Clarificari legislative la asigurarile voluntare de sanatate

Noua legislatie a asigurarilor private de sanatate a fost de curand clarificata prin normele metodologice publicate la 28 februarie 2007 (aprobate prin Ordinul Ministerului Sanatatii Publice nr. 365/2007). Practic, asigurarile voluntare de sanatate se incheie cu diverse societati de asigurari si au ca obiect prestarea de servicii medicale. Sunt reglementate si asigurarile medicale ce pot fi utilizate in afara granitelor tarii. 

Marta E. Popa, Partner VOICU & FILIPESCU Attorneys at Law

Notiunea de „asigurare voluntara de sanatate“, prevazuta de Legea nr. 95/ 2006 privind reforma in domeniul sanatatii (Legea reformei sanatatii), perceputa de majoritatea populatiei ca „asigurare privata de sanatate“, nu este cu totul noua ca denumire si concept. In forma conturata in anul 2006, „asigurarile voluntare de sanatate“ redefinesc si reasaza un sistem ale carui baze au fost puse inca din anul 2004 prin Legea nr. 212/2004 a asigurarilor private de sanatate, sistem menit sa permita asigurarea medicala si in afara sistemului public. Ceea ce este cert e ca, in prezent, nu pot exista alte „asigurari private“ in afara celor cuprinse in sistemul de asigurari voluntare prevazut de Legea reformei sanatatii. 

Foarte multe persoane se intreaba frecvent in ultima vreme ce sunt asigurarile voluntare de sanatate, cum functioneaza acest mecanism de „asigurare privata“ si daca in practica se dovedeste un mecanism viabil. Asigurarile voluntare de sanatate reprezinta, de fapt, un sistem facultativ prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati expusi la producerea riscului de imbolnavire, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu concret in conformitate cu clauzele stipulate in contractul de asigurare.

Beneficiile asigurarilor private
Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurari voluntare de sanatate orice persoane, cetateni romani, cetateni straini sau apatrizi, care au dreptul la pachetul de servicii medicale de baza in temeiul asigurarilor sociale de sanatate, conform prevederilor legale. 

Daca sunteti interesat de acest tip de asigurari si faceti parte din categoria persoanelor eligibile pentru incheierea de contracte de asigurare voluntara de sanatate cu persoane fizice sau filiale autorizate sa exercite activitati de asigurare de sanatate si care isi asuma raspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevazute in contract, s-ar putea ca sistemul de „asigurari private“ sa va aduca o serie de beneficii, atat din punctul de vedere al asigurarii unor servicii medicale prompte si de calitate, cat si din punct de vedere fiscal, dupa cum se va vedea in cele ce urmeaza. 

Statutul Romaniei de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2007, a creat posibilitatea incheierii de contracte de asigurare voluntara de sanatate si cu sucursale ale unor societati de asigurare sau ale unui fond mutual dintr-un stat membru al UE sau apartinand Spatiului Economic European, care detine o autorizatie de la autoritatea competenta a statului membru de origine. 

De remarcat este ca si angajatorii persoane fizice sau juridice pot sa incheie contracte de asigurare voluntara de sanatate pentru angajatii lor, individual sau in grup, acordate ca beneficii aditionale la drepturile salariale ale acestora, in scopul atragerii si stabilizarii personalului angajat.

Tipurile de asigurari voluntare de sanatate
Conform Legii reformei sanatatii, au fost reglementate doua tipuri de asigurari voluntare de sanatate: asigurari de tip complementar si asigurari de tip suplimentar. Asigurarile voluntare de sanatate de tip complementar suporta total sau partial plata serviciilor neacoperite partial din pachetul de servicii medicale de baza, adica coplatite. Acestea reprezinta diferentele intre tariful decontat de casa de asigurari de sanatate din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate si tariful maximal stabilit de Ministerul Sanatatii. 

Asigurarile voluntare de sanatate de tip suplimentar suporta total sau partial plata pentru orice servicii necuprinse in pachetul de servicii medicale de baza in temeiul asigurarilor sociale de sanatate. 

Trebuie remarcat si subliniat ca normele metodologice privind asigurarile voluntare de sanatate detaliaza numai conditiile de functionare a sistemului de asigurari voluntare de sanatate de tip suplimentar. Astfel, pe langa precizarea elementelor obligatorii pe care trebuie sa le contina un contract de asigurare voluntara de sanatate, normele metodologice prevad si posibilitatea asiguratorului de a oferi si alte servicii impreuna cu polita de asigurare voluntara de sanatate, in afara celor decontate prin sistemul asigurarilor sociale de sanatate.

Furnizorii de servicii medicale Atat Legea reformei sanatatii, cat si Normele metodologice prevad ca pot fi furnizori de servicii medicale cu care asiguratorii pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale numai cei autorizati de Ministerul Sanatatii Publice in conditiile legii. In completare, se precizeaza ca fiecare asigurator autorizat sa practice asigurarile voluntare de sanatate are obligatia sa obtina avizarea de catre directia de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii Publice a listei furnizorilor de servicii medicale agreati, altii decat cei care se aflau in relatie contractuala cu casele de asigurari de sanatate, si sa reactualizeze aceasta lista inaintea contractarii unui nou furnizor. 

In ceea ce priveste asigurarile voluntare de sanatate de tip complementar, la care, asa cum am precizat, nu se face nicio referire in Normele metodologice, furnizorii de servicii medicale trebuie sa aiba o relatie contractuala cu casele de asigurari, avand astfel si obligatia de a accepta coplata de la asiguratorii autorizati sa presteze asigurari voluntare de sanatate de tip complementar sau, prin exceptie, de la asigurati, in conformitate cu lista coplatilor si valoarea ce poate fi acoperita prin sistemul asigurarilor voluntare de sanatate. 

Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa elibereze documente justificative de decontare (facturi, chitante) pentru serviciile medicale prestate acoperite prin asigurarile voluntare de sanatate. Trebuie sa se tina insa cont de faptul ca furnizorii nu pot deconta acelasi serviciu atat la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cat si la asiguratorii din sistemul asigurarilor voluntare de sanatate. Furnizorii privati pot stabili, prin negociere, alte tarife privind asigurarile suplimentare de sanatate decat cele stabilite prin ordin al ministrului sanatatii publice.

Deductibilitatea fiscala
Codul Fiscal, in forma in vigoare de la 1 ianuarie 2007, aduce cu sine si mult asteptata prevedere privind deductibilitatea la calculul impozitului pe venit, precum si la determinarea profitului impozabil pentru angajatori, a cheltuielilor cu primele de asigurare voluntara de sanatate. 

Astfel, cheltuielile cu primele de asigurare voluntara de sanatate sunt deductibile in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 de euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant. Toti cei care au venituri de natura salariala pot avea deducerea din impozit a primelor pentru asigurarile voluntare „private“ de sanatate. 

Daca noul sistem va imbunatati asistenta sanitara pentru toti cei care vor opta in viitor si pentru asigurarile voluntare de sanatate, ramane de vazut. Cel putin la nivel teoretic, bazele unui sistem functional au fost create. Potrivit estimarilor Ministerului Sanatatii Publice, aproape 5 milioane de romani vor putea intra in acest sistem si vor putea beneficia de facilitatile oferite.