Avocatul Poporului, sesizat să atace la CCR ordonanța prin care șefii de partide pot beneficia de coloane oficiale

Ordonanța 43/2015, care modifică Legea 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP, a fost adoptată de Guvern cu o săptămână înainte de accidentul în care un polițist a murit în timp ce însoțea coloana oficială a ministrului de interne Gabriel Oprea și a fost publicată în Monitorul Oficial pe 21 octombrie, o zi mai târziu după producerea incidentului rutier.

Potrivit art. 115 al. 4 din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.

Potrivit celor 22 de ONG-uri, Guvernul nu a justificat urgenţa modificării Legii nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea SPP.

"De altfel ea a fost strecurată printre alte modificări şi figurează în finalul ordonanţei. În nota de fundamentare a OUG 43, Guvernul invocă necesitarea respectării unor norme şi proceduri NATO, precum şi «necesitatea asigurării protecţiei speciale a unor persoane care nu au funcţii de demnitate publică, dar care participă la luarea unor decizii de importanţă deosebită pentru activitatea statului, stabilesc realizarea unor strategii, direcţii de acţiune, influenţează adoptarea unor decizii şi se deplasează în locuri şi medii cu un anumit grad de risc», dar acestea nu justifică urgenţa unei intervenţii legislative", au declarat reprezentanţii societăţii civile.

Ce modificări a adus Ordonanța de urgență 43/2015

Șefii de partid au intrat, în urma adoptării OU 43/2015, în sfera persoanelor care pot beneficia de o coloană oficială. Totodată, a fost instituită regula gratuităţii protecţiei SPP pentru orice beneficiar. În acest sens, a fost abrogată prevederea care permitea celor de la SPP să poată suplimenta „în limita efectivelor aprobate, forțele și mijloacele destinate prin lege protecției demnitarilor străini, pe timpul șederii lor în România, la cererea acestora, contra cost”.

Ordonanța a fost modificată în sensul în care SPP, „cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a țării, poate asigura protecție unor demnitari și foști demnitari, precum și altor persoane, la cererea acestora”.

O altă modificare adusă de Ordonanța nr. 43/2015 o reprezintă articolul referitor la răspunderea materială a conducătorilor auto aflați în misiuni operative. Conform noilor prevederi, prejudiciile rezultate din avarierea mașinilor SPP vor fi stabilite în urma unei cercetări administrative. „În situația în care nu se stabilește răspunderea în sarcina conducătorului auto, prejudiciile sunt suportate de către Serviciul de Protecție și Pază”.

Anterior modificărilor survenite de intrarea în vigoare a Ordonanței 43/2015, Serviciul de Protecție putea pregăti personalul instituțiilor similare din străinătate doar contra costa sau pe bază de reciprocitate. După data de 21 octombrie, SPP are dreptul să inițieze, organizeze și să desfășoare activități de cooperare, instruire și pregătire cu instituții din străinatate. Dispare, astfel, mențiunea referitoare la prețul plătit către SPP pentru activitatea de pregătire.

Ordonanța amintită modifică un alt paragraf important al legii privind organizarea şi funcţionarea SPP. Mai exact, după modificarea art. 31, activitatea Serviciului de Protecție și Pază a trecut în zona secretelor de stat. Anterior, doar activitatea operativă era considerată secret de stat.

Ce se întâmplă dacă CCR decide că ordonanța este neconstituțională

Curtea Constituțională poate fi sesizată cu privire la neconstituționalitatea unei legi, ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță numai în anumite condiții. În primul rând, doar o instanță judecătoarească sau de arbitraj comercial, ori Avocatul Poporului pot cere soluționarea excepției de neconstituționalitate. Curtea Constituțională se va pronunța asupra actelor cu caracter legislativ, adică asupra legilor, ordonanțelor sau dispozițiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanță doar în cazul în care:

• legile sau ordonanțele se află în vigoare
• legile, ordonanțele sau dispozițiile criticate au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului (această cerință nu se aplică în cazul în care excepția de neconstituționalitate este cerută de Avocatul Poporului, n.red.)
• legile, ordonanțele sau dispozițiile criticate nu au mai fost constatate drept neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Judecătorii CCR sunt obligați să respingă orice excepție de neconstituționalitate în cazul în care aceasta nu îndeplinește condițiile de mai sus.

În cazul în care Curtea Constituţională este sesizată direct de Avocatul Poporului, comunicarea sesizării în scopul trimiterii punctelor de vedere se face preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Dacă va fi considerată neconstituțională, ordonanța își va înceta efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale. În acest interval, Guvernul poate pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. În toată această perioadă, dispozițiile neconstituționale sunt suspendate de drept.

1500 de ordonanțe emise în ultimii ani

Semnatarii petiției trimisă la Avocatul Poporului sunt de părere că Guvernul a luat locul Parlamentului și a legiferat prin ordonanțe de urgență de prea multe ori în anii ce au urmat revizuirii Constituției din 2003.

„Atunci când veţi analiza dacă există suficiente temeiuri pentru a sesiza Curtea Constituţională, vă solicităm să aveţi în vedere şi pericolul pentru o societate democratică reprezentat de tendinţa de încălcare de către Guvern, indiferent de compoziţia sa şi de perioada în care a funcţionat, a prevederilor art. 115 al. 4 din Constituţie, prin transformarea ordonanţei de urgenţă dintr-o cale extraordinară şi, de aceea, extrem de rară, de legiferare, într-un mijloc obişnuit, comun şi frecvent prin care, practic, Parlamentul este înlocuit de Guvern în exercitarea funcţiei de legiuitor.”, se arată în solicitarea trimisă către Avocatul Poporului.

Organizațiile neguvernamentale semnatare amintesc faptul că, în ultimii 11 ani, guvernele au emis peste 1500 de ordonanțe de urgență, adică „în medie 141 de ordonanțe de urgență pe an sau una la 60 de ore”.