Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sesizat luni ICCJ pentru a pronunta o decizie care sa asigure interpretarea si aplicarea unitara a articolului 9 alineatul 8 din Legea nr.112/1995, referitoare la posibilitatea valorificarii pe cale silita a imobilelor cu destinatie de locuinte trecute in proprietatea statului si dobandite in temeiul prevederilor acestui articol.
In comunicatul emis de Ministerul Public, se evidentiaza caracterul neunitar al practicii judiciare in ceea ce priveste interpretarea pe care au dat-o magistratii judecatori dispozitiei art.9 alin.8 din Legea nr.112/1995.
Intr-o prima interpretare, instantele au apreciat ca imobilele dobandite in temeiul acestui articol pot face obiectul urmaririi silite, intrucat legea prevede o indisponibilizare temporara a imobilelor cumparate in baza actului normativ sus-mentionat, dar nu le declara neurmaribile, astfel incat pot fi valorificate pe calea executarii silite.
Alte instante, insa, au oferit aceluiasi articol o alta interpretare, in sensul ca interdictia de instrainare a acestor imobile se extinde si asupra vanzarii pe calea executarii silite.
In conformitate cu aceasta orientare, imobilele al caror regim juridic este reglementat de Legea nr.112/1995, sunt inalienabile temporar, astfel incat asupra lor nu se pot realiza acte de dispozitie sau acte de executare silita, pentru ca in acest mod, acest gen de acte ar reprezenta o modalitate indirecta de eludare a dispozitiilor legale care scot temporar din circuitul civil aceasta categorie de bunuri.
Procurorul general a apreciat ca inalienabilitatea prevazuta in continutul Legii 112/1995 vizeaza bunul ce nu poate fi instrainat in nici un mod si nu persoana care este titulara dreptului, interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.9 alin 8 din actul normativ mentionat, concordanta literei si spiritului legii este in sensul ca interdictia instrainarii se extinde si asupra vanzarii pe calea executarii silite.
Concluzia se impune pentru ca imobilul este inalienabil temporar, ceea ce inseamna ca asupra lui nu se pot realiza acte de executare silita, pentru ca, daca am admite contrariul, ar rezulta ca acest gen de acte ar reprezenta in realitate o modalitate indirecta de eludare a dispozitiilor legale ce scot temporar din circuitul civil aceasta categorie de bunuri, se precizeaza in comunicatul Ministerului Public.
Mai mult, legiuitorul a utilizat termenul general de „instrainare” fara sa prevada exceptii (exceptiile fiind expres si limitativ prevazute de lege) si, ca atare, instanta nu este indreptatita sa interpreteze dispozitiile art.9 alin.8 din Legea nr.112/1995 in sensul ca ele nu privesc instrainarile efectuate in cadrul executarii silite, intentia legiuitorului fiind aceea de a exclude orice forma de transfer al dreptului de proprietate, atat cu titlu oneros, cat si cu titlu gratuit si stoparea tendintelor speculative ale celor ce le-au dobandit in conditii speciale prevazute de lege si care, eludand prevederile legale, ar dori sa le revanda prin acte intre vii, conform aceluiasi comunicat.
Din interpretarea sistematica a dispozitiilor Codului de procedura civila si Codului civil cu cele ale legii speciale, rezulta ca imobilele ce intra sub incidenta interdictiei de instrainare prevazuta de art. 9 alineatul ultim nu pot face obiectul executarii silite imobiliare, intrucat nu se poate aprecia ca aceste imobile ar avea un regim juridic diferit in cele doua ipoteze, respectiv vanzare voluntara si vanzare pe calea executarii silite, concluzioneaza Procurorul general.
Comentarii articol (0)