Decizia 21/2006 privind recursul in interesul legii privind solutionarea conflictelor de munca

din 12/06/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 din 16/03/2007 


    INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
- SECTIILE UNITE -

    DECIZIA Nr. XXI
din 12 iunie 2006


    Dosar nr. 9/2006
    Sub presedintia doamnei judecator Lidia Barbulescu, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
    Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, referitor la aplicarea dispozitiilor art. 81 alin. (1) si (2) lit. a) si b) si ale art. 82 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, in raport cu dispozitiile art. 312 alin. 3, 4 si 5 din Codul de procedura civila.
    Sectiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenti 84 de judecatori din totalul de 113 aflati in functie.
    Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia in sensul de a se stabili ca, in raport cu dispozitiile art. 81 alin. (1) si (2) lit. a) si b) si ale art. 82 din Legea nr. 168/1999, precum si cu cele ale art. 312 alin. 3, 4 si 5 din Codul de procedura civila, instantele de recurs pot dispune casarea hotararii primei instante cu trimitere, spre rejudecare, doar in cazurile expres si limitativ prevazute in art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999.


    SECTIILE UNITE,


    deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:     In aplicarea dispozitiilor art. 81 si 82 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.
    Astfel, unele instante, admitand recursurile in materia litigiilor de munca, au procedat la judecarea cauzelor pe fond, apreciind ca solutia casarii cu trimitere, spre rejudecare, nu poate fi pronuntata decat in cazurile expres si limitativ prevazute in art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999.
    In justificarea acestui punct de vedere au fost invocate dispozitiile cu caracter imperativ inscrise in art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, prin care este instituita regula ca, in caz de admitere a recursului in materia conflictelor de munca, instanta de control judiciar trebuie sa judece cauza in fond, singurele exceptii fiind cele prevazute in alin. (2) al aceluiasi articol, la lit. a) si b), potrivit carora aceasta regula nu se aplica numai daca "solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta" sau daca "judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata".
    In motivarea punctului de vedere mentionat s-a mai invocat caracterul special, derogatoriu, al reglementarilor din Legea nr. 168/1999 in raport cu prevederile din Codul de procedura civila, ceea ce face sa nu fie incidente, in materia litigiilor de munca, toate cazurile de casare inscrise in art. 312 alin. 3 si 5 din acest cod. 

    Alte instante, dimpotriva, intemeindu-se pe dispozitiile art. 82 din Legea nr. 168/1999, au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare si in alte situatii decat cele enumerate la lit. a) si b) din cuprinsul alin. (2) al art. 81 din aceasta lege, considerand ca solutia casarii cu trimitere nu poate fi limitata de acele prevederi, ci sunt incidente si alte ipoteze enuntate in cuprinsul alin. 3 si 5 ale art. 312 din Codul de procedura civila.
    Aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.
    In conformitate cu dispozitiile art. 286 din Codul muncii si ale art. 74 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, cererile referitoare la conflictele de munca se judeca in regim de urgenta, competenta de a le solutiona revenind, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura civila, tribunalului.
    Pentru realizarea acestui principiu, prin art. 286 din Codul muncii si art. 74 alin. (2) si (3) din Legea nr. 168/1999 au fost prevazute, in materia mentionata, termene de judecata scurte, precum si alte dispozitii de natura a asigura solutionarea pricinii cu celeritate. 

    Tot astfel, prin art. 76 si 77 din Legea nr. 168/1999 s-a prevazut obligatia instantei de a incerca stingerea conflictului de drepturi prin impacarea partilor, iar in cazul in care judecata continua, probele sa fie administrate cu respectarea regimului de urgenta al judecarii unor asemenea conflicte.
    In acelasi scop, prin art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 s-a prevazut ca, "in caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza".
    Este de observat insa ca in alin. (2) al aceluiasi articol se precizeaza ca aceasta prevedere, cu caracter de exceptie, "nu se aplica in urmatoarele situatii:
    a) solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta;
    b) judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata".
    Rezulta deci ca prin dispozitia art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, potrivit careia, "in caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza", a fost instituita o regula aplicabila in masura in care este asigurata respectarea celorlalte principii procesuale, care au caracter obligatoriu.
    De altfel, in aceasta privinta, este de retinut ca prin art. 82 din Legea nr. 168/1999 s-a prevazut, cu caracter imperativ, ca "dispozitiile prezentei legi referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila". 

    Din aceasta prevedere rezulta deci ca, in caz de admitere a recursului, instanta de control judiciar nu poate sa procedeze la judecarea in fond a cauzei nu numai in situatiile precizate prin dispozitiile de exceptare inscrise in art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999, ci si atunci cand prin judecarea in fond a cauzei, de catre insasi instanta care a admis recursul, ar fi incalcate si alte prevederi ale Codului de procedura civila, care completeaza, potrivit art. 82, dispozitiile acelei legi referitoare la procedura de solutionare a conflictelor de drepturi.
    Or, prin art. 312 alin. 5 din Codul de procedura civila se prevede ca "in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad".
    Fata de aceasta dispozitie procedurala, cu caracter imperativ, este evident ca, pe langa cazurile in care "solutionarea cauzei de instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta" sau in care "judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata", reglementate expres prin art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999, in acceptiunea prevederilor art. 82 din aceeasi lege se mai impune sa se trimita cauza spre rejudecare si atunci cand prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.
    In acest sens, trebuie avut in vedere ca, pentru asigurarea unui echilibru functional in activitatea jurisdictionala, pronuntarea asupra fondului cauzei si stabilirea situatiei de fapt raman totusi in sarcina instantelor de fond, iar instanta de recurs nu poate fi decat o instanta de control judiciar, cu structura specifica in dreptul de cenzura. 

    A considera altfel ar insemna ca recursul sa se transforme in calea de atac a apelului, iar instantei de recurs sa i se atribuie, contrar spiritului legii, atributia de a se ocupa de stabilirea situatiei de fapt si de a se pronunta asupra fondului procesului si in alte situatii decat cele la care se refera art. 3041 din Codul de procedura civila, fara ca aceasta chestiune sa fi fost rezolvata mai intai de catre instanta de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305 din Codul de procedura civila, potrivit carora in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor.
    Asadar, neavand putere sa decida, prin administrare de noi probe, altele decat inscrisurile, asupra existentei sau inexistentei faptei, instanta de recurs poate sa constate ca fondul cauzei nu a fost cercetat si, intr-o astfel de situatie, sa caseze hotararea cu trimiterea cauzei la prima instanta, pentru judecarea fondului.
    Ca urmare, casarea cu trimitere in materia conflictelor de munca se impune nu numai in situatiile prevazute expres la art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999, ci si in cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.


    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara si ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca, in recurs, casarea cu trimitere in materia conflictelor de munca poate fi dispusa numai in situatiile prevazute expres si limitativ in art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999, precum si in cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.


    PENTRU ACESTE MOTIVE


    In numele legii


    D E C I D:


    Admit recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
    Stabilesc ca, in recurs, casarea cu trimitere in materia conflictelor de munca poate fi dispusa numai in situatiile prevazute expres si limitativ in art. 81 alin. (2) lit. a) si b) din Legea nr. 168/1999, precum si in cazul in care prima instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cauzei.
    Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 iunie 2006.


    VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIDIA BARBULESCU


    Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei