Traim in doua Romanii?

Patriotismul este sentimentul de dragoste și devotament fata de patrie si de popor, statornicit in decursul istoriei, spune Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. Cum se vede, insa, patriotismul prin ochii fiecaruia dintre noi? As fi curioasa sa aflu.

Patriotismul pare rupt dintr-o carte de istorie, un concept desuet care, in prezent, nu mai are nimic in comun cu semnificatia pe care o dadeau oamenii acum o suta de ani cuvantului.

In zilele noastre, in cea mai intalnita interpretare, patriotismul pare apanajul demagogilor, al politicienilor care incearca doar sa mai smulga cateva voturi de la electoratul trecut de o anumita varsta.

Ocazional, societatea in ansamblul ei este cuprinsa de patriotism violent si infatuat. De obicei, e data fixa de 1 decembrie, cand discursurile despre istoria noastra “remarcabila”, “importanta Romaniei in lume” si altele asemanatoare, nu mai contenesc.

Totusi, mai sunt si alte momente in care avem puseuri de patriotism. De obicei, cand altii ne critica. Cel mai elocvent exemplu recent este episodul cu emisiunea franceza de divertisment in care s-a spus despre romani ca sunt “cersetori paduchiosi” care traiesc in pubela Bucuresti. Stirea a facut inconjurul posturilor de televiziune, iar o pleiada de comentatori, invitati prin cele mai diverse emisiuni, au intors subiectul pe toate partile, manifestandu-se zgomotos impotriva francezilor si proslavind cu emfaza Romania. La toate acestea se adauga miile de romani ofuscati care, la colt de strada, au disecat si ei subiectul, simtindu-se raniti in orgoliul lor de "ROMANI".

Un eveniment similar care ne-a starnit pariotismul s-a petrecut la deschiderea oficiala a Stadionului National. Marcel Pavel, invitat sa intoneze imnul de stat, a “cosmetizat” putin versurile, astfel incat, a zis el ulterior, imnul sa nu aiba niciun fel de “rezonanta politica”. Din nou, emisiuni peste emisiuni, comentatori de toate felurile, refrenele bine-cunoscute "vai, ce oroare", "nu e posibil asa ceva", "un afront la adresa Romaniei si simbolurilor ei", etc.

De aici, putem trage o concluzie simpla. Aparent, in zilele noastre, doar in momentele de derapaj se trezeste in noi patriotismul. Doar atunci gasim vreme sa ne idealizam trecutul, sa ne amintim de simboluri sau de valori, sa ridicam in slavi tara in care ne-am nascut.

In lipsa acestor momente, insa, defaiman si criticam. Aceeasi tara. Ca si cum am trai in doua Romanii diferite. Una pe care o blamam din motive pe care ni le da in fiecare zi si una pe care ocazional o idealizam pentru ca... Chiar, de ce apreciem Romania? Doar pentru ca simtim nevoia sa o aparam in fata altora care o critica, pe principiul "rea, rea, dar e tara noastra"? Sau o criticam mai des decat o laudam tocmai pentru ca ne da prea putine motive sa fim mandri de ea? Sa o iubim si sa o apreciem? Aici cred ca am atins punctul nevralgic. Si de aici as vrea sa pornim discutia noastra de azi.

Asadar, indraznim sa va intrebam de ce iubiti si de ce nu iubiti Romania. Ca de obicei, incepem noi prin a sintetiza cateva dintre posibilele raspunsuri pentru fiecare dintre cele doua intrebari.

De ce iubim Romania?

• Pentru ca, oricat de murdara ar fi sau oricate gropi ar fi in asfalt, aici e ACASA. Locul in care ne-am nascut si in care sunt ingropati inaintasii nostri. E in legea firii sa tratam cu indulgenta lucrurile care ne sunt dragi. Ii iertam multe Romaniei, caci, nu-i asa, "e a noastra". La fel cum o mama nu-si iubeste mai putin copilul nazbatios sau obraznic.
•  Pentru ca ne mandrim cu George Enescu, Mircea Eliade, Constantin Brancusi si Aurel Vlaicu, Nicolae Iorga sau Eugen Ionescu. Si cu toti olimpicii. Si cu toti romanii de succes care lucreaza in cele mai mari companii ale lumii. Si, cumva, pe undeva, ne bucura succesul lor, aratandu-ne ca Romania are si o alta fata decat cea pe care ni-o infatiseaza in fiecare zi.
• Pentru ca are locuri care iti taie rasuflarea. Daca nu ma credeti, vizualizati aici zeci de poze ale unor locuri cu adevarat spectaculoase.
•  Pentru ca tara noastra. Daca noi nu o iubim, cine sa o faca? Si aici o sa-l citez pe marele Eliade, care spunea "Trebuie sa iubesti Romania cu frenezie, s-o iubesti si sa crezi in ea impotriva tuturor evidentelor- ca se poti uita gradul de descompunere in care am ajuns"

De ce NU iubim Romania?

• Pentru ca se complace. In coruptie, in nesimtire, in mitocanie, in lipsa bunului-gust, in murdarie si in orice alte defecte mai puteti insira (daca le-am enumera pe toate, probabil am scrie la infinit).
• Pentru ca nu ne ofera protectia sociala. Cotizam la un sistem de pensii de care nu suntem siguri ca vom ajunge sa beneficiem. Cotizam la un sistem de asigurari de santate pentru niste servicii care ne pot imbolnavi mai mult decat sa ne faca bine. Locurile de munca sunt nesigure. Viitorul e destul de sumbru.
•  Pentru ca promoveaza non-valori si abandoneaza in uitare lucrurile care ar merita cu adevarat sa fie aduse in fata. Avem vedete de carton, ne uitam narcotizati la Becali sau Sexy Braileanca, insa ne amintim de Johnny Raducanu sau de Gheorghe Dinica numai cand pleaca dintre noi.
• Pentru ca e tara in care se organizeaza nunti cu manele in fata blocului (sau mai nou in mijlocul unui drum national)
• Pentru ca e tara care ne invrajbeste unii impotriva celorlalti. Bugetari versus privati. Functionari versus contribuabili. "Razboiul" intern care ne macina are multe fatete.
•  Din cauza oamenilor pe care ii intalnim. Romania e plina de oameni tristi si deprimati. Oameni care se inchid in casele lor, prinsi cu atatea probleme si atatea griji, incat nu mai au timp sa se bucure de nimic altceva. Sclavi ai televizoarelor. Apoi, sunt oameni cu prejudecati, oameni conservatori, incremeniti intr-o mentalitate arhaica, care se grabesc sa judece. Mai sunt si oamenii obraznici, tupeisti, pregatiti oricand sa te "traga in piept", daca nu esti suficient de atent.
• Pentru ca e tara haosului legislativ, in care se dau legi azi ca sa fie modificate maine. In care legile nu sunt elaborate sa simplifice, ci sa complice. Nu in sprijinul cetateanului, ci in detrimentul lui.
•  Pentru ca nu are o capitala frumoasa. Desi are locuri incredibile si cladiri impresionante, Bucurestiul e murdar, aglomerat, plin de caini. Nu are locuri de promenada, cladirile istorice se prabusesc, centrul vechi e o epava.

Va invitam acum sa completati si voi cele doua liste.

PS. Stim ca, in situatia data, e mai usor sa critici decat sa gasesti motive sa apreciezi. Provocarea noastra tocmai in asta consta. Gasiti oare mai multe motive sa o iubiti decat sa o criticati?