Reminder: Părinţi în România anului 2017: Concediile şi indemnizaţiile de care se pot bucura salariaţii

Potrivit legislației noastre, salariatele care urmează să nască și cele care au născut deja au dreptul la o serie de concedii și indemnizații specifice, precum cele pentru maternitate sau pentru risc maternal, iar tații pot cere acordarea a cinci, respectiv 15 zile de concediu pentru a putea să o ajute pe mamă cu îngrijirea copilului nou-născut.

Dar ambii părinți pot beneficia, în anumite condiții, de concediul pentru creșterea copilului și de indemnizația aferentă, precum și de o zi liberă pe an pentru a-și duce copilul la un control medical de rutină. Iar legiuitorul nu i-a uitat nici pe salariații care adoptă, cărora le-a oferit posibilitatea de a cere un concediu de acomodare pe o perioadă de maximum un an.

Concediul și indemnizația de risc maternal

Potrivit OUG nr. 96/2003, concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor.

Ideea din spatele acestui tip de concediu este următoarea: dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru. În situația în care acest lucru nu este posibil, respectivei angajate ar trebui să i se ofere un alt post considerat fără riscuri (dar salariul să rămână același), iar, în ultimă instanță, dacă nici această variantă nu este posibilă, singura soluție este acordarea unui concediu de risc maternal.

Așadar, acordarea acestui tip de concediu este ultima soluție prevăzută de ordonanță pentru existența unei probleme cu potențial de risc maternal la locul de muncă.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare. Cu toate acestea, dacă vor să beneficieze la muncă de toate măsurile de protecție prevăzute de lege, femeile sunt obligate să obțină de la medicul de familie un document care să le ateste starea de graviditate și să-și informeze în scris angajatorul cu privire la faptul că sunt însărcinate.

Concediul și indemnizația de maternitate

Salariatele care urmează să nască pot intra, conform OUG nr. 158/2005, în concediul de maternitate și pot primi o indemnizaţie lunară care depinde de stagiul de cotizare al femeii. Concret, pentru a beneficia de acest concediu, ordonanța impune următoarele condiții: domiciliul sau reşedinţa salariatei pe teritoriul ţării noastre, să aibă un certificat medical eliberat de medicul curant și să fi cotizat cel puţin o lună în ultimul an pentru contribuția de concedii și indemnizații.

Chiar dacă nu mai îndeplinesc condițiile, femeile care nasc în termen de nouă luni de la pierderea calității de asigurat au dreptul la acest concediu de maternitate, atâta timp cât n-au pierdut calitatea de asigurat din vina lor - pentru a face dovada în acest sens, ordonanța prevede că viitoarea mamă trebuie să aducă acte oficiale de la angajator, spre exemplu, decizia de concediere, în care se prevede dacă concedierea s-a făcut din motive imputabile angajatei.

Durata concediului de maternitate la care au dreptul asiguratele este de 126 de zile calendaristice, acordate împărțit: 63 de zile pentru sarcină, acordate înainte de naștere, și 63 de zile pentru lăuzie, acordate după naștere, însă medicul poate stabili o altă împărțire, dacă consideră necesar, în așa fel încât durata minimă a concediului de lăuzie să fie obligatoriu de 42 de zile calendaristice.

Cât despre valoarea indemnizației, ordonanța prevede pentru aceasta un cuantum de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni. În acest sens, OUG nr. 158/2005 prevede că „baza de calcul a indemnizaţiilor (...) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii”. În acest context, baza de calcul este calculată raportat la ultimele șase luni anterioare datei pierderii calității de asigurat pentru femeile care au născut în maximum nouă luni de la pierderea acestei calități.

Stagiul de cotizare reprezintă perioada pentru care s-a achitat contribuația la concedii și indemnizații. De asemenea, se consideră stagiu de cotizare și perioadele în care asigurata: a beneficiat de concediile medicale prevăzute de OUG nr. 158/2005, de pensie de invaliditate, a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, cu condiţia absolvirii acestora sau a beneficiat de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului.

Notă: Pentru a aflat mai multe detalii cu privire la concediul de maternintate, puteți accesa acest material.

Concediul paternal

Și tații salariați au posibilitatea de a participa în mod efectiv la îngrijirea copilului nou-născut, beneficiind, în condițiile Legii nr. 210/1999, de un concediu paternal și de indemnizația aferentă, în unele cazuri.

Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, iar dacă acesta este și asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, atunci el are dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu. "Indemnizaţia pentru concediul paternal se plăteşte din fondul de salarii al unităţii şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective", prevede legea.

Mai mult, dacă tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultura, durata concediului paternal se majorează cu zece zile lucrătoare. În cazul decesului mamei copilului în timpul naşterii sau în perioada concediului de lauzie, tatăl copilului beneficiază de restul concediului neefectuat de către mamă.

Potrivit actului, acest concediu se acordă la cerere, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, în baza certificatului de naștere al acestuia.

Concediul de creştere a copilului și stimulentul de inserție

Oricare dintre părinți poate cere concediul și indemnizația de creștere a copilului, după cum prevede OUG nr. 111/2010, dacă sunt respectate, în primul rând, următoarele condiții:

• să fi realizat timp de cel puțin 12 luni venituri impozabile (adică venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente și venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură);
• aceste venituri să fi fost realizate în ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului;
• sunt cetăţeni români, cetăţeni străini sau apatrizi (adică fără cetăţenie) cu domiciliul/reşedinţa pe teritoriul României și să locuiască în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.

Notă: În afară de banii obţinuţi din salarii, activităţi independente, agricole, silvicultură şi piscicultură, cele 12 luni de venituri necesare anterior naşterii copilului pot fi constituite integral şi din perioade în care, de exemplu, solicitanţii au beneficiat de şomaj, concediu medical, pensie de invaliditate sau concediu fără plată pentru creşterea copilului.

Potrivit ordonanței, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. Astfel, la ora actuală, indemnizația nu poate fi mai mică de 1.062,5 lei (salariul minim brut fiind de 1.250 de lei). De la 1 februarie însă, cuantumul indemnizației va crește (odată cu creșterea salariului minim brut) la suma de 1.232,5 lei. Mai multe detalii despre această indemnizație și despre concediu puteți afla de aici.

În fine, părinții care aleg să se întoarcă mai repede la muncă din concediul de creștere a copilului, pot cere (cu toate că obțin drepturile salariale) acordarea stimulentului de inserție, în conformitate cu prevederile OUG nr. 111/2010. Cuantumul lunar al stimulentului este de 50% din cuantumul minim al indemnizației la care ne-am referit mai sus (și cu care nu se cumulează), ceea ce înseamnă că acesta este, în prezent, de 531,25 lei, iar de luna viitoare va ajunge la 616,25 lei. Executivul a decis însă că din aprilie acesta va crește și mai mult, ajungând la valoarea de 650 de lei.

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la șapte ani, potrivit OUG nr. 158/2005. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. De acest concediu, precum și de indemnizația aferentă poate beneficia oricare dintre cei doi părinți. Totuși, îndeplinirea stagiului de cotizare de o lună este esențială pentru acordarea acestora.

Indemnizația lunară aferentă acestui tip de concediu este de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară.

Pentru acordarea banilor, ordonanța prevede necesitatea certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie/certificatului pentru persoanele cu handicap emis în temeiul legii.

Concediul și indemnizația de acomodare pentru cei care adoptă

Conform Legii nr. 273/2004, persoana care adoptă un copil are dreptul să ceară un concediu de acomodare. Ceea ce înseamnă că oricare dintre soții familiei adoptatoare, dacă realizează venituri supuse impozitului pe venit, se poate bucura de acest concediu, a cărui perioadă maximă este de un an.

Adoptatorul poate beneficia de concediu începând cu ziua următoare celei în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, iar cuantumul indemnizației de acomodare este de 1.700 de lei/lună (se calculează raportat la indicatorul social de referinţă - ISR - și este de 3,4 ISR, unde ISR este, în prezent, 500 de lei).

Concediul de acomodare şi indemnizaţia sunt acordate la cererea persoanei îndreptăţite, în baza unei cereri însoțite de următoarele documente:

• certificatul de grefă în baza căruia se execută hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;
• documentul care atestă mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare;
• dovada intrării efective în concediu sau a suspendării activităţii.

Perioada concediului de acomodare este considerată vechime în muncă, în serviciu şi în specialitate. De asemenea, este asimilată stagiului de cotizare la obţinerea indemnizaţiilor pentru concediile medicale, pentru obţinerea pensiei, a şomajului şi a concediului şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Notă: Mai multe detalii pe acest subiect se regăsesc în acest articol.

Cum se cer zilele libere pentru a duce copilul la medic

Potrivit Legii nr. 91/2014, părinții au dreptul la timp liber anual pentru a-și duce copilul la un control medical de rutină. "Ziua lucrătoare liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, denumită în continuare liberul, se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura posibilitatea părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului de a verifica anual starea de sănătate a acestuia", stabileşte acest act.

Astfel, salariații care au unul sau maxim doi copii, pot cere anual doar o zi liberă în acest scop, în timp ce părinții cu mai mult de doi copii pot să obțină două zile libere în acest sens, fie că le solicită consecutive sau nu.

Salariatul trebuie să facă cererea pentru acordarea acestui tip de zi liberă cu cel puțin 15 zile înainte de ziua solicitată ca liberă, iar ulterior el trebuie să-i mai aducă angajatorului și o adeverință de la medicul respectiv. În afară de cerere, persoana în cauză mai trebuie să depună şi o declaraţie pe propria răspundere din care să reiasă că, în anul respectiv, celălalt părinte n-a cerut şi nici nu va cere liber pentru verificarea sănătăţii copilului.

De aici putem să tragem concluzia că legiuitorul nu a înțeles să le dea ambilor părinți posibilitatea să ceară această zi liberă în același an, cu alte cuvinte, numai câte un părinte are dreptul la liber într-un an. Legea nr. 91/2014 evidențiază foarte clar aspectul că, în urma verificărilor angajatorului, dacă se descoperă că ambii părinți au cerut liber în același an pentru a duce copilul la medic, aceștia nu vor mai putea beneficia niciodată de prevederile legii în acest sens.

În plus, partea proastă este că angajatorul nu este obligat să-l plătească pe părintele care a solicitat liberul pentru ziua respectivă, deși este obligat să-i încuviințeze cererea. Toate detaliile pe acest subiect se regăsec aici.

Notă: Acest articol face parte dintr-o serie de materiale dedicate Zilei femeii. Celelalte materiale se regăsesc aici.