Oameni care nu pot spune nu (a patra parte)

Ați identificat printre membrii echipelor sau organizațiilor voastre oameni-care-nu-pot-spune-nu? Va regăsiți voi înșivă în parte în descrierea omului-care-nu-poate-spune-nu?
 
Dacă da, sunt câteva lucruri de făcut și de înțeles:

• Este vital pentru omul-care-nu-poate-spune-nu să înțeleagă că are dreptul (și chiar obligația față de sine însuși) să înțeleagă că poate spune și nu, fără să aibă motive să se simtă vinovat(ă) și fără ca asta să însemne că va fi “sters de pe fața pamantului” . Din nefericire, el/ ea este singurul care poate acționa pentru a schimba ceva în felul în care reacționează. Tot ce putem face din exterior este să încercăm să-i propunem să ia în considerare varianta ca, dacă ar schimba câte ceva în comportamentul său, ar avea de câștigat. Ca și în cazul altor probleme de percepție sau comportament, sugestia mea rămâne aceea că ajutorul unui coach sau alt specialist poate fi mai mult decât util.
• Omul-care-nu-poate-spune-nu nu va spune "da" dacă nu va avea la ce să spună "da". Nu-și va putea asuma problemele și responsabilitățile celorlalți dacă aceștia își asumă propriile responsabilități și dovedesc capacitatea de a-și rezolva singuri problemele.
• Într-un mediu corect, alături de oameni care nu simt tentația de a abuza de alții, chiar și omul-care-nu-poate-spune-nu poate funcționa bine.  Or, când nu se simte amenințat, abuzat și suprasolicitat, omul-care-nu-poate-spune-nu poate fi un angajat extrem de valoros: din pricina perfecționismului, a învățat mult și bine; este organizat și rapid – deoarece tot timpul a fost pus în situația de a face mult mai multe decât putea sau dorea; este empatic și intuitiv.
• Promovați prin toate instrumentele pe care le aveți ca oameni de HR o cultură organizațională sănătoasă, în care abuzurile să aibă dificultăți în a apărea. Comportamentele “toxice” scapă de sub control într-o cultură “toxica”. Abuse-free este cultura în care responsabilitățile și răspunderile sunt clare și netransmisibile, în care blamul este blamat, în care oamenii sunt tratați ca oameni și se acceptă reciproc cu toate emoțiile, aspirațiile, sensibilitățile, puterile și limitele pe care fiecare le avem. Cultura bazată pe respect și onestitate (onestitate profesională și emoțională). Cultura în care nimeni nu se așteaptă să fii supra-om, în care, rând pe rând, ne ajutăm și ajutăm. În care avem KPI-uri clare, procese inteligente, leaderi (și nu stăpâni de sclavi), programe de lucru care să permită și vieții private să existe și o atmosferă care ne încurajează să damde bună voie  tot ce-i mai bun din noi.
• Analizați cu atenție caracteristicile oamenilor din organizttie și dinamica relațiilor dintre aceștia. Nu va limitați la calcule, numere și rapoarte. Observați voi înșivă, direct. Nu vă bazați pe percepțiile și evaluările altora.

Nu în ultimul rând, în cazul în care ați identificat oameni-care-nu-pot-spune-nu în organizația voastră, uitați-vă atent: sunt mari șanse ca în imediata lor vecinătate să observați existența unui alt tip de om, omul-dominat-de-ego (adeseori în poziție superior ierarhică, dar nu neapărat).
 
De regulă, cele două tipologii se atrag ca niște magneți, iar combinația este… explozivă!

Articol aparut initial pe www.portalhr.ro. Puteti citi articolul original aici.