albertokurtyan a scris:
Avem forță majoră, avem caz fortuit... să lăsăm teoria impreviziunii în sertarul prăfuit al filozofiilor socialiste defuncte.
Problema trebuie altfel pusa. X are un venit de 2000 u.m. (unitati monetare) si din cauza incompatibilitatilor functiei pe care o ocupa este singurul sau venit. Face un imprumut la o institutie de credit pentru a cumpara un imobil garantat cu ipoteca cu o rata de 500 u.m./luna. Peste catva timp venitul sau scade la 1200 de u.m. din cauze independente de vointa lui. Rata la institutia de credit si restul cheltuielilor de intretinere ii inghit absolut tot venitul, fara sa-i mai ramana aproape nimic pentru imbracaminte, carti, internet, etc (e intelectual iar cartile si internetul nu sunt un lux ci o necesitate profesionala).
Rata de 500 u.m. /luna a devenit excesiv de oneroasa din cauza a ceea ce la economisti poarta denumirea de "risc de sistem".
Intrebarile mele :
a) Daca la data cand a fost imprumutat nicio banca nu i-ar fi acordat un credit cu o rata de peste 25% din venit, nu e oare firesc sa se mentina acest procent cat timp scaderea venitului nu a fost cauzata de culpa lui X ci de sistem? Ca banca sa nu suferea lierderi perioada de creditare poate fi prelungita si se poate insera o clauza ca daca in viitor X va avea venituri mai mari de 2000 u.m. rata sa fie mentinuta la acelasi procent din venit.
b) De ce ar trebui sa suporte numai X pierderile suferite din cauza riscului de sistem?