrimoniale de autor ºi conexe
Art. 436. - (1) Se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, dacã fapta nu constituie o infracþiune mai gravã, urmãtoarele fapte comise fãrã autorizarea sau consimþãmântul titularului drepturilor de autor sau a drepturilor conexe:
a) distribuirea operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe;
b) importul pe piaþa internã a copiilor operelor sau produselor purtãtoare de drepturi conexe, realizate cu consimþãmântul titularilor;
c) închirierea operelor sau produselor purtãtoare de drepturi conexe;
d) comunicarea publicã a operelor, altele decât cele muzicale, sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe;
e) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe;
f) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtãtoare de drepturi conexe;
g) realizarea de opere derivate;
h) fixarea, în scop comercial, a interpretãrilor sau a execuþiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune.
(2) Prin produse purtãtoare de drepturi conexe se înþelege interpretãrile sau execuþiile artistice fixate, fonogramele, videogramele ori propriile emisiuni sau servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune ºi de televiziune.
(3) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Nerespectarea normelor privind protecþia drepturilor
nepatrimoniale de autor
Art. 437. - (1) Fapta persoanei care îºi însuºeºte, fãrã drept, calitatea de autor al unei opere sau fapte persoanei care aduce la cunoºtinþã publicã o operã sub un alt nume decât acela decis de autor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani sau cu zile-amendã.
(2) Acþiunea penalã se pune în miºcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrþilor înlãturã rãspunderea penalã.
Nerespectarea mãsurilor tehnice de protecþie ºi a informaþiilor
privind regimul drepturilor de autor ºi al drepturilor conexe
Art. 438. - (1) Fapta persoanei care produce, importã, distribuie sau închiriazã, oferã, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere ori deþine în vederea comercializãrii, dispozitive ori componente care permit neutralizarea mãsurilor tehnice de protecþie sau care presteazã servicii care conduc la neutralizarea mãsurilor tehnice de protecþie, inclusiv în mediul digital, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, fapta persoanei care fãrã a avea consimþãmântul titularilor de drepturi:
a) înlãturã în scop comercial de pe opere sau alte produse protejate ori modificã pe acestea orice informaþie sub formã electronicã privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabile;
b) distribuie, importã în scopul distribuirii, radiodifuzeazã ori comunicã public sau pune la dispoziþia publicului, astfel încât sã poatã fi accesate, în orice loc ºi în orice moment ales în mod individual, fãrã drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate pentru care informaþiile existente sub formã electronicã privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe au fost înlãturate sau modificate fãrã autorizaþie, ºtiind cã acest lucru permite, faciliteazã, provoacã sau ascunde o infracþiune prevãzutã în art. 436-437.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 439. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 425-427, art. 429-432 ºi art. 434-438.
TITLUL X
DELICTE CONTRA DATELOR ªI SISTEMELOR INFORMATICE
CAPITOLUL I
DELICTE CONTRA CONFIDENÞIALITÃÞII ªI INTEGRITÃÞII
DATELOR ªI SISTEMELOR INFORMATICE
Accesul ilegal la un sistem informatic
Art. 440. - (1) Accesul, fãrã drept, la un sistem informatic se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Fapta prevãzutã în alin. (1) sãvârºitã în scopul obþinerii de date informatice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(3) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) sau (2) este sãvârºitã prin încãlcarea mãsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 12 ani.
Interceptarea ilegalã a unei transmisii de date informatice
Art. 441. - (1) Interceptarea, fãrã drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publicã ºi care este destinatã unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectueazã în cadrul unui sistem informatic se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi interceptarea, fãrã drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic ce conþine date informatice care nu sunt publice.
Alterarea integritãþii datelor informatice
Art. 442. - (1) Fapta de a modifica, ºterge sau deteriora date informatice ori de a restricþiona accesul la aceste date, fãrã drept, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
(3) Cu pedeapsa prevãzutã la alin. (2) se sancþioneazã ºi transferul neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice.
Perturbarea funcþionãrii sistemelor informatice
Art. 443. - Fapta de a perturba grav, fãrã drept, funcþionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ºtergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricþionarea accesului la date informatice se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani.
Operaþiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice
Art. 444. - (1) Se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 6 ani:
a) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziþie, sub orice altã formã, fãrã drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul sãvârºirii uneia din infracþiunile prevãzute în art. 440-443;
b) fapta de a produce, vinde, importa, distribui sau de a pune la dispoziþie, sub orice altã formã, fãrã drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parþial la un sistem informatic în scopul sãvârºirii uneia din infracþiunile prevãzute în art. 440-443.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi deþinerea, fãrã drept, a unui dispozitiv, program informatic, parolã, cod de acces sau datã informaticã dintre cele prevãzute în alin. (1) în scopul sãvârºirii uneia din infracþiunile prevãzute în art. 440-443.
CAPITOLUL II
DELICTE INFORMATICE
Falsul informatic
Art. 445. - Fapta de a introduce, modifica sau ºterge, fãrã drept, date informatice ori de a restricþiona, fãrã drept, accesul la aceste date, dacã fapta are ca rezultat obþinerea de date necorespunzãtoare adevãrului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinþe juridice, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Frauda informaticã
Art. 446. - Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ºtergerea de date informatice, prin restricþionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcþionãrii unui sistem informatic, în scopul de a obþine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
CAPITOLUL III
DISPOZIÞII COMUNE
Sancþionarea tentativei
Art. 447. - Tentativa la delictele prevãzute în prezentul titlu se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 448. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 425-427, art. 429-432 ºi art. 436-437.
Înþelesul unor termeni sau expresii
Art. 449. - (1) În sensul prezentului titlu:
a) prin sistem informatic se înþelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaþie funcþionalã, dintre care unul sau mai multe asigurã prelucrarea automatã a datelor, cu ajutorul unui program informatic;
b) prin program informatic se înþelege un ansamblu de instrucþiuni care pot fi executate de un sistem informatic în vederea obþinerii unui rezultat determinat;
c) prin date informatice se înþelege orice reprezentare a unor fapte, informaþii sau concepte într-o formã care poate fi prelucratã printr-un sistem informatic. În aceastã categorie se include ºi orice program informatic care poate determina realizarea unei funcþii de cãtre un sistem informatic;
d) prin mãsuri de securitate se înþelege folosirea unor proceduri, dispozitive sau programe informatice specializate cu ajutorul cãrora accesul la un sistem informatic este restricþionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori.
(2) În sensul prezentului titlu, acþioneazã fãrã drept persoana care se aflã în una din urmãtoarele situaþii:
a) nu este autorizatã, în temeiul legii sau al unui contract;
b) depãºeºte limitele autorizãrii;
c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente sã o acorde, potrivit legii, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfãºura cercetãri ºtiinþifice sau de a efectua orice altã operaþiune într-un sistem informatic.
TITLUL XI
CRIME ªI DELICTE CONTRA ECONOMIEI, INDUSTRIEI,
COMERÞULUI ªI REGIMULUI FISCAL
CAPITOLUL I
DELICTE CONTRA VIEÞII ECONOMICE
Specula cu produse care nu pot face obiectul comerþului privat ºi camãta
Art. 450. - (1) Sãvârºirea uneia din urmãtoarele fapte:
a) cumpãrarea în scop de revânzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit legii, nu pot face obiectul comerþului privat;
b) cumpãrarea produselor industriale sau agricole în scop de prelucrare în vederea revânzãrii, dacã ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit legii, obiectul comerþului privat, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi urmãtoarele fapte:
a) operaþiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate cu titlu profesional de cãtre persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacã dobânda stabilitã este mai mare decât dobânda prevãzutã de lege;
b) operaþiunile de împrumut de bani sau titluri de valoare, efectuate de cãtre persoane neautorizate, direct sau prin acte simulate, dacã se stabileºte o capitalizare a dobânzii pentru dobânzi datorate pe o perioadã mai micã de un an de zile.
Divulgarea secretului economic
Art. 451. - Divulgarea informaþiilor secrete de serviciu de cãtre cel care le cunoaºte datoritã atribuþiilor de serviciu, dacã fapta este de naturã sã producã pagube, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Nerespectarea dispoziþiilor privind operaþiunile de import ºi export
Art. 452. - Efectuarea, fãrã autorizaþie, a oricãror acte sau fapte care potrivit dispoziþiilor legale, sunt considerate operaþiuni de export, import sau tranzit, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Concurenþa neloialã
Art. 453. - Fabricarea ori punerea în circulaþie a produselor care poartã denumiri de origine ori indicaþii de provenienþã false, precum ºi aplicarea pe produsele puse în circulaþie de menþiuni false privind brevetele de invenþii ori folosirea unor nume comerciale sau a denumirilor organizaþiilor de comerþ ori industriale, în scopul de a induce în eroare pe beneficiari, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Deturnarea de fonduri
Art. 454. - (1) Schimbarea destinaþiei fondurilor bãneºti sau a resurselor materiale, fãrã respectarea prevederilor legale, dacã fapta a cauzat o perturbare a activitãþii economico-financiare sau a produs o pagubã unei autoritãþi publice sau unei instituþii publice, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a avut consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Utilizarea fondurilor provenite din contractarea datoriei publice locale în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum ºi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaþiei prezentate în vederea obþinerii autorizaþiei pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe, se pedepseºte cu închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(4) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi utilizarea fondurilor în lei ºi în valutã provenite din contractarea datoriei publice în alte scopuri decât cele pentru care au fost aprobate, precum ºi furnizarea de date eronate la fundamentarea documentaþiei prezentate în vederea obþinerii avizelor necesare pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi externe.
Înºelãciunea la mãsurãtoare
Art. 455. - Înºelarea prin folosirea unui instrument de mãsurat inexact ori prin folosirea frauduloasã a unui instrument de mãsurat exact se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Înºelãciunea cu privire la calitatea mãrfurilor
Art. 456. - (1) Falsificarea ori substituirea de mãrfuri sau orice alte produse, precum ºi expunerea spre vânzare sau vânzarea de asemenea bunuri, cunoscând cã sunt falsificate ori substituite, se pedepsesc cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) Dacã mãrfurile sau produsele au devenit prin falsificare sau substituire vãtãmãtoare sãnãtãþii, sunt aplicabile dispoziþiile art. 391 alin. (2).
(3) Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum ºi livrarea acestora cunoscând cã au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
(4) Dacã prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori a materialelor, bunurile alimentare au devenit vãtãmãtoare sãnãtãþii, pedeapsa este cea prevãzutã în art. 391 alin. (1).
Sancþionarea tentativei
Art. 457. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 455 ºi art. 456 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 458. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 450 ºi art. 451-456.
CAPITOLUL II
DELICTE CONTRA REGIMULUI FISCAL
Înstrãinarea fãrã drept a participaþiilor la capitalul social sau a activelor
Art. 459. - Cesionarea sau înstrãinarea de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãþi, sub orice formã, a acþiunilor, pãrþilor sociale sau activelor fixe ale antrepozitarilor autorizaþi ori ale unui antrepozitar a cãrui autorizaþie a fost anulatã sau revocatã conform Codului fiscal, fãrã a fi adusã la cunoºtinþa autoritãþii fiscale competente cu cel puþin 60 de zile înainte de realizarea acestei operaþiuni, în vederea efectuãrii controlului financiar-fiscal, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani.
Nerespectarea regimului fiscal al alcoolului
Art. 460. - Sãvârºirea uneia din urmãtoarele fapte de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãþi:
a) achiziþionarea de alcool etilic ºi de distilate de la alþi furnizori decât antrepozitarii autorizaþi pentru producþie sau importatorii autorizaþi de astfel de produse potrivit Codului fiscal;
b) utilizarea alcoolului brut, alcoolului etilic de sintezã ºi a alcoolului tehnic ca materie primã pentru fabricarea bãuturilor alcoolice de orice fel,
se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
Nerespectarea regimului fiscal al uleiurilor minerale
Art. 461. - (1) Sãvârºirea uneia din urmãtoarele fapte de cãtre administratorul, directorul sau reprezentantul legal al antrepozitarului autorizat sau al unei societãþi:
a) achiziþionarea de uleiuri minerale rezultate din prelucrarea þiþeiului sau a altor materii prime de la alþi furnizori decât antrepozitarii autorizaþi pentru producþie sau importatori autorizaþi potrivit Codului fiscal;
b) comercializarea uleiurilor minerale neaccizabile, rezultate din prelucrarea þiþeiurilor sau a altor materii prime, care au punctul de inflamabilitate sub 85▫C, altfel decât direct cãtre utilizatorii finali, care folosesc aceste produse în scop industrial;
c) comercializarea, prin pompele staþiilor de distribuþie, a altor uleiuri minerale decât a celor din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor ºi motorinelor auto care corespund standardelor naþionale de calitate,
se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Livrarea de uleiuri minerale de cãtre antrepozitarii autorizaþi pentru producþie, fãrã prezentarea cãtre cumpãrãtorul persoanã juridicã a documentelor de platã care sã ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente cantitãþii ce urmeazã a fi facturatã, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
Sancþionarea tentativei
Art. 462. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 459-461 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 463. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în art. 459-461.
CAPITOLUL III
CRIME ªI DELICTE CONTRA ÎNCREDERII PUBLICE
Falsificarea de monede sau de alte valori
Art. 464. - (1) Falsificarea de monedã metalicã, monedã de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice fel pentru efectuarea plãþilor, instrumente de platã electronicã, emise de instituþii de credit competente sau falsificarea oricãror alte titluri ori valori asemãnãtoare se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã punerea în circulaþie, în orice mod, a valorilor falsificate arãtate în alin. (1) sau deþinerea lor în vederea punerii în circulaþie.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) ar fi putut cauza o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi, iar dacã au cauzat o pagubã importantã sistemului financiar, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Falsificarea de timbre, mãrci sau de bilete de transport
Art. 465. - Falsificarea de timbre, mãrci poºtale, plicuri poºtale, cãrþi poºtale, bilete ori foi de cãlãtorie sau transport, cupoane rãspuns internaþional, ori punerea în circulaþie a unor astfel de valori falsificate se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Falsificarea de valori strãine
Art. 466. - Dispoziþiile cuprinse în prezentul capitol se aplicã ºi în cazul când infracþiunea priveºte monede sau timbre ale altor state ori alte valori strãine.
Deþinerea de instrumente în vederea falsificãrii de valori
Art. 467. - Fabricarea ori deþinerea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 464-466 se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Falsificarea instrumentelor oficiale
Art. 468. - Falsificarea unui sigiliu, a unei ºtampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc autoritãþile sau instituþiile publice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani sau cu zile-amendã.
Folosirea instrumentelor oficiale false
Art. 469. - (1) Folosirea instrumentelor false arãtate în art. 468 se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã folosirea fãrã drept a unui sigiliu ori a unei ºtampile cu stema þãrii.
Falsul material în înscrisuri oficiale
Art. 470. - (1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de naturã sã producã consecinþe juridice, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani.
(2) Falsul prevãzut în alin. (1), sãvârºit de un funcþionar în exerciþiul atribuþiilor de serviciu, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale, biletele, tichetele sau orice alte imprimate producãtoare de consecinþe juridice.
Falsul intelectual
Art. 471. - Falsificarea unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcþionar aflat în exerciþiul atribuþiilor de serviciu sau de o persoanã care exercitã un serviciu de interes public, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu intenþie de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Falsul în înscrisuri sub semnãturã privatã
Art. 472. - Falsificarea unui înscris sub semnãturã privatã prin vreunul din modurile arãtate în art. 470, dacã fãptuitorul foloseºte înscrisul falsificat ori îl încredinþeazã altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinþe juridice se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Uzul de fals
Art. 473. - Folosirea unui înscris oficial ori sub semnãturã privatã, cunoscând cã este fals, în vederea producerii unei consecinþe juridice, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 4 ani, când înscrisul este oficial ºi cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã, când înscrisul este sub semnãturã privatã.
Falsul în declaraþii
Art. 474. - Declaraþia necorespunzãtoare adevãrului, fãcutã unei autoritãþi sau instituþii publice, în vederea producerii unei consecinþe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurãrilor, declaraþia fãcutã serveºte pentru producerea acelei consecinþe, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani sau cu zile-amendã.
Falsul privind identitatea
Art. 475. - (1) Prezentarea sub o identitate falsã ori atribuirea unei asemenea identitãþi altei persoane, pentru a induce sau menþine în eroare o autoritate sau instituþie publicã, în vederea producerii unei consecinþe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã încredinþarea unui înscris care serveºte pentru dovedirea stãrii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fãrã drept.
Falsul privind folosirea emblemei Crucea Roºie
Art. 476. - (1) Folosirea fãrã drept a emblemei sau denumirii Crucea Roºie ori a unei embleme sau denumiri asimilate acesteia, precum ºi folosirea oricãrui semn sau oricãrei denumiri care constituie o imitaþie a unei asemenea embleme ori denumiri, dacã fapta a cauzat pagube materiale, se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an sau cu zile-amendã.
(2) Dacã fapta se sãvârºeºte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
Sancþionarea tentativei
Art. 477. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 464, art. 465, art. 468, art. 470, art. 471 ºi art. 472 se pedepseºte.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 478. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
CAPITOLUL IV
CRIME ªI DELICTE CONTRA INTERESELOR FINANCIARE
ALE COMUNITÃÞILOR EUROPENE
Nerespectarea normelor privind obþinerea de fonduri din bugetele Comunitãþilor Europene
Art. 479. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraþii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obþinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã omisiunea de a furniza, cu intenþie, datele cerute potrivit legii pentru obþinerea de fonduri din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacã fapta are ca rezultat obþinerea pe nedrept a acestor fonduri.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au produs consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Deturnarea de fonduri din bugetele Comunitãþilor Europene
Art. 480. - (1) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaþiei fondurilor obþinute din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a produs consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la 5 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) Schimbarea, fãrã respectarea prevederilor legale, a destinaþiei unui folos legal obþinut, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancþioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1).
Diminuarea ilegalã a resurselor din bugetele Comunitãþilor Europene
Art. 481. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraþii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 15 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã omisiunea de a furniza, cu intenþie, datele cerute potrivit legii, dacã fapta are ca rezultat diminuarea ilegalã a resurselor din bugetul general al Comunitãþilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1) ºi (2) au produs consecinþe deosebit de grave, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Sancþionarea tentativei
Art. 482. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 479-481 se pedepseºte.
Neglijenþa care prejudiciazã interesele financiare
ale Comunitãþilor Europene
Art. 483. - Încãlcarea din culpã, de cãtre director, administrator sau persoana cu atribuþii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasã, dacã a avut ca rezultat sãvârºirea uneia dintre infracþiunile prevãzute în art. 479-481 sau sãvârºirea unei infracþiuni de corupþie ori de spãlare a banilor cu privire la fondurile Comunitãþilor Europene, de cãtre o persoanã care se aflã în subordinea sa ºi care a acþionat în numele respectivului agent economic, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Sancþionarea persoanei juridice
Art. 484. - Persoana juridicã se sancþioneazã pentru infracþiunile prevãzute în prezentul capitol.
TITLUL XII
CRIME ªI DELICTE CONTRA CAPACITÃÞII DE APÃRARE A ÞÃRII
CAPITOLUL I
CRIME ªI DELICTE SÃVÂRªITE DE MILITARI
Absenþa nejustificatã
Art. 485. - (1) Absenþa nejustificatã de la unitate sau serviciu, care a depãºit 24 ore, dar nu mai mult de 3 zile, a militarului în termen sau a militarului concentrat care are grad egal celui acordat militarului în termen se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an.
(2) Pedeapsa aplicatã militarului în termen se executã într-o închisoare militarã.
(3) În timp de rãzboi, absenþa nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãºit 4 ore dar nu mai mult de 24 ore se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Dezertarea
Art. 486. - (1) Absenþa nejustificatã de la unitate sau de la serviciu, care depãºeºte 3 zile, a oricãrui militar se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 7 ani.
(2) În timp de rãzboi, absenþa nejustificatã a oricãrui militar de la unitate sau serviciu, care a depãºit 24 ore, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
Încãlcarea de consemn
Art. 487. - (1) Încãlcarea regulilor serviciului de gardã, de pazã, de însoþire sau de securitate, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la un an.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi pãrãsirea comenzii sau a oricãrui alt post de cãtre militar.
(3) Încãlcarea consemnului de cãtre santinela aflatã în serviciul de gardã sau de pazã pe lângã depozitele de armament, muniþii sau alte materiale explozive, la frontierã ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat, ori dacã fapta ar fi putut avea urmãri grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(4) Faptele prevãzute în alin. (1)-(3) sãvârºite în timp de rãzboi se pedepsesc cu închisoare strictã de la 3 la 12 ani.
Insubordonarea
Art. 488. - (1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani.
(2) Dacã fapta este sãvârºitã de un ofiþer, de un maistru militar sau subofiþer, de un militar angajat, de doi sau mai mulþi militari împreunã ori în faþa trupei adunate sau dacã fapta are urmãri grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(3) În timp de rãzboi, pedeapsa pentru fapta prevãzutã în alin. (1) este închisoarea strictã de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevãzutã în alin. (2), de la 3 la 12 ani.
Lovirea superiorului
Art. 489. - (1) Lovirea superiorului de cãtre inferior sau a ºefului de cãtre subordonat se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani.
(2) În cazul în care cel lovit se gãseºte în exerciþiul atribuþiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
(3) Dacã faptele prevãzute în alin. (1)-(2) sunt sãvârºite în timp de rãzboi, maximul pedepselor se sporeºte cu 2 ani.
Lovirea inferiorului
Art. 490. - (1) Lovirea inferiorului ori subordonatului de cãtre superior sau ºef se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la un an.
(2) Dispoziþiile alin. (1) nu se aplicã în timp de rãzboi, dacã faptele au fost determinate de o necesitate militarã.
Punerea în miºcare a acþiunii penale
Art. 491. - Acþiunea penalã pentru infracþiunile prevãzute în art. 485-490 se pune în miºcare numai la sesizarea comandantului.
Capitularea
Art. 492. - Predarea în mâinile inamicului de cãtre comandant a forþelor armate pe care le comandã, lãsarea în mâinile inamicului, distrugerea sau aducerea în starea de neîntrebuinþare de cãtre comandant a mijloacelor de luptã sau a altor mijloace necesare pentru purtarea rãzboiului, fãrã ca vreuna dintre acestea sã fi fost determinatã de condiþiile de luptã, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea câmpului de luptã
Art. 493. - Pãrãsirea câmpului de luptã sau refuzul de a acþiona, sãvârºite în timpul luptei, ori predarea în captivitate sau sãvârºirea altor asemenea fapte de naturã a servi cauzei inamicului, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Zborul neautorizat
Art. 494. - (1) Zborul cu o aeronavã aparþinând forþelor armate ale statului român, fãrã prealabilã autorizare, precum ºi nerespectarea regulilor de zbor, dacã prin aceasta se pericliteazã securitatea zborului în spaþiul aerian sau a aeronavei, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani.
(2) Dacã fapta prevãzutã în alin. (1) a cauzat urmãri grave, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani, iar dacã a cauzat un dezastru, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea navei
Art. 495. - (1) Pãrãsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de cãtre comandant, mai înainte de a-ºi fi exercitat pânã la capãt îndatoririle de serviciu, precum ºi de cãtre orice alte persoane ce fac parte din echipajul navei, fãrã ordinul comandantului, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Aceeaºi faptã sãvârºitã în timp de rãzboi, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Pãrãsirea comenzii
Art. 496. - (1) Pãrãsirea comenzii de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, în situaþii ce ar fi putut periclita nava sau navele militare ori echipajul acestora, se pedepseºte cu închisoare strictã de la 2 la 7 ani.
(2) În cazul în care pãrãsirea comenzii s-a sãvârºit în timpul luptei, de cãtre comandantul unei nave sau al unei grupãri de nave militare, pedeapsa este detenþiunea pe viaþã sau detenþiunea severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Neluarea mãsurilor necesare în operaþiunile navale
Art. 497. - Fapta comandantului unei nave militare sau grupãri de nave militare care, fãrã a fi fost oprit prin vreun ordin sau fãrã a fi fost împiedicat de misiunea specialã pe care o avea, nu ia mãsurile necesare sã atace, sã lupte împotriva inamicului, sã ajute o navã a statului român sau a unei þãri aliate urmãritã de inamic ori angajatã în luptã, sau nu ia mãsurile necesare pentru a distruge un convoi inamic ori nu urmãreºte navele de rãzboi sau comerciale ale inamicului se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Coborârea pavilionului
Art. 498. - Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, sãvârºitã de cãtre comandantul unei nave militare sau al unei grupãri de nave militare, precum ºi de cãtre orice altã persoanã ambarcatã, se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Coliziunea
Art. 499. - (1) Fapta comandantului unei nave militare sau a oricãrei persoane aflate la bordul navei, prin care s-a cauzat, din culpã, o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacã fapta a avut ca urmare avarierea gravã a navei sau alte urmãri grave, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 3 ani.
(2) În cazul în care fapta prevãzutã în alin. (1) a fost sãvârºitã cu intenþie, pedeapsa este detenþiunea severã de la 15 la 20 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
(3) În timp de rãzboi, fapta prevãzutã în alin. (2) se pedepseºte cu detenþiune pe viaþã sau cu detenþiune severã de la 15 la 25 de ani ºi interzicerea unor drepturi.
Sancþionarea tentativei
Art. 500. - Tentativa la delictele prevãzute în art. 494, art. 495 alin. (1), art. 496 alin. (1) ºi art. 499 alin. (1) se pedepseºte.
Infracþiuni privitoare la aeronave
Art. 501. - Dispoziþiile art. 495-500 se aplicã în mod corespunzãtor ºi în ce priveºte aeronavele militare.
CAPITOLUL II
DELICTE SÃVÂRªITE DE MILITARI ªI DE CIVILI
Instigarea militarilor la nerespectarea obligaþiilor
Art. 502. - (1) Instigarea prin orice mijloace a militarilor de a nu se supune legilor sau de a-ºi cãlca jurãmântul sau obligaþiile militare se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã ºi urmãtoarele fapte:
a) instigarea militarilor chemaþi de instanþa de judecatã sã nu rãspundã acestei obligaþii;
b) instigarea personalului civil din serviciul armatei de a nu-ºi îndeplini obligaþiile legale de apãrare naþionalã.
Sustragerea de la serviciul militar
Art. 503. - Fapta persoanei care îºi provoacã vãtãmãri integritãþii corporale sau sãnãtãþii, simuleazã o boalã sau infirmitate, foloseºte înscrisuri false sau orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage serviciului militar, se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani, iar în timp de rãzboi, cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani.
Defetismul
Art. 504. - Rãspândirea sau publicarea în timp de rãzboi de zvonuri sau informaþii false relative la situaþia economicã ºi politicã a þãrii, la starea moralã a populaþiei în legãturã cu declanºarea ºi mersul rãzboiului, precum ºi sãvârºirea altor asemenea fapte de naturã sã slãbeascã rezistenþa moralã a populaþiei, se pedepsesc cu închisoare strictã de la 5 la 12 ani ºi interzicerea unor drepturi.
Jefuirea celor cãzuþi pe câmpul de luptã
Art. 505. - (1) Jefuirea pe câmpul de luptã a morþilor sau rãniþilor se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 10 ani ºi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaºi pedeapsã se sancþioneazã fapta prevãzutã în alin. (1), care, fãrã sã fie sãvârºitã pe câmpul de luptã, este urmarea unor operaþii de rãzboi.
Folosirea emblemei Crucea Roºie în timpul operaþiilor militare
Art. 506. - Folosirea, fãrã drept, în timp de rãzboi ºi în legãturã cu operaþiile militare, a emblemei ori denumirii de Crucea Roºie sau a celor asimilate acesteia se pedepseºte cu închisoare strictã de la 3 la 7 ani.
Sustragerea de la rechiziþii militare
Art. 507. - Refuzul nejustificat de a pune la dispoziþia forþelor armate bunurile legal rechiziþionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaþii ori nedeclararea la recensãmânt a bunurilor supuse rechiziþionãrii se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 2 ani sau cu zile-amendã.
(2) În cazul când fapta se sãvârºeºte în timp de rãzboi, pedeapsa este închisoarea strictã de la un an la 5 ani.
CAPITOLUL III
DELICTE SÃVÂRªITE DE CIVILI
Sustragerea de la recrutare
Art. 508. - (1) Sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseºte cu închisoare de la o lunã la 3 luni sau cu zile-amendã
(2) Sustragerea de la recrutare în timp de rãzboi se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
Neprezentarea la încorporare sau concentrare
Art. 509. - (1) Neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoºtinþare, iar dacã termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militarã se pedepseºte cu închisoare strictã de la un an la 5 ani.
(2) Cu pedeapsa prevãzutã în alin. (1) se sancþioneazã ºi neprezentarea celui încorporat sau concentrat la unitatea la care a fost repartizat.
(3) În timp de mobilizare sau de rãzboi, precum ºi în caz de chemare urgentã, expres prevãzutã în ordinul de chemare, termenele de prezentare sunt cele specificate în ordin. În caz de neprezentare, pedeapsa este închisoarea strictã de la 3 la 10 ani.
(4) Termenele de prezentare prevãzute în alin. (1)-(3) se sporesc cu 10 zile în cazul în care cel chemat se aflã în strãinãtate.
Punerea în miºcare a acþiunii penale
Art. 510. - Acþiunea penalã pentru infracþiunile prevãzute în art. 508 ºi art. 509 se pune în miºcare numai la sesizarea comandantului.
DISPOZIÞII FINALE
Art. 511. - Dispoziþiile din partea generalã a acestui cod se aplicã ºi faptelor sancþionate penal prin legi speciale, dacã legea nu prevede altfel.
Art. 512. - Prezentul Cod intrã în vigoare la un an de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
andreea-eliza
Comentarii articol (50)