Legislatia in materie de asigurari(legea 136/1995) prevede ca, in ceea ce priveste asiguratii ce au incheiat un contract de asigurare obligatorie pentru raspundere civila, in cazul producerii evenimentului asigurat, asiguratorul raspunde fata de tertul pagubit.
Pe tot parcursul prevederilor legale mai sus amintite este intarita clauza raspunderii asiguratorului pentru pagubele provocate de catre persoana asigurata tertului pagubit, aratandu-se in art. 58 in mod expres si limitativ doare 4 cazuri in care asiguratul, desi are incheiata polita de asigurare obligatorie raspunde totusi pentru pagubele pricinuite(ex. : in cazul savarsirii unor infractiuni cu intentie, accidentul a fost provocat cu intentie, autovehiculul a fost sustrar cu intentie, etc.)
Practic, concluzia generala a Legii asigurarilor este ca, in cazul asigurarilor obligatorii pentru raspundere civila, asiguratorul preia riscul asigurat in totalitate.
Insa, realitatea este cu totul diferita, deoarece, alaturi de Legea 136/1995 coexista Ordine emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor care limiteaza raspunderea asiguratorului, stabilind anumite limite valorice in baza carora acesta raspunde.
Este interesant de aflat, cate persoane cunosc acest aspect esential, si este si mai interesant de stiut de ce legiuitorul nu a emis o lege neechivoca in cadrul careia sa fi fost stipulate aceste limite de raspundere ale societatilor de asigurare, in loc sa se ascunda in spatele unor ordine ale institutiei mai sus mentionate.
Astfel, la nivelul anilor 2003, limita maxima de raspundere a societatilor de asigurare era de 2 mld. lei vechi, ceea ce reprezenta practic o acoperire totala a daunelor pentru aproximativ 95% din accidente.
In schimb, incepand cu anul 2004 au intervenit noi prevederi prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 3084, astfel ca asiguratorul raspunde in limita in care paguba nu depaseste valoarea totala a autovehicului avariat. Or,in cazul masinilor mai vechi de 7 ani, de obicei paguba este cu mult mai mare decat valoare totala a autovehicului, astfel ca, surplusul ce depaseste aceasta limita este suportat de « obligatul » asigurarii.
In concluzie, prin aceasta subtila modificare legislativa, in prezent, asigurarea obligatorie acopera in totalitate doar un procent aproximativ de 40% din accidentele de autovehicule.
Comentarii articol (0)