Hotarea CEDO in cauza Abaluta impotriva Romaniei

Curtea Europeana a Drepturilor Omului


Hotarare din 15/06/2006
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 514 din 31/07/2007
in Cauza Abaluta impotriva Romaniei (Cererea nr. 77.195/01)

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a III-a), statuand in cadrul unei camere compuse din: domnii B.M. Zupancic, presedinte, L. Caflisch, C. Birsan, V. Zagrebelsky, doamna A. Gyulumyan, domnii E. Myjer, David Thor Bjorgvinsson, judecatori, si domnul M.V. Berger, grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 23 mai 2006,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta data:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla o cerere (nr. 77.195/01) indreptata impotriva Romaniei, prin care un cetatean al acestui stat, domnul Constantin Abaluta (reclamantul), a sesizat Curtea la 20 octombrie 2000 in baza art. 34 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantul este reprezentat de doamna E. Crangariu, avocat in Baroul Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) este reprezentat de agentul sau, doamna B. Ramascanu.
3. Reclamantul se plange in mod special, sub aspectul art. 6 din Conventie, de neexecutarea de catre administratie a unei hotarari judecatoresti definitive care a dispus punerea sa in posesie cu privire la un teren. Din aceasta cauza, considera situatia de natura sa ii aduca atingere si dreptului sau la respectarea bunurilor, astfel cum este garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
4. Cererea a fost atribuita Sectiei a II-a a Curtii (art. 52 alin. 1 din Regulament). In cadrul acesteia, camera investita cu examinarea cauzei (art. 27 alin. 1 din Conventie) a fost constituita conform art. 26 alin. 1 din Regulament.
5. La 1 noiembrie 2004, Curtea a modificat structura sectiilor sale (art. 25 alin. 1 din Regulament). Cererea a fost repartizata Sectiei a III-a, astfel remaniata (art. 52 alin. 1).
6. Printr-o decizie din 31 martie 2005, Curtea a declarat cererea partial admisibila.
7. Atat reclamantul, cat si Guvernul au depus observatii scrise asupra fondului cauzei (art. 59 alin. 1 din Regulament).

IN FAPT
I. Circumstantele cauzei 
8. Reclamantul este nascut in 1938 si locuieste in Bucuresti.
9. La 2 aprilie 1984, mama reclamantului a incheiat cu Cooperativa Agricola Snagov un contract de schimb de terenuri din fondul funciar, conform dispozitiilor Legii nr. 59/1974. In temeiul contractului, mama reclamantului a intrat in posesia unui teren de 4.000 m2, situat pe malul lacului Snagov.
10. La o data nementionata, in 1986, statul a preluat acel teren.
11. Printr-o decizie administrativa din 26 octombrie 1995, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe langa Prefectura Bucuresti (Comisia judeteana si Legea nr. 18) a obligat Comisia Locala Snagov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (Comisia locala) sa restituie reclamantului terenul care apartinuse mamei sale si sa il puna in posesie pe acelasi amplasament ca cel indicat in Certificatul de mostenitor nr. 1.249 din 16 iunie 1993, si anume terenul de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov, care facuse obiectul contractului de schimb din 2 aprilie 1984. 

1. Actiunea in contencios administrativ pentru punerea in executare a Deciziei din 26 octombrie 1995 
12. In urma refuzului Comisiei locale de a executa aceasta decizie, reclamantul a introdus actiune in contradictoriu cu comisia in fata Tribunalului Bucuresti. Printr-o sentinta din 25 septembrie 1997, devenita definitiva la data de 22 decembrie 1997, Tribunalul a admis actiunea sa si a obligat Comisia locala sa puna reclamantul in posesie pe terenul respectiv, conform dispozitiilor din Decizia de la data de 26 octombrie 1995, si sa-i inmaneze procesul-verbal de punere in posesie.
13. La 3 octombrie 1997, Comisia judeteana a emis un titlu de proprietate pe numele reclamantului pentru un alt teren decat cel indicat in Sentinta mentionata din 25 septembrie 1997, situat pe amplasamentul detinut de catre mama reclamantului anterior incheierii contractului de schimb din 1984. Reclamantul a refuzat sa accepte acest titlu si nu a intrat niciodata in posesia terenului.
14. Prin procesele-verbale din 1 august 1995, 26 martie 1998 si 19 iunie 1998, Comisia locala a atribuit altor persoane terenul litigios de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov.
2. Actiunea in contencios administrativ in vederea executarii Hotararii din 25 septembrie 1997
15. La 19 octombrie 1998, reclamantul a introdus actiune impotriva Comisiei locale in fata Tribunalului Bucuresti, pentru a o constrange sa il puna in posesie pe terenul sau, conform Sentintei din 25 septembrie 1997.
16. Printr-o sentinta din 17 iunie 1999, Tribunalul a admis actiunea reclamantului pe motiv ca, prin punerea sa in posesie pe un alt amplasament, Comisia locala a incalcat Hotararea din 25 septembrie 1997, care a ramas, astfel, neexecutata. Tribunalul a condamnat Comisia locala la plata catre reclamant a unor daune cominatorii in valoare de 100.000 lei (ROL) pentru fiecare zi de intarziere in executarea sentintei si a aplicat, de asemenea, o amenda primarului din Snagov, in calitatea sa de presedinte al Comisiei locale, in valoare de 500 lei (ROL) pentru fiecare zi de intarziere in executarea aceleiasi sentinte, incepand cu 22 decembrie 1997 si pana la executarea efectiva.
17. Comisia locala a formulat recurs impotriva acestei sentinte, intemeiat pe faptul ca terenul atribuit reclamantului la 3 octombrie 1997 corespundea inregistrarilor din cartea funciara ale mamei sale. Ea a depus la dosar documente care certificau punerea in posesie a unor terti pe terenul in cauza.
18. Prin Hotararea definitiva din 20 aprilie 2000, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul Comisiei locale, cu motivarea ca terte persoane au fost puse in posesie pe acelasi amplasament ca acela atribuit reclamantului la data de 25 septembrie 1997. Apreciind ca nu este competenta sa se pronunte asupra validitatii titlurilor in cauza, Curtea de Apel Bucuresti a invitat reclamantul sa formuleze o actiune in revendicare impotriva tertilor. In hotararea sa, Curtea de Apel Bucuresti nu a facut referire la motivele care au determinat Comisia judeteana sa ofere reclamantului un alt teren decat cel indicat in Hotararea din 25 septembrie 1997.
19. La 15 februarie 2005, reclamantul a formulat o noua cerere la Primaria Orasului Snagov pentru a-i fi eliberat un titlu de proprietate conform Hotararii din 25 septembrie 1997 si pentru a fi pus in posesie pe terenul de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov. Printr-o adresa din 21 aprilie 2005, Primaria l-a informat pe reclamant ca un titlu de proprietate ii fusese oferit pentru terenul care apartinuse mamei sale inaintea incheierii Contractului de schimb din 2 aprilie 1984, ca il refuzase si ca, in orice caz, asupra terenului revendicat fusesera emise titluri de proprietate in favoarea unor persoane terte.
20. In observatiile sale complementare din 14 iulie 2005, Guvernul a informat Curtea ca autoritatile locale analizeaza posibilitatea initierii unor proceduri in vederea anularii titlurilor de proprietate acordate tertilor asupra terenului de 4.000 m2 situat pe malul raului Snagov. 

II. Dreptul intern pertinent 
21. Legislatia interna aplicabila, si anume extrase din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, Legea nr. 169/1997 care 
modifica Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, este prezentata in Cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei (nr. 48.102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004).
22. Hotararea Guvernului nr. 131/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 4 martie 1991, prevede urmatoarele in dispozitiile sale pertinente:
"Art. 34. - (....) comisia judeteana, dupa validarea propunerilor facute de comisia locala, emite titlurile de proprietate (....)."

IN DREPT
I. Asupra pretinsei incalcari a art. 6 alin. 1 din Conventie 
23. Invocand art. 6 alin. 1 din Conventie, reclamantul sustine faptul ca refuzul autoritatilor competente de a se conforma Hotararii din 25 septembrie 1997 a Tribunalului Bucuresti a incalcat dreptul sau de acces la un tribunal. Dispozitiile pertinente ale art. 6 alin. 1 din Conventie prevad urmatoarele:
"Orice persoana are dreptul la judecarea (....) cauzei sale, de catre o instanta (....) care va hotari (....) asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (....)."
24. Potrivit Guvernului, Contractul de schimb incheiat la 2 aprilie 1984 intre mama reclamantului si Cooperativa Agricola Snagov nu a fost finalizat si nu a produs efecte.
25. Guvernul admite ca terenul atribuit in posesie de catre autoritati nu corespundea amplasamentului stabilit prin Hotararea din 25 septembrie 1997. Totusi, Guvernul evidentiaza faptul ca neexecutarea hotararii mentionate mai sus nu este imputabila autoritatilor, ci este consecinta unei imposibilitati obiective de executare, datorata lipsei de diligenta a reclamantului in a cere anularea titlurilor de proprietate eliberate tertilor.
26. Guvernul considera ca reclamantul ar fi putut cere executarea silita a hotararii in cauza si ar fi putut introduce actiuni in fata instantelor nationale, fie pentru obtinerea executarii prin echivalent, fie pentru a obtine condamnarea autoritatilor administrative la plata de daune cominatorii sau a unei amenzi civile.
27. In observatiile sale complementare (ulterioare datei de 31 martie 2005, data la care Camera a declarat cererea partial admisibila), Guvernul a informat Curtea ca autoritatile locale analizeaza posibilitatea initierii procedurilor de anulare a titlurilor de proprietate eliberate tertilor pentru terenul de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov, pentru a se obtine analizarea drepturilor de proprietate concurente, si ca un proiect de lege a fost elaborat in scopul de a permite comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 sa revoce, ele insele, titlurile de proprietate eliberate in mod abuziv, cu conditia ca respectivele titluri de proprietate sa nu fi intrat inca in "circuitul civil".
28. Reclamantul contrazice teza Guvernului. El apreciaza ca neexecutarea Hotararii din 25 septembrie 1997 este imputabila exclusiv autoritatilor si ca actiunile pe care ar fi trebuit sa le introduca pentru a obtine executarea hotararii constituie o sarcina excesiva, contrara art. 6 § 1 din Conventie.
29. In raspunsul sau la observatiile complementare ale Guvernului, reclamantul evidentiaza faptul ca respectivul contract de schimb din 2 aprilie 1984 a fost considerat valid de ambele parti, statul comportandu-se ca proprietar al terenului apartinand anterior mamei sale, distrugand casa, precum si livada si via situate pe acel teren.
30. In plus, reclamantul considera ca imposibilitatea obiectiva invocata de Guvern se datoreaza faptelor proprii ale acestuia, in special eliberarii ilegale a titlurilor de proprietate catre terti in timpul si dupa finalizarea procedurii in urma careia s-a pronuntat Hotararea din 25 septembrie 1997. Or, nimeni nu se poate prevala de propria sa turpitudine pentru nerespectarea unor hotarari definitive. Intr-o astfel de situatie, statele ar putea oricand crea situatii de "imposibilitate obiectiva" si priva de orice forta obligatorie hotararile investite cu autoritate de lucru judecat.
31. Reclamantul arata, de asemenea, ca a folosit mijloacele existente la momentul faptelor, respectiv actiunea in contencios administrativ, pentru a constrange autoritatile sa-l puna in posesie pe teren. De altfel, el observa ca posibilitatea de a obtine o reparatie prin echivalent, in cadrul executarii silite, a fost introdusa in legislatia interna prin Ordonanta Guvernului nr. 138/2000, intrata in vigoare la data de 2 ianuarie 2001; or, la acea data, dreptul sau prevazut de Hotararea din 25 septembrie 1997 era deja prescris.
32. Curtea reaminteste ca dreptul de acces la justitie, garantat de art. 6 din Conventie, protejeaza, de asemenea, punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii care, intr-un stat care respecta preeminenta dreptului, nu pot ramane fara efect in detrimentul unei parti (a se vedea, printre altele, Hornsby impotriva Greciei, Hotararea din 19 martie 1997, Culegere 1997-II, p. 510-511, § 40, Burdov impotriva Rusiei, nr. 59.498/00, § 34, 7 mai 2002, si Ruianu impotriva Romaniei, nr. 34.647/97, 17 iunie 2003).
33. In plus, Curtea a considerat ca, daca se poate admite ca statele sa intervina intr-o procedura de executare a unei hotarari judecatoresti, o asemenea interventie nu poate avea drept consecinta impiedicarea, invalidarea sau intarzierea in mod excesiv a executarii, nici, cu atat mai putin, repunerea in discutie a fondului acelei hotarari (a se vedea Immobiliare Saffi impotriva Italiei, 28 iulie 1999, Culegere 1999-V §§ 63 si 66, si Satka si altii impotriva Greciei, nr. 55.828/00, § 57, 27 martie 2003).
34. Curtea remarca faptul ca in speta nu se contesta faptul ca Hotararea din 25 septembrie 1997, prin care Comisia locala a fost obligata sa-l puna pe reclamant in posesie pe terenul de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov, nu a fost nici executata intocmai, nici anulata sau modificata in urma exercitarii unei cai de atac prevazute de legea interna. Comisia locala era unica competenta pentru a-l pune pe reclamant in posesie pe terenul sau conform hotararii anterior mentionata.
35. Pe cale de consecinta, Curtea considera ca reclamantul a suferit o ingerinta in dreptul sau la executarea unei hotarari judecatoresti. Ramane de stabilit daca aceasta ingerinta este compatibila cu art. 6 din Conventie.
36. In aceasta privinta, Curtea observa faptul ca Comisia locala a refuzat sa se conformeze dispozitiilor Hotararii din 25 septembrie 1997 si ca ea a eliberat reclamantului un titlu de proprietate asupra unui alt teren decat cel indicat in hotararea mai sus mentionata. Or, atribuirea unui teren diferit fata de cel stabilit prin Hotararea din 25 septembrie 1997 nu a fost motivata prin nicio decizie administrativa formala.
37. Apoi, Curtea de Apel Bucuresti, prin Hotararea sa din 20 aprilie 2000, a considerat ca Comisia locala nu era obligata sa execute hotararea in cauza, retinand ca eliberarea titlurilor de proprietate catre terti exonera comisia de obligatia impusa prin Hotararea din 25 septembrie 1997. Cu toate acestea, Curtea de Apel Bucuresti nu a facut referire nici la motivele care au justificat atribuirea unui alt teren decat cel stabilit prin Hotararea din 25 septembrie 1997, nici la prevederile legale care ar fi permis o astfel de abatere (§ 17 de mai sus). Or, aceasta motivare sumara din partea unei instante, care se limiteaza la constatarea existentei titlurilor eliberate unor terti, nu poate constitui o "imposibilitate obiectiva" care ar putea exonera Comisia locala de obligatia prevazuta de hotararea definitiva mentionata anterior.
38. In plus, odata ce o hotarare interna definitiva este pronuntata de instantele nationale, ea trebuie pusa in aplicare cu o claritate si o coerenta rezonabile de catre autoritatile publice, pentru a evita, pe cat posibil, nesiguranta juridica si incertitudinea pentru subiectele de drept interesate de aplicarea sa (a se vedea, mutatis mutandis, Paduraru impotriva Romaniei, nr. 63.252/00, § 92, CEDO 2005...).
39. In orice caz, nu este oportun a-i cere unei persoane care a obtinut o creanta contra statului in urma unei proceduri judiciare sa fie nevoita apoi sa initieze o procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie (Metaxas impotriva Greciei, nr. 8.415/02, § 19, 27 mai 2004). Trebuie reamintit faptul ca obligatia reclamantului de a introduce actiuni in anularea titlurilor de proprietate ale tertilor este excesiva si ca obligatia de a actiona incumba autoritatilor (Sabin Popescu impotriva Romaniei, nr. 48.102/99, §§ 58-60, 2 martie 2004).
40. Or, in cauza, Comisia locala a eliberat titluri de proprietate unor terti pentru terenul de 4.000 m2, situat pe malul lacului Snagov, fara a depune diligenta pentru a determina situatia juridica a acestui teren. De altfel, Curtea nu poate sa nu observe ca doua dintre titlurile de proprietate eliberate tertilor asupra terenului in litigiu au fost intocmite dupa ce Comisia locala a fost obligata prin Hotararea din 25 septembrie 1997 sa puna reclamantul in posesie pe acelasi teren (§ 13 de mai sus). Cu toate acestea, Curtea constata ca in observatiile sale complementare Guvernul a indicat ca in prezent autoritatile administrative analizeaza posibilitatea initierii unor proceduri judiciare in vederea anularii titlurilor de proprietate eliberate tertilor.
41. Aceste elemente sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca, in aceasta cauza, refuzand sa execute Hotararea din 25 septembrie 1997 prin care se dispune punerea in posesie a reclamantului pe un teren identificat si neprezentandu-i acestuia o justificare valabila pentru acest refuz sau pentru abaterea de la hotarare, autoritatile nationale l-au privat de dreptul de acces efectiv la justitie.
42. In consecinta, art. 6 alin. 1 din Conventie a fost incalcat. 
#PAGEBREAK#
II. Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1 
43. Reclamantul se plange de faptul ca neexecutarea Hotararii din 25 septembrie 1997 i-a incalcat dreptul la respectarea bunurilor. El invoca art. 1 din Protocolul nr. 1, care prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
44. Guvernul contesta aceasta afirmatie. El considera ca reclamantul se prevala de un contract de schimb a carui validitate nu a fost confirmata.
45. In opinia Guvernului, Sentinta din 25 septembrie 1997, pronuntata in urma unei actiuni in contencios administrativ vizand constrangerea autoritatilor sa-l puna pe reclamant in posesie pe un teren, nu a facut sa ia nastere in patrimoniul acestuia din urma niciun drept de proprietate, nicio creanta certa privind terenul in litigiu. Numai o actiune bazata pe dispozitiile Legii nr. 18 ar fi constituit o cale de atac care ar fi putut permite reclamantului sa i se reconstituie dreptul sau de proprietate asupra terenului. In plus, Guvernul considera ca, din acelasi motiv, reclamantul nu era titularul niciunei creante sau sperante legitime de a-si vedea reconstituit dreptul sau de proprietate asupra terenului, cu atat mai mult cu cat punerea in posesie constituia, conform legii, o etapa anterioara reconstituirii dreptului de proprietate asupra unui teren si poate face obiectul unor actiuni in justitie.
46. Hotararea din 25 septembrie 1997 nu a condamnat Comisia locala decat la punerea reclamantului in posesie pe un teren si la eliberarea procesului-verbal de punere in posesie. Reclamantul nu ar putea deci pretinde ca detine decat "o speranta legitima" de a fi pus in posesia terenului, pe care l-ar utiliza in calitate de posesor, si nu de proprietar.
47. In plus, eventuala ingerinta in dreptul reclamantului de a fi pus in posesia terenului in cauza si rezultand din neexecutarea Hotararii din 25 septembrie 1997 nu este imputabila autoritatilor, ci reclamantului care, potrivit Guvernului, nu a demarat o procedura pentru a solicita constatarea nulitatii titlurilor de proprietate ale tertilor. In orice caz, eventuala ingerinta era prevazuta de lege, urmarea un scop legitim, si anume protectia drepturilor altuia, in temeiul principiului sigurantei raporturilor juridice, si era proportionala cu scopul urmarit. De altfel, reclamantul ar fi putut cere executarea prin echivalent a Hotararii din 25 septembrie 1997.
48. In observatiile sale complementare Guvernul pune accentul pe faptul ca reclamantul nu poate pretinde ca are un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, in masura in care nu a parcurs toate etapele prevazute de Legea nr. 18 pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Astfel, decizia unei comisii judetene de validare sau invalidare a propunerilor comisiilor locale nu da nastere unui drept de proprietate, in masura in care nu reprezinta punctul final al procedurii de reconstituire a acestui drept. Pentru ca reclamantul sa se poata prevala de un drept de proprietate, ar fi trebuit ca respectiva Comisie locala sa-l puna in posesie pe un teren si ca Comisia judeteana sa elibereze un titlu de proprietate in favoarea sa. Or, in cauza, Comisia locala nu l-a pus pe reclamant in posesie pe terenul in litigiu. In plus, spre deosebire de cauzele Dragne si Croitoru impotriva Romaniei, in care comisiile locale si judetene au fost condamnate sa puna reclamantii in posesia unui teren si sa le elibereze titluri de proprietate, in prezenta cauza, Hotararea din 25 septembrie 1997 se limita sa condamne Comisia locala la punerea reclamantului in posesia terenului.
49. Guvernul tine sa sublinieze ca Hotararea din 20 aprilie 2000 a Curtii de Apel Bucuresti a informat reclamantul asupra circumstantelor care au impiedicat Comisia locala sa il puna in posesie pe terenul solicitat, si anume eliberarea titlurilor de proprietate catre terti, astfel incat neexecutarea Sentintei din 25 septembrie 1997 reprezinta o "limitare compatibila" cu dreptul la un proces echitabil (Hotararea Sabin Popescu, citata anterior, § 76).
50. Reclamantul subliniaza ca Guvernul pune in discutie temeinicia hotararii din 25 septembrie 1997 pronuntata in urma unei actiuni in contencios administrativ si investita cu autoritate de lucru judecat. Imposibilitatea obiectiva de a executa sentinta mentionata anterior este, in opinia reclamantului, imputabila autoritatilor care au eliberat titluri de proprietate ilegale tertilor, dupa ce aceasta sentinta a devenit definitiva.
51. Reclamantul arata ca ingerinta in dreptul sau de proprietate nu era prevazuta de lege si ca, in orice caz, nu era deloc proportionala cu scopul urmarit. El considera ineficienta calea executarii silite a hotararii.
52. In raspunsul sau la observatiile complementare ale Guvernului, reclamantul sustine ca are un drept de proprietate asupra terenului in litigiu, in baza Contractului de schimb din 2 aprilie 1984 si a Deciziei Comisiei judetene din 26 octombrie 1995. In opinia sa, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum era in vigoare in momentul in care Hotararea din 26 octombrie 1995 a fost pronuntata, prevedea ca etape validarea dreptului de catre comisia judeteana, eliberarea titlului de proprietate si punerea in posesie de catre comisia locala.
53. Curtea aminteste ca, pentru a stabili daca reclamantul dispunea de un "bun" in sensul art. 1 al Protocolului nr. 1, ea trebuie sa analizeze daca hotararea din 25 septembrie 1997 a dat nastere in favoarea reclamantului la o creanta suficient de bine stabilita pentru a fi exigibila (a se vedea Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreatis impotriva Greciei, Hotararea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 84, § 59).
54. Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 asa cum este interpretat de jurisprudenta Curtii, notiunea de "bun" poate acoperi atat "bunurile actuale", cat si valorile patrimoniale, inclusiv creantele, in baza carora reclamantul poate pretinde ca are cel putin o "speranta legitima" de a se bucura in mod efectiv de un drept de proprietate (Kopecky impotriva Slovaciei [MC], nr. 44.912/98, § 35, 28 septembrie 2004). Curtea a afirmat deja ca o creanta poate fi considerata drept o "valoare patrimoniala" atunci cand are o baza suficienta in dreptul intern, de exemplu atunci cand este confirmata de o jurisprudenta bine stabilita a instantelor (Kopecky, citata anterior, § 48). In plus, o anumita pertinenta in aceasta privinta o poate avea problema de a sti daca, in contextul procedurii incriminate, reclamantul putea pretinde ca are o "speranta legitima" de a se bucura in mod efectiv de un drept de proprietate (Kopecky, citata anterior, § 42).
55. Curtea constata ca, in speta, hotararea definitiva din 25 septembrie 1997 a creat in beneficiul reclamantului "speranta legitima" de a se vedea pus efectiv in posesia terenului indicat in decizia administrativa din 26 octombrie 1995 si de a obtine astfel titlul administrativ de proprietate. In aceste conditii, creanta sa este suficient stabilita pentru a constitui o "valoare patrimoniala" care implica aplicarea garantiilor prevazute de art. 1 din Protocolul nr. 1.
56. Cu toate acestea, Hotararea din 25 septembrie 1997 nu a fost executata in conformitate cu dispozitivul sau si neexecutarea sa este imputabila in exclusivitate autoritatilor administrative competente. Reiese ca imposibilitatea pentru reclamant de a obtine executarea acestei sentinte reprezinta o ingerinta in dreptul sau la respectarea bunurilor, care este mentionat in prima fraza a primului alineat al art. 1 citat anterior (Sabin Popescu, citata anterior, § 80).
57. Refuzand sa execute in conformitate cu dispozitivul sau aceasta hotarare, autoritatile nationale au privat reclamantul de dreptul de a se bucura de dreptul sau de proprietate asupra terenului in litigiu, fara a-i oferi o justificare.
58. Curtea reitereaza totusi faptul ca nu se contesta ca reclamantului i s-a oferit un alt teren decat cel prevazut in dispozitivul hotararii si pe care il refuza in prezent, chiar daca autoritatile i-au eliberat un titlu administrativ de proprietate asupra acestui teren. De altfel, partile sunt in dezacord asupra problemei de a sti daca terenul oferit reclamantului are o valoare echivalenta cu a celui la care avea dreptul in baza Sentintei din 27 septembrie 1997 (a se vedea, a contrario, Sabin Popescu, citata anterior, § 82).
59. Curtea considera ca atribuirea in proprietate a unui alt teren nu este de natura sa acopere lipsa de justificare a ingerintei (Sabin Popescu, citata anterior, § 84) si nu constituie niciun act de natura a-l face pe reclamant sa piarda calitatea de victima, deoarece "o decizie sau o masura favorabila reclamantului nu este suficienta, in principiu, sa-i retraga calitatea de ÇþvictimaÈO decat daca autoritatile nationale au recunoscut, explicit sau in substanta si apoi reparat, incalcarea Conventiei" (Dalban impotriva Romaniei [MC], nr. 28.114/95, § 44, ECHR 1999-VI). Ori, in speta, incalcarea nu a fost niciodata recunoscuta. De altfel, Curtea aminteste ca autoritatile nationale studiaza posibilitatea de a initia procedurile civile de constatare a nulitatii titlurilor eliberate tertilor, pentru a stabili situatia juridica a terenului in litigiu.
60. Avand in vedere cele de mai sus, Curtea concluzioneaza ca s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1. 

III. Asupra aplicarii articolului 41 din Conventie 
61. In temeiul articolului 41 din Conventie,
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila". 

A. Prejudiciu 
62. Reclamantul solicita, cu titlu de prejudiciu material, fie punerea in posesie a partii libere din terenul in litigiu (adica 3.000 m2) si plata sumei de 149.945 euro reprezentand contravaloarea partii din teren care nu poate fi restituita in natura, fie plata sumei de 194.158 euro, reprezentand valoarea intregului teren, conform unei expertize pe care a cerut-o. El solicita, de asemenea, suma de 1.560 euro, reprezentand valoarea unei case pe care parintii sai au construit-o pe terenul in cauza in timpul perioadei in care il aveau in posesie. El considera, de asemenea, ca nationalizarea terenului si derularea procedurilor au avut consecinte asupra carierei sale, ceea ce i-a cauzat un prejudiciu material de 20.000 euro.
Reclamantul cere de asemenea 30.000 euro cu titlu de prejudiciu moral pe care il considera legat de prejudiciul material.
63. Guvernul considera ca cererea referitoare la prejudiciul material este disproportionata in masura in care reclamantul este titularul unui drept de proprietate asupra unui alt teren cu aceeasi suprafata situat in Snagov. El mentioneaza ca terenul oferit reclamantului de Comisia judeteana corespunde celui care a apartinut parintilor sai inainte de incheierea Contractului de schimb din 2 aprilie 1984 si care este situat tot in comuna Snagov. De altfel, Guvernul sustine ca valoarea terenului revendicat (intre 15 si 25 euro pe m²) de reclamant este mai mica decat cea a terenului oferit de Comisia locala (intre 20 si 25 euro pe m²).
64. Guvernul admite ca restitutio in integrum este cea mai buna modalitate de a repara un prejudiciu. Cu toate acestea, premisa pentru a se putea proceda la restituire este existenta unui drept de proprietate in favoarea reclamantului, urmata de o privare de proprietate nejustificata. Or, conform Guvernului, in aceasta cauza si, spre deosebire de cauzele Croitoru si Dragne, mai sus citate, reclamantul nu are un "bun" in sensul Conventiei (§ 49 de mai sus).
65. In plus, Guvernul tine sa precizeze ca restitutio in integrum nu este singura modalitate de reparare a unui eventual prejudiciu, plata unei reparatii putand fi uneori luata in considerare.
66. In privinta prejudiciului moral invocat de reclamant, Guvernul considera ca ar fi suficient compensat prin simpla constatare a incalcarii art. 6 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1.
67. Curtea reaminteste ca o hotarare care constata o incalcare implica pentru statul parat obligatia juridica in virtutea Conventiei de a pune capat incalcarii si de a inlatura consecintele acesteia. Daca dreptul intern nu permite decat o inlaturare partiala a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea din cauza carora s-a constatat o incalcare a Conventiei. In exercitarea acestei puteri, ea dispune de o anumita latitudine; adjectivul "echitabil" si partea din fraza "daca e cazul" dovedesc acest lucru.
68. Printre elementele luate in consideratie de Curte, atunci cand decide in aceasta materie, figureaza prejudiciul material, adica pierderile efectiv suferite ca o consecinta directa a incalcarii invocate si dauna morala, adica reparatia starii de neliniste, a neplacerilor si a incertitudinilor rezultate din aceasta incalcare, precum si alte daune care nu sunt de natura materiala (a se vedea, intre altele, Ernestina Zullo impotriva Italiei, nr. 64.897/01, § 25, 10 noiembrie 2004).
69. Curtea observa ca Comisia judeteana a eliberat un titlu de proprietate in favoarea reclamantului pentru un alt teren. Cu toate acestea, partile sunt in dezacord in privinta valorii acestui teren in raport de valoarea terenului de 4.000 m2 situat pe malul lacului Snagov. In consecinta, Curtea nu poate, in cazul de fata, sa considere ca reclamantului i s-a atribuit un bun echivalent cu cel la care avea dreptul si ca astfel prejudiciul sau a fost reparat (a se vedea, a contrario, Sabin Popescu, citata anterior, § 91).
70. Curtea considera, date fiind circumstantele spetei, ca punerea reclamantului in posesie asupra bunului litigios, asa cum a fost dispusa prin Hotararea din 25 septembrie 1997 a Tribunalului Bucuresti, l-ar pune pe cat posibil intr-o situatie echivalenta cu cea in care s-ar fi aflat daca cerintele art. 6 alin. 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost incalcate.
71. In cazul in care statul parat nu va proceda la o asemenea restituire in termen de 3 luni de la data la care prezenta hotarare va deveni definitiva, Curtea hotaraste ca acesta va trebui sa plateasca reclamantului, cu titlu de daune materiale, o suma corespunzatoare valorii actuale a bunului, adica 120.000 euro.
72. In plus, Curtea considera ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral, in special din cauza frustrarii provocate de imposibilitatea executarii hotararii pronuntate in favoarea sa, si ca acest prejudiciu nu este suficient compensat prin constatarea incalcarii.
73. In aceste imprejurari, avand in vedere ansamblul elementelor aflate la dispozitia sa si statuand in echitate, asa cum prevede art. 41 din Conventie, Curtea acorda reclamantului 4.000 euro cu titlu de prejudiciu moral. 

B. Cheltuieli de judecata 
74. Reclamantul cere, de asemenea, 2.000 euro cu titlu de cheltuieli de judecata in fata instantelor interne si in fata Curtii. El prezinta ca dovada copii ale chitantelor ce atesta plata onorariului de avocat, in suma de 5.300.000 lei romanesti (ROL), si cele ale expertizei realizate pentru evaluarea valorii terenului, reprezentand 15.000.000 lei (ROL).
75. Guvernul nu se opune rambursarii cheltuielilor de judecata ocazionate de procedurile in fata instantelor interne si in fata Curtii, cu conditia sa fie justificate, reale, necesare si rezonabile.
76. Conform jurisprudentei Curtii, un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor de judecata decat in masura in care a fost stabilit caracterul real, necesitatea si caracterul rezonabil al valorii lor. In cazul in speta, tinand cont de elementele aflate la dispozitia sa si de criteriile mentionate anterior, Curtea considera rezonabila suma de 640 euro cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de procedurile nationale si de cele in fata Curtii si o acorda reclamantului. 

C. Dobanzi moratorii 
77. Curtea considera necesar sa aplice majorarile de intarziere echivalente cu rata dobanzii pentru facilitatea de credit marginal practicata de Banca Centrala Europeana, la care se vor adauga 3 puncte procentuale.

DIN ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

IN UNANIMITATE,
1. hotaraste ca s-a incalcat art. 6 alin. 1 din Conventie;
2. hotaraste ca s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa execute Hotararea din 25 septembrie 1997 a Tribunalului Bucuresti in termen de 3 luni de la data la care hotararea va deveni definitiva, in conformitate cu art. 44 alin. 2 al Conventiei; ca, in caz contrar, statul parat va trebui sa plateasca reclamantului, in termen de 3 luni de la data la care hotararea va deveni definitiva, in conformitate cu art. 44 alin. 2 al Conventiei, suma de 120.000 euro (o suta douazeci de mii de euro); ca, in orice caz, statul parat trebuie sa plateasca reclamantului 4.000 euro (patru mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral si 640 euro (sase sute patruzeci de euro) pentru cheltuieli de judecata, plus orice suma ce ar putea fi datorata cu titlu de impozit, convertita in lei romanesti la cursul de schimb aplicabil la data platii;
b) ca, incepand de la expirarea respectivului termen si pana la efectuarea platii, aceste sume se vor majora cu o dobanda simpla la o rata egala cu cea a facilitatii de credit marginal a Bancii Centrale Europene aplicabile in aceasta perioada, majorata cu un procent de 3 puncte;
4. respinge restul cererii de satisfactie echitabila.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la data de 15 iunie 2006 in conformitate cu art. 77 alin. 2 si 3 din Regulament.


Bostjan M. Zupancic,
presedinte

Vincent Berger,
grefier