Andra Buta: Studiul in strainatate deschide minti, infrunta prejudecati si obliga la toleranta

Cum a fost sa studiezi in alta tara? Standardele sunt mai ridicate, cerintele mai grele?
Andra Buta: Dupa dilema "Franta sau Danemarca", dupa birocratia Erasmus, dupa noduri in gat, avioane si trenuri, m-am trezit, ex abrupto, in painea academica a tarii lui Molière. Desi franceza mea evoluase totusi de la stadiul "liberté, egalité, fraternité", in discutiile colocviale inca ma intepam sacaitor in "furculitioane". Colegii si profesorii au fost ingaduitori cu mine, din acest punct de vedere, dar eu nu m-am culcat pe-o ureche: m-am straduit sa renunt la "franceza romaneasca".

Scoala franceaza nu m-a dezamagit: m-a lasat sa-mi aleg cursurile, mi-a dat indicii pentru cercetarea lucrarii de dizertatie, m-a ademenit cu biblioteci labirintice. Cursurile sunt foarte interactive, fiecare student este incurajat sa-si exprime punctul de vedere, sa analizeze, sa gaseasca solutii, sa puna la indoiala ce afirma profesorul, sa-l contrazica. Profesorii sunt obisnuiti sa puna intrebari istete, constructive, nu sa dicteze raspunsuri.

Pe langa partea teoretica, sistemul educational francez pune accentul si pe partea practica. Astfel, perioadele de cursuri se impletesc cu stagiile, dand senzatia unei normalitati de bun simt. Stagiarii au exact acelasi statut ca si cei care lucreaza, de aici decurgand anumite avantaje care m-au vizat in mod direct: in comparatie cu Romania, in Franta am putut lua parte la un proces de mediere si am putut participa la o sedinta de judecata cu minori. In Romania acest lucru este aproape imposibil pentru ca stagiarul nu este nici asa, nici altminteri.

Am ramas cu o reala admiratie pentru seriozitatea francezilor, pentru optimismul lor, pentru raspunsul, deja devenit cliseic, pe care il dadeau la aproape orice problema cu care ma confruntam: "oui, c est possible".

Ce ti-a placut cel mai mult din experienta proiectelor internationale?
Andra Buta: In cadrul unui proiect international, toate persoanele sunt implicate, indiferent de nationalitate, lupta pentru acelasi lucru, avand acelasi scop. E minunat sa vezi cum oameni care la prima vedere par atat de diferiti ajung sa convearga intr-un singur punct. Desi deseori am intampinat dificultati birocratice, am observat ca oamenii, in general, vor sa coopereze, sunt dispusi sa-si impartaseasca experienta, vor sa faca schimb de informatii.

Din punctul tau de vedere, care sunt avantajele studiului in strainatate? De ce ar trebui sa aleaga un student programul Erasmus?
Andra Buta: Studiul in strainatate deschide minti, infrunta prejudecati, obliga la toleranta. In plus, intr-o facultate din strainatate mediul este mult mai competitiv, ceea ce reprezinta un imbold. In actualul context, este mult mai usor pentru un student roman sa studieze in strainatate, comparativ cu anii '90, spre exemplu (nu mai aduc in discutie perioada comunista). In consecinta, consider ca nimeni nu ar trebui sa rateze o astfel de sansa: abordarea profesorilor straini este cu mult diferita, iar ca student, experienta Erasmus te va cali, dar te va si propulsa pe piata muncii.

Intentionezi sa ramai in Romania sau ai vrea sa lucrezi peste hotare?
Andra Buta: Desi au fost momente cand am fost tentata sa imi construiesc o cariera in strainatate, m-am decis sa raman in Romania. Poate ca suna fortat, dar simt ca doar aici ma pot dezvolta complet ca individ, doar aici pot fi cu adevarat de folos. Cunosc punctele nevralgice ale acestei tari, dar ii simt si spiritul, potentialul. Nu este la moda, dar dintr-un soi de patriotism am decis sa raman in tara mea. As vrea sa pot contribui la progresul ei, sa ma alatur altor tineri intreprinzatori, contagiati de entuziasmul specific occidentalilor, orientati spre schimbare.

Cum ti-ai dezvoltat pasiunea pentru societate, pentru actiuni umanitare? Te-a indrumat cineva?
Andra Buta: Parafrazandu-l pe Paul Zarifopol, pasiunea mea pentru societate s-ar explica astfel: "Oamenii sunt caramizile, dar pe mine ma pasioneaza arhitectura". Ma intereseaza omul ca individ, dar ma fascineaza grupul. Simtind ca mai multi oameni la un loc inseamna mai multa putere, la 14 ani am devenit voluntar "Salvati Copiii". Eram un grup de adolescenti cu acelasi crez, eram niste copii care incercau sa ajute, la randul lor, alti copii. Domnul profesor Romeo Bolohan si doamna Camelia Iordache (presedinta filialei "Salvati Copiii" Suceava) au fost mentorii mei in ceea ce priveste voluntariatul. Au fost primele momente cand incepeam sa renunt la egoism, sa-mi indrept atentia catre ceilalti, sa inteleg notiunea de alteritate.

In ce mod a contribuit voluntariatul la formarea ta ca om? Te-au influentat sau te-au schimbat in vreun fel activitatile de voluntariat?
Andra Buta: Voluntariatul a avut in mod cert un impact major asupra mea, a fost prima mea implicare directa in societate. Am facut parte din departamentul "Si noi avem drepturi", mergeam in scoli la clasele I-IV si vorbeam despre Conventia Drepturilor Copiilor, analizam spete cu elevii si organizam jocuri pentru ca ei sa inteleaga fiecare drept in parte. In afara de aceste activitati, participam la mese rotunde cu presa si autoritatile locale, ocazie cu care dezbateam subiecte precum violenta in scoli, dreptul la opinie al elevului etc. Voluntariatul m-a facut sa am o mai mare incredere in mine, sa trec peste anumite bariere de comunicare, m-a transformat inr-o adolescenta mai responsabila, mai constienta de problemele din societate, m-a invatat ce inseamna munca in echipa. Totusi, cel mai mare beneficiu a fost ca am inteles ce inseamna sa actionezi din principiu, fara sa existe un scop mercantil. 

Crezi ca mentalitatea oamenilor mai poate fi schimbata? Majoritatea asociatiilor/ONG-urilor isi propun asta.
Andra Buta: Mentalitatea oamenilor este dificil de schimbat, oricat ne-am amagi. Functionam dupa stereotipuri, gandim "pe scurtatura", pe cai deja batatorite, ne este frica sa punem la indoiala ceea ce am fost invatati pana acum. Asociatiile sau ONG-urile nu pot avea un impact atat de mare incat sa schimbe mentalitatea oamenilor, singura solutie este educatia, iar aici ar trebui sa intervina statul (bineinteles, nu cum o face in prezent). Desi uneori se considera chiar si despre educatie ca reprezinta o alta metoda de a capata un nivel mai ridicat de prejudecati.

Unde te vezi peste cinci ani?
Andra Buta: Nu imi fac planuri cincinale, desi, am anumite repere si niste teluri de atins. Sper doar sa nu primesc bobarnace prea mari si sa-mi pierd elanul, inca inocent. Si, bineinteles, imi doresc sa am aceeasi putere de munca.

Cat de mult conteaza prietenii si familia pentru tine? Te-ai putea desparti de ei pentru a pleca in alta tara?
Andra Buta: Parintii sunt prietenii mei cei mai buni, persoanele care m-au influentat in mod decisiv in viata, care mi-au insuflat toate valorile dupa care imi ghidez existenta. Datorita lor sunt adultul de azi. Asadar, legatura dintre noi este foarte puternica. Cu toate acestea, fizic, suntem daja despartiti de cand am ales sa urmeaz facultatea in Cluj-Napoca. Totusi, incercam sa ne vedem cat de des putem si sa petrecem macar unele vacante impreuna. Nu cred ca as rezista mai mult de sase luni fara sa ii vad. Chiar si pe parcursul masterului din Franta au venit la mine in vizita.

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit?
Andra Buta: Parintii, in mod indirect, mi-au conturat un principiu de viata: "Etre neutre face à une situation d`injustice c`est choisir le côté de l`oppresseur" (n.r. Fiind neutru intr-o situatie nedreapta inseamna sa alegi partea asupritorului), si foarte des, imi spun in discutiile "tête - à - tête" sa raman intotdeauna un om demn, oricare ar fi contextul sau miza.

Colectia de oameni frumosi este o sursa saptamanala de speranta marca AvocatNet.ro. Aici veti intalni, sambata de sambata, oamenii firesti din Romania pe care ne era dor adanc sa ii auzim vorbind - oamenii echilibrati, care impresioneaza tocmai prin normalitatea lor, intr-o lume de "senzational" si "extraordinar" si "nemaipomenit".