Dacă s-a dat soluţie de netrimitere în judecată, aveţi dreptul de a formula plângere împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului, în termen de 20 de zile de la comunicare.
Dacă plângerea împotriva soluţiei procurorului este respinsă de către prim procurorul unităţii de parchet, se poate formula plângere la instanţă în termen de 20 de zile de la comunicarea soluţiei de respingere a plângerii.
Dacă mai sunteţi în termen, ar fi cazul să formulaţi plângere.
Dosarul nu se restituie părţilor din proces, ci se arhivează la parchet.
Se pot obţine doar copii de pe înscrisuri.
In toate cartile scrise dupa anul 1954, se scrie ca vanzarea-cumpararea intre soti este nula.
Am dat praful jos de pe cartile vechi si am gasit ca exista exceptii in care vanzarea era valabila. Dintre exceptii, consider ca una dintre ele este aplicabila indiferent de regimul matrimonial.
Redau mai jos din sustinerea pe care am facut-o intr-un dosar in care am si castigat in prima instanta cu aceasta aparare.
Dispoziţiile art. 1307 din Codul civil interzic, în principiu, vânzarea-cumpărarea între soţi; este de observat că acest articol conţine şi trei excepţii, în care vânzarea-cumpărarea este permisă între soţi. Este adevărat că modul de redactare al dispoziţiilor cuprinse la pct. 1-3 din alineatul (1) al articolului 1307 din Codul civil denotă compatibilitatea lor cu regimurile matrimoniale existente anterior actualului cod al familiei (majoritatea făcând referire la separaţia de patrimonii şi la regimul dotal) ceea ce a făcut ca unele ediţii ale Codului civil să conţină o notă marginală potrivit căreia textul ar fi fost modificat implicit, însă, este de observat că, trecând peste formularea ce consacra inegalitatea dintre bărbat şi femeie, unul din cazurile arătate la pct. 2. este aplicabil în speţă.
Astfel, potrivit art. 1307 alin. (1) pct. 2. din Codul civil, „vânzarea-cumpărarea nu se poate face între soţi decât pentru cauză de lichidare, şi anume...”, „...2. când bărbatul cedează femeii, chiar neseparată, din averea sa, pentru o cauză legitimă, precum...”,”...pentru o sumă ce-i datora”.
Interpretarea corectă a acestui text, indiferent de regimul matrimonial aplicabil şi cu luarea în considerare a principiului egalităţii soţilor consacrat de Codul familiei, este aceea că vânzarea-cumpărarea este permisă între soţi numai în caz de lichidare, pentru o cauză legitimă, cum este atunci când unul din soţi datorează celuilalt o sumă de bani; altfel spus, în acest caz, vânzarea nu este altceva decât o dare în plată justificată de o cauză legitimă. [1]
--------------------------------------------------------------------------------
[1] Pentru explicaţii asupra acestei excepţii de la interdicţia stabilită de art. 1307 alin. (1) C. civ., a se vedea Dimitrie Alexandresco, Dreptul civil român. Explicaţiune teoretică şi practică a Codului civil român în comparaţiune cu vechile legiuiri şi cu principalele legislaţiuni străine, vol. 8, partea I şi II, p. 597-598, unde se arată: „A doua excepţie e privitoare la casul când datio in solutum, făcută de bărbat, femeei, chiar neseparate, are o causă legitimă.
Când se poate însă dice că există o causă legitimă? Legea indică, exempli gratia, doue casuri în care causa este legitimă, şi anume: 10 Când bărbatul n’a întrebuinţat banii dotali ai femeei, sau banii proveniţi din vândarea unui imobil a ei, la cumpărarea unui alt imobil […];şi 2-a când el are să-i dea o sumă de bani.
Din împrejurarea că legiuitorul citează aceste doue casuri ca exemple, iar nu ca o enumerare limitativă, ceea ce resultă din cuvîntul precum, care figurează în text, n’ar trebui să se conchidă că bărbatul ar trebui să facă o datio in solutum, femeei sale, de câte-ori este debitorul ei, fără nici-o condiţie; căci datoria lui trebuie săfie exigibilă şi susceptibilă de a conferi femeei o acţiune imediată contra bărbatului”.
În cauza noastră, ca urmare a dobândirii unei creanţe prin subrogaţie în drepturile creditorului plătit (creditor urmăritor în dosarul de vânzare imobiliară), pârâta nu ar fi avut o simplă acţiune în contra soţului său, ci în temeiul titlului executoriu – sentinţa de partaj prin care V. D. a fost obligat la sultă – avea deschisă posibilitatea de a scoate oricând imobilul în vânzare, pornind un nou dosar de executare silită.
De asemenea, a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit., p. 553; Matei B. Cantacuzino, op. cit., p. 621-622.
Articolul 16 din Legea nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004. Textul este următorul:
(1) Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.
(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
(3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."