Conform cu Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, o persoană se află în insolvență dacă nu mai are bani să-și plătească datoriile, pe măsură ce ele devin scadente. Actul a fost adoptat încă din 2015 și a fost amânat de mai multe ori cât privește intrarea sa în vigoare. Actualmente, aplicarea actului e programată pentru 1 august 2017.
Se presupune că o persoană fizică e insolventă dacă au trecut 90 de zile de la data scadenței unei datorii și nu a plătit-o, însă nu se poate cere intrarea în insolvență doar pe seama acestui criteriu, pentru că se vor analiza mai multe aspecte în cazul fiecărui datornic în parte (mai multe despre condițiile în care datornicii vor putea cere falimentul, aici).
În momentul în care un datornic va intra într-o procedură de insolvență (una dintre cele trei, după caz), el va putea ajunge și la situația în care unele dintre bunurile sale să trebuiască vândute la licitație pentru a se acoperi din datorii. Numai că Legea insolvenței personale ne indică faptul că datornicii nu ar trebui să-și facă griji în unele privințe. Mai exact, unele bunuri și unele venituri ale acestora nu vor fi executate silit, deci datornicii nu vor rămâne fără ele.
Să începem mai întâi cu veniturile. "(...) veniturile neurmăribile reprezintă cotitatea din totalul veniturilor debitorului necesare acoperirii cheltuielilor pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil", scrie în actul normativ. Concret, nu vor fi urmărite și datornicii nu vor fi lipsiți de următoarele tipuri de venituri:
- sumele necesare asigurării nevoilor locative, hrană, transport, sănătate și a altor nevoi curente ale debitorului și persoanelor cărora le prestează întreținere în mod curent (de exemplu, banii de chirie, de mâncare, banii pentru medicamentele și tratamentele medicale necesare);
- sumele necesare debitorului și persoanelor cărora le prestează întreținere în mod curent pentru susținerea cursurilor de învățământ obligatoriu, precum și sumele necesare începerii sau continuării studiilor postliceale, universitare sau postuniversitare (dacă, de pildă, datornicul e un tată care datorează pensie alimentară copilului său, atunci banii respectivi nu vor putea fi luați din buzunarul datornicului pentru a acoperi din datoriile sale de alt fel, pentru că asigurarea pensiei alimentare e privită ca o chestiune mai importantă decât rata la bancă);
- sumele necesare plății primelor de asigurare obligatorie (spre exemplu, asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto).
"(...) bunuri neurmăribile sunt bunurile din averea debitorului care nu pot fi supuse valorificării în procedurile prevăzute de prezenta lege, întrucât sunt necesare asigurării unui nivel de trai rezonabil", scrie în lege referitor la bunurile care nu vor putea fi executate silit într-o procedură de insolvență personală. Concret, datornicii nu vor fi lipsiți de următoarele bunuri:
- bunurile de uz personal sau casnic, inclusiv mobilierul, necesare debitorului și familiei sale pentru un trai rezonabil, dar fără ca valoarea fiecăruia să depășească 5.000 de lei;
- obiectele de cult, dacă nu sunt mai multe de același fel, dar fără ca valoarea fiecăruia să depășească 2.000 de lei;
- un vehicul, dacă acesta este în mod indispensabil necesar debitorului și familiei sale inclusiv pentru deplasarea de la/către locul de muncă și care valorează cel mult 5.000 de euro, iar costul dobândirii sale nu face obiectul unei creanțe împotriva averii debitorului;
- obiectele necesare, în mod rezonabil, debitorului ce suferă de un handicap sau persoanelor din întreținerea sa aflate în această situație și obiectele destinate îngrijirii bolnavilor;
- alimentele necesare debitorului și persoanelor aflate în întreținerea sa pe durata desfășurării procedurii;
- bunurile care servesc la exercitarea ocupației sau profesiei debitorului, în condițiile Codului de procedură civilă;
- inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale și semințele pentru cultura pământului, dacă debitorul se ocupă cu agricultura, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept real de garanție sau un privilegiu pentru garantarea creanței;
- scrisorile, fotografiile și tablourile personale sau de familie și altele asemenea.
Chiar și în prezent, Codul de procedură civilă prevede ce bunuri și venituri nu pot fi executate silit. Prevederile din Cod se referă însă la toate executările silite, iar nu la situația unei proceduri de insolvență a persoanei fizice (care, de fapt, nici nu era în plan atunci când s-a scris Codul de procedură). Legea insolvenței personale a preluat practic cazurile din Cod și a mai adăugat câteva (de exemplu, mașina necesară pentru deplasarea la locul de muncă și care valorează cel mult 5.000 de euro).
Comentarii articol (1)