Vă salut! Doresc să depun o plângere civilă împotriva unui angajat de la o firmă. Angajatul m-a agresat, am sunat la 112, iar poliția l-a amendat. Când am cerut poliției numele persoanei și adresa pentru a-l putea trece ca pârât în cererea pe care urma s-o fac, mi s-a spus că judecătorul ar putea încălca GDPR-ul și doar el va dispune desecretizarea procesului verbal, deci mai întâi să fac cerere la judecătorie, să solicit judecătorului să trimită o adresă la poliție și asta ar fi soluția. Totuși, nu mi se pare o rezolvare optimă, deoarece intervine dilema: e admisibilă o cerere de chemare în judecată în REM, ca să zic așa? S-a mai confruntat vreun avocat cu această situație, care e uzanța?
CONTENCIOS ADMINISTRATIV (DISCRIMINARE) Vă salut, am depus o plângere la Consiliul Național de Combaterea Discriminării împotriva unui magazin online care m-a discriminat în calitate de client, comparativ cu ceilalți clienți. Plângerea mi-a fost respinsă de CNCD pe motiv că situațiile (a mea și a celorlalți clienți) nu sunt comparabile. Magazinul a recunoscut și și-a asumat punerea mea pe lista neagră, iar, la rândul lui, CNCD a luat act de acest tratament discriminatoriu, dar a considerat că situația mea, cea de client cu comenzi neridicate (mărul discordiei) nu e comparabilă cu situația clienților majoritari, care nu au comenzi neridicate. Prin urmare se poate traduce cam așa: evreii nu au fost discriminați în al doilea război mondial, deoarece, dacă îi comparăm cu grupul celor asasinați la Auschwitz, toți au beneficiat de un tratament egal, respectiv au fost gazați și ar fi greșit să-i comparăm cu evreii care nu au ajuns în lagărele de concentrare. Deci toată pledoaria se reduce la o propoziție, mai precis la un aliniat din ORDONANȚA nr. 137 din 31 august 2000. Cum combateți acest argument? Se poate face departajare legală între clienți, iar eu să fiu plasat într-o categorie aparte, care să justifice maltratare?
Vă salut, în orice proces aveți nevoie de martori, deci mă ofer dacă intenționați încă să rezolvați situația e cale legală. Al dvs Cristi Lavin
In urma presiunilor din partea mea, Depanero a anulat stornarea, a inlocuit incarcatorul nefunctional si a expediat ambele componente (incarcatorul si telefonul) pe adresa mea prin curier. Din acest moment, in care ei m-au sunat si mi-au zis, sper sa nu mai am nicio surpriza neplacuta. Deci se poate inchide acest titlu. Multumesc echipei avocanet.ro pentru intelegere, precum si celor care ar fi dorit sa ma ajute dar nu au avut suficient timp (in decursul celor 24 de ore scurse pana s-a rezolvat deja situatia).
Ionut.ion a scris:
Eu zic sa incepeti cu o plangere la ANPC, protectia consumatorului, inainte de instanta.
Povestiti si dumnealor cele intamplate si vedeti ce spun, are rost sau nu o actiune in instanta
ANPC ar fi fost indicat sa intervina daca nu se facea stornarea, dar, din moment ce mi-am primit banii, regulamentul a fost respectat. Problema e ca cu cei 350 de lei cat am dat eu pe telefon nu pot cumpara unul nou, fiind la mijloc o reducere de 70% datorata faptului ca era un produs resigilat. Prejudiciul e mai subtil si depaseste puterile de analiza ale ANPC
Am cumparat un telefon resigilat de la Emag. Cand am ridicat telefonul de la showroom am solicitat verificarea lui si s-a constatat ca incarcatorul nu functiona. Am rugat angajatul de la Livrari sa scrie olograf aceasta constatare pe factura (ca să evit pe viitor suspiciunea că eu as fi cu ceva raspunzator pentru defectiunea respectiva). Am considerat necesar ca dupa achizitionare sa trimit incarcatorul in service-ul autorizat Depanero pentru repararea incarcatorului. Evident, ma asteptam ca sa fie inlocuit, deoarece nu mai repara nimeni chestii ieftine. Incarcatorul nu mi-a fost primit in service decat daca il predam cu tot cu telefon. A trebuit sa bag si telefonul in service, desi acesta nu avea nicio problema tehnica. După ce s-a depasit perioada de asteptare, cei de la service m-au sunat si au mentionat ca incarcatorul nu e original, sugerand ca aceasta ar anula garantia. Eu am spus ca daca s-a produs o substituire intre cel original si unul fals aceasta substituire s-a produs inainte sa intru eu in posesia produsului (resigilat - nota bene) si nu imi poate fi imputata mie. Pana la urma am primit solutia de restituire a banilor si casare a produsului, desi produsul principal (telefonul) nu avea motive sa fie casat, fiind perfect functional. Am sunat si am spus ca decizia luata imi lezeaza dreptul de proprietate asupra telefonului si il doresc inapoi, iar ei au zis ca nu se mai poate face nimic, deoarece asa au decis ei unilateral. Rog un avocat, sau mai multi avocati, sa imi indice o lege care corespunde acestei stari de fapt. Ceea ce s-a întâmplat, casarea respectivă, poate fi considerata distrugere conform CP? Sau ce alta prevedere legala poate fi considerata ca temei legal pentru o viitoare plangere in instanță pe linie civila sau/si penala?
Va multumesc. Cu alte cuvinte, daca abordez o persoana care nu este inca dovedita culpabila dar cu care am avut un incident si cer acesti bani ca daune pentru o presupusa incalcare a legii din partea lui, iar persoana nu este amenintata decat cu rigorile legii si nimic altceva (contendent), atunci e OK...
CLAUDIU LASCOSCHI a scris:
Atâta timp cât nu il amenințați si ii cereți daune este legal.Faptul ca il.dati în judecată nu constituie amenințare în sensul legii penale.
Santaj ar fi daca ati trimite recuperatori ca sa va plateasca daunele si sa vina cu sabii, cutite, etc.
aceasta discutie, indiferent daca se va solda sau nu cu despagubirea ceruta (prin urmare, doar daca port o discutie de principiu cu el la telefon), e legitima sau poate fi incadrata la santaj?
Și mai e un aspect. În cele din urmă dispecera de la firma de taxi mi-a dat dupa vreo ora numarul soferului care m-a „accidentat” si mi-a zis ca pot sa sun sa discut cu el. Daca ii cer despagubiri (ca sa nu merg la politie), asta e intelegere amiabila sau santaj? Trebuie sa apelez la un avocat?
Într-un proces civil trebuie să existe două componente: un prejudiciu (fizic sau psihologic, cel psihologic traducându-se prin daune morale de obicei) și o încălcare a legii. Asta după mintea mea de nejurist. Martorii ar trebui să fie pe latura rutieră (că s-a încălcat o regulă de circulație în acel moment) și pe latura psihologică, că au auzit de la mine cât de mult am suferit în urma incidentului. Cam acesta e tabloul, ca să zic așa. Problema e că polițistul de la Udriște mi-a spus că, așa cum e formulată legea și mi-a zis și numărul ei, martorii nu ar avea nicio valoare probatorie când e vorba de încălcarea regulilor de circulație. Ce ziceți de interpretarea polițistului? Așa e?
avocatnet.ro explicăm legislația
