Concediu medical 2017: De ce tipuri de concedii și indemnizații poți beneficia și în ce condiții

Dacă sunteți asigurat pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, aveți dreptul, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, atâta timp cât aveți domiciliul/reședința în România. Concret, este vorba despre cinci tipuri de concediu: pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă, de risc maternal, de maternitate și pentru îngrijirea copilului bolnav.

În afară de condiția esențială privitoare la calitatea de asigurat și de cea privitoare la domiciliu/reședința în România, cei care vor să beneficieze de concediul medical trebuie să se regăsească în una din următoarele situații:

• desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente;
• desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti (vorbim despre durata mandatului) sau sunt membri cooperatori ai unei organizaţii a cooperaţiei meşteşugăreşti;
• au calitatea de șomeri, ceea ce presupune că beneficiază de drepturi băneşti lunare;
• sunt asociați, comanditari, acționari, membri ai asociației familiale ori sunt autorizați să desfășoare activități independente;
• au încheiat un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
• au calitatea de soţ/soție al/a titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate care, fără a fi înregistrat(ă) în registrul comerţului şi autorizat(ă) să funcţioneze el însuşi/ea însăși ca titular al/a întreprinderii individuale/persoană fizică autorizată sau fără a fi salariat(ă), participă în mod obişnuit la activitatea întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate.

De asemenea, pentru a putea beneficia de aceste concedii, este necesar să îndepliniți un stagiu minim de cotizare (o lună de activitate în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical, însă vom vedea că acest lucru nu este necesar întotdeauna). Dar și să prezentați o adeverință de la cel care vă plătește indemnizația, din care să reiasă numărul de zile de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni (cu excepția urgențelor medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A).

Important! Certificatul medical eliberat de medicul curant este documentul în baza căruia persoanele asigurate pot beneficia de concedii medicale plătite. Concret, un medic curant este orice medic aflat în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate sau orice alt medic cu autorizație de liberă practică ce încheie o convenție cu casele de asigurări de sănătate.

Concediul pentru boli obișnuite sau accidente suferite în timpul liber

Concediul pentru incapacitate temporară de muncă (sau concediul medical, așa cum este supranumit acesta) intervine atunci când asiguratul nu mai poate lucra din cauza unor boli obișnuite sau din cauza unor accidente suferite în timpul liber, potrivit OUG nr. 158/2005. Acest tip de concediu și indemnizația aferentă se pot acorda pentru cel mult 183 de zile în interval de un an, însă pentru unele boli speciale durata este chiar mai mare.

Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este determinat prin aplicarea unui procent de 75% la baza de calcul. Dar atunci când intrarea în concediul medical este determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii, o boală infectocontagioasă din grupa A sau urgenţe medico-chirurgicale, cuantumul indemnizaţiei este de 100% din baza de calcul, iar cerința stagiului minim de cotizare nu mai este luată în discuție.

Notă: Baza de calcul este determinată "ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar", aşa cum prevede ordonanța.

Concediile pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă

Al doilea tip de concediu este cel care se acordă pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă a persoanelor care au de suferit accidente de muncă sau boli profesionale. Concret, potrivit OUG nr. 158/2005, acestor persoane li se poate acorda:

• o indemnizație pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală: se acordă asiguraților care, din motive de sănătate, nu mai pot munci zilnic atât cât ar trebui în mod obișnuit; cât privește cuantumul brut lunar al acestei indemnizații, acesta este egal cu diferența dintre baza de calcul precizată la concediul de incapacitate și venitul salarial brut realizat de asigurat prin reducerea timpului normal de muncă (dar nu poate depăși un sfert din baza de calcul);
• concediu și indemnizație pentru carantină: de acestea beneficiază persoanele cărora li se interzice munca din cauza unei boli contagioase, iar indemnizația lunară (brută) este de 75% din baza de calcul precizată la concediul de incapacitate; cât privește durata unui astfel de concediu, ordonanța prevede că durata de acordare este stabilită printr-un certificat eliberat de direcția de sănătate publică;
• tratament balnear (așa cum este stabilit în programul individual de recuperare): în situația în care un asigurat este în incapacitate temporară de muncă timp de mai mult de 90 de zile, acesta beneficiază de tratament balnear în baza unui bilet de trimitere; medicul curant este cel care stabilește durata tratamentului balnear, aceasta fiind între 15 și 21 de zile, iar după fiecare etapă din programul de recuperare se face o reexaminare medicală.

Concediul de risc maternal

Concediul de risc maternal este doar menționat în OUG nr. 158/2005, dar cadrul de reglementare al acestuia se află în alt act normativ, respectiv în OUG nr. 96/2003. Concediul se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor.

Ideea din spatele acestui tip de concediu este următoarea: dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru. În situația în care acest lucru nu este posibil, respectivei angajate ar trebui să i se ofere un alt post considerat fără riscuri (dar salariul să rămână același), iar, în ultimă instanță, dacă nici această variantă nu este posibilă, singura soluție este acordarea unui concediu de risc maternal.

Așadar, acordarea acestui tip de concediu este ultima rezolvare prevăzută de ordonanță pentru existența unei probleme cu potențial de risc maternal la locul de muncă.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare. Cu toate acestea, dacă vor să beneficieze la muncă de toate măsurile de protecție prevăzute de lege, femeile sunt obligate să obțină de la medicul de familie un document care să le ateste starea de graviditate și să-și informeze în scris angajatorul cu privire la faptul că sunt însărcinate.

Cum se acordă concediul de maternitate?

Potrivit OUG nr. 158/2005, concediul de maternitate presupune perioada sarcinii și perioada de lăuzie, pentru fiecare dintre acestea actul normativ stabilind câte o durată de 63 de zile. Așadar, concediul de maternitate are o durată totală de 126 de zile calendaristice, însă cele două concedii se pot compensa între ele, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare, în așa fel încât durata minimă obligatorie a concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.

Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei este de 85% din baza de calcul, aceasta din urmă fiind determinată „ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații”, potrivit actului amintit.

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani, potrivit OUG nr. 158/2005. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. De acest concediu poate beneficia oricare dintre cei doi părinți, îndeplinirea stagiului de cotizare de o lună fiind esențială.

În timpul acestui tip de concediu beneficiarul poate obține și o indemnizație al cărei cuantum brut lunar este de 85% din baza de calcul amintită la concediul de incapacitate. Indemnizația aferentă concediului pentru îngrijirea copilului bolnav este acordată în baza certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie și a certificatului pentru persoanele cu handicap emis în temeiul legii.

Concediul pentru accidente de muncă și boli profesionale

În sistemul de asigurări sociale (la care angajatorii sunt obligați să contribuie) se regăsește și asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, prin intermediul căreia persoanele pentru care se achită contribuțiile sunt protejate, în principiu, de reducerea sau pierderea capacității de muncă. Sediul materiei este reprezentat aici de Legea nr. 346/2002.

Actul normativ stabilește că asigurații (precizările referitoare în prima parte a articolului cu privire la cei care pot beneficia de concediile medicale rămân valabile și în acest caz) sunt îndreptățiți să beneficieze de prestații și servicii, printre care și o indemnizație pentru incapacitate de temporară de muncă și concediu medical aferent.

Acestea nu trebuie însă confundate cu indemnizația și concediul medical acordate celui aflat în incapacitate temporară de muncă pentru boli obișnuite sau accidente suferite în timpul liber, cu privire la care ne-am referit mai sus, și nici cu cele acordate pentru prevenirea îmbolnăvirilor și a incapacității de muncă.

Concediul medical poate fi acordat, de principiu, pentru o perioadă de maximum 180 de zile într-un an, iar cuantumul indemnizației este egal cu 80% din media veniturilor salariale brute pe care asiguratul le-a realizat în cele șase luni anterioare accidentării sau apariției bolii (sau de 100%, în cazul urgențelor medico-chirurgicale). Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă datorată accidentelor de muncă şi bolilor profesionale se acordă pe baza certificatului medical eliberat conform dispoziţiilor legale.

Notă: Accidentul de muncă este, după cum prevede Legea nr. 319/2006, vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul muncii sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de minimum trei zile calendaristice, invaliditate sau deces. Același document prevede că boala profesională este afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii/profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.