Părinţi în România anului 2019: Concedii și indemnizații la care au dreptul salariații

Concediul și indemnizația de risc maternal

Concediul de risc maternal se acordă gravidelor, femeilor care au născut recent și celor care alăptează, pentru protecția sănătății și securității acestora și/sau a fătului/copilului lor, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2003.

Ideea din spatele acestui tip de concediu este următoarea: dacă la locul de muncă există riscuri pentru securitatea/sănătatea salariatelor ori repercusiuni asupra sarcinii/alăptării, angajatorii trebuie să modifice condițiile de muncă și/sau programul de lucru.

În situația în care acest lucru nu este posibil, respectivei angajate ar trebui să i se ofere un alt post considerat fără riscuri (dar salariul să rămână același), iar, în ultimă instanță, dacă nici această variantă nu este posibilă, singura soluție este acordarea unui concediu de risc maternal.

Atât concediul, cât și indemnizația de risc maternal (în cuantum de 75% din media veniturilor din ultimele șase luni) se acordă fără a fi nevoie de îndeplinirea stagiului de cotizare.

Concediul și indemnizația de maternitate

Salariatele care urmează să nască pot intra, conform OUG nr. 158/2005, în concediul de maternitate și pot primi o indemnizaţie lunară care depinde de stagiul de cotizare.

Durata concediului de maternitate la care au dreptul asiguratele este de 126 de zile calendaristice, acordate împărțit: 63 de zile pentru sarcină, acordate înainte de naștere, și 63 de zile pentru lăuzie, acordate după naștere, însă medicul poate stabili o altă împărțire.

Aici este necesar însă un stagiu de cotizare de măcar șase luni în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul.

Cât despre valoarea indemnizației, ordonanța prevede pentru aceasta un cuantum de 85% din media veniturilor din ultimele şase luni. Pentru a aflat mai multe detalii cu privire la concediul de maternintate, puteți accesa acest material.

Concediul paternal

Este singurul concediu care aparține exclusiv taților, reglementat în Legea nr. 210/1999. Tatăl copilului nou-născut are dreptul la un concediu paternal de cinci zile lucrătoare, iar dacă acesta este și asigurat în sistemul asigurărilor sociale de stat, atunci el are dreptul să fie plătit pe perioada acestui concediu.

Potrivit legii, acest concediu se acordă la cerere, în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, în baza certificatului de naștere al acestuia. Mai mult, dacă tatăl copilului nou-născut a obţinut atestatul de absolvire a cursului de puericultură, durata concediului paternal se majorează.

Notă: Anul acesta am putea vedea în Monitorul Oficial câteva schimbări importante la acordarea acestui concediu. Pe de o parte, se află aproape de votul decisiv în Parlament un proiect de lege prin care polițiștii și militarii ar putea avea și ei dreptul la concediu paternal plătit, iar, pe de altă parte, printr-un alt proiect s-a propus extinderea perioadei de cinci zile.

Concediul de creştere a copilului și stimulentul de inserție

Oricare dintre părinți poate cere concediul și indemnizația de creștere a copilului, după cum prevede OUG nr. 111/2010, dacă a realizat timp de cel puțin 12 luni venituri impozabile. Nu neapărat consecutive, dar e obligatoriu ca cele 12 luni să fie în ultimii doi ani anteriori datei nașterii copilului. Concediul poate fi de până la doi ani de zile (trei ani, pentru copilul cu handicap).

Potrivit ordonanței, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Chiar dacă ea se calculează ca procent din media veniturilor nete, nu poate fi sub 1.250 de lei și nici peste 8.500 de lei (indiferent cât de mari ar fi veniturile părintelui care intră în concediu de creștere).

Important e că părinții care aleg să se întoarcă mai repede la muncă din concediul de creștere a copilului, pot cere (cu toate că obțin drepturile salariale) acordarea stimulentului de inserție, în conformitate cu prevederile OUG nr. 111/2010. Cuantumul lunar al stimulentului este de 50% din cuantumul minim al indemnizației la care ne-am referit mai sus (și cu care nu se cumulează).

Concediul și indemnizația de acomodare pentru cei care adoptă

Conform Legii nr. 273/2004, persoana care adoptă un copil are dreptul să ceară un concediu de acomodare, deci, oricare dintre părinții familiei adoptatoare îl poate cere. Perioada maximă e de un an și e necesar un stagiu de cotizare de măcar un an.

Cuantumul indemnizației de acomodare este de 1.700 de lei/lună (se calculează raportat la indicatorul social de referinţă - ISR - și este de 3,4 ISR, unde ISR este, în prezent, 500 de lei).

Notă: Ceva noutăți privind acordarea concediului de acomodare ar putea apărea anul acesta, dacă și deputații vor adopta un proiect de lege aprobat deja de Senat toamna trecută. Acolo se prevede posibilitatea adoptatorilor de a putea obține pe perioada concediului de acomodare și alte sume de bani, inclusiv din activități independente.

Concediul pentru îngrijirea copilului bolnav

Angajații au dreptul și la un concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani, conform OUG nr. 158/2005. În cazul copilului cu handicap însă, pentru afecțiunile intercurente, concediul este până la împlinirea vârstei de 18 ani. De acest concediu, precum și de indemnizația aferentă poate beneficia oricare dintre cei doi părinți.

Totuși, îndeplinirea stagiului de cotizare de șase luni este esențială pentru acordarea acestora.

Indemnizația lunară aferentă acestui tip de concediu este de 85% din baza de calcul, care este determinată ca medie a veniturilor lunare din ultimele șase luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe ţară.

Cum se cer zilele libere pentru a duce copilul la medic

Potrivit Legii nr. 91/2014, părinții au dreptul la timp liber anual pentru a-și duce copilul la un control medical de rutină. Astfel, salariații care au unul sau maxim doi copii, pot cere anual doar o zi liberă în acest scop, în timp ce părinții cu mai mult de doi copii pot să obțină două zile libere în acest sens, fie că le solicită consecutive sau nu.

Legiuitorul nu a înțeles să le dea ambilor părinți posibilitatea să ceară această zi liberă în același an, cu alte cuvinte, numai câte un părinte are dreptul la liber într-un an. Iar de reținut e faptul că angajatorul nu e obligat prin această lege să-l plătească pe cel căruia îi acordă liberul, dar e obligat să i-l acorde.