R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ªI FISCAL
Decizia nr. 4553/2008
Dosar nr. 130/32/2008
ªedinţa publică de la 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul V.V. a solicitat în contradictoriu cu Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România anularea deciziei nr. 207 din 22 octombrie 2007 emisă de Consiliul Baroului Bacău, obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi a Consiliului Baroului Bacău să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, obligarea Baroului Bacău de a-l înscrie în Tabloului avocaţilor definitiv.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că, de la începutul anului 1997 îşi desfăşoară activitatea în cadrul SC P. SA Bacău, în funcţia de consilier juridic.
A mai arătat reclamantul că în temeiul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 a formulat cerere de primire în profesia de avocat la Consiliul Baroului Bacău, însă în urma verificării cunoştinţelor privind prevederile Legii nr. 51/1995, a Statutului şi Codului Deontologic al Avocaţilor, prin decizia nr. 2007 din 22 octombrie 2007, Consiliul Baroului Bacău a respins cererea sa considerându-se că răspunsurile date au fost incomplete şi evazive.
Pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive raportat la capătul de cerere prin care se solicită obligarea la emiterea deciziei de primire în profesie, iar pârâtul Baroul Bacău a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a Consiliului Baroului Bacău raportat la cel de-al doilea capăt de cerere şi la dispoziţiile art. 48 alin. (2) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin încheierea pronunţată la data de 12 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ambele excepţii ca nefondate.
La termenul de judecată din 12 mai 2008 reclamantul a formulat o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată în sensul că a solicitat următoarele:
- anularea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 emisă de Baroul Bacău – Consiliul Baroului Bacău.
- anularea deciziei nr. 319 din 8 martie 2008 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România.
La acelaşi termen de judecată, 12 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, având în vedere excepţia tardivităţii completatoare invocată de pârâţi, a dispus înregistrarea separată a acesteia, sub nr. 323/22/2008
La data de 16 iunie 2008 în temeiul dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 16 iunie 2008 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate, acţiunea principală, astfel cum a fost precizată şi acţiunea conexă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut în esenţă că din dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) rezultă că nu este obligatoriu pentru barou să acorde scutire de examen persoanelor care se află în una dintre situaţiile prevăzute de art. 16 alin. (2).
A mai apreciat Curtea că, măsura în raport de care pârâţii Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România au hotărât respingerea cererii reclamantului V.V. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen nu este una arbitrară, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
În ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate de reclamant prin cererea completatoare a acţiunii, Curtea a reţinut că ambele hotărâri contestate au fost adoptate ţinându-se seama de interviul care a avut loc la data de 16 octombrie 2007. Pe de altă parte, nici o dispoziţie legală nu interzice ca desfăşurarea interviului să se facă într-o singură şedinţă a Consiliului Baroului.
Se mai precizează de către Curtea de Apel Bacău că, nulitatea Hotărârii nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău, nu poate fi reţinută pentru motivul semnării hotărârii de către unul dintre consilierii despre care reclamantul a susţinut că nu a fost prezent, cu motivarea că ceea ce se semnează de către consilierii prezenţi este registrul de procese verbale în care se consemnează lucrările şedinţei baroului”.
Împotriva sentinţei civile nr. 70 din 16 iunie 2008 a declarat recurs reclamantul V.V., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, sub aspectul greşitei motivări că primirea în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, cu scutire de examen, este doar o posibilitate, o vocaţie, nu o obligaţie, iar Baroul Bacău nu este obligat să acorde scutire de examen persoanelor care se află în una din situaţiile prevăzută de art. 16 alin. (2) din lege.
Recurentul arată că legea consacră dreptul şi nu vocaţia de primire în profesia de avocat în condiţiile art. 16 alin. (2).
Considerentul instanţei de fond , că adresa nr. 480/02/2008 a răsturnat raportul prevăzut de lege, este eronat, netemeinic şi nelegal şi exced cadrului procesual, în condiţiile în care instanţa nu s-a pronunţat pe dosarul care conţinea actele şi documentele care au stat la baza raportului făcut de avocatul raportor.
Prin întâmpinare intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, cu motivarea, în esenţă, că baroul a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 51/1005 modificată şi Statutul profesiei de avocat, a respins cererea de primire în avocatură cu scutire de examen întrucât verificarea care i s-a făcut potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat a condus la concluzia că recurentul-reclamant face grave confuzii între instituţii de drept iar răspunsurile au fost greşite , incomplete şi nesigure.
Analizând recursul formulat de V.V., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, fiind admis pentru următoarele considerente:
Cu cererea înregistrată sub nr. 207 din 13 aprilie 2007, la Baroul Bacău, reclamantul-intimat V.V. a solicitat primirea în profesia de avocat conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu scutire de examen, motivând că îndeplineşte condiţiile legale, are o vechime în profesia de consilier juridic mai mare de 10 ani la care se adaugă alte studii de perfecţionare profesională respectiv cursuri post universitare, master în Dreptul Afacerilor.
Curtea apreciază că refuzul pârâţilor–intimaţi de a da curs cererii reclamantului-recurent este nejustificat, întrucât art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 prevede că „la cerere, poate fi numit în profesie, cu scutire de examen: titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Condiţia privind exercitarea acestor profesii într-un interval de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, întrucât se pleacă de la prezumţia că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoştinţelor necesare exercitării profesiei de avocat
Textul de lege menţionat conferă persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii individualizate în lege.
Condiţiile prevăzute de lege, în cauză sunt îndeplinite, intimaţii-pârâţi sub acest aspect nu contestă cererea recurentului-reclamant însă s-a apreciat că la verificarea cunoştinţelor conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, acesta nu a dat răspunsuri corecte, demonstrând o slabă pregătire profesională.
Este adevărat, că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prevede că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris.
A primi o asemenea interpretare, realizată de autorităţile intimate, înseamnă a goli de conţinut şi de eficienţă prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
În cauză se constată, că deşi a fost intitulată „test de verificare”, autorităţile intimate au susţinut că s-a procedat la data de 22 mai 2007 şi respectiv la 16 octombrie 2007 la o verificare a cunoştinţelor solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, proba susţinută de recurent a însemnat în realitate un examen. Or, atâta timp cât textul legal aflat în discuţie a reglementat dreptul reclamantului de a fi primit în această profesie fără examen, susţinerea unei probe scrise contravine dispoziţiei legale.
Astfel, deşi Statutul îi conferă autorităţii pârâte dreptul de a verifica cunoştinţele solicitantului recurent, în cauză nu sunt aduse argumente suficiente care să conducă la concluzia că recurentul nu este pregătit profesional, pentru respingerea cererii de primire în avocatură, motiv pentru care se constată că a avut loc o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere conform art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ.
Instanţa apreciază că deşi în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificare a cunoştinţelor, conform prevederilor legale în materie, verificarea cunoştinţelor trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere şi în nici un caz sub forma unei probe scrise, întrucât această modalitate de testare nu mai reprezintă o verificare, ci echivalează cu susţinerea unui examen.
Cât priveşte susţinerea recurentului-reclamant cu privire la deciziile pronunţate în această materie de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se constată că atât în deciziile invocate cât şi în alte soluţii de dată mai recentă, s-a reţinut că textul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conferă dreptul persoanelor care au deţinut una din funcţiile enumerate în cuprinsul acestuia, dreptul de a fi numit în profesia de avocat, cu scutire de examen şi nu o posibilitate sau o facultate.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (2) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 312 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată, Curtea va admite recursul şi modifica hotărârea atacată în sensul admiterii acţiunii principale şi a celei conexe, astfel cum au fost formulate şi precizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V.V. împotriva sentinţei civile nr. 70 din 16 iunie 1008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunilor formulate de V.V.
Anulează Hotărârea nr. 1 din 16 octombrie 2007 a Consiliului Baroului Bacău şi Decizia nr. 319 din 8 martie 2008 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
Obligă pârâtele Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bacău să dispună primirea reclamantului în profesia de avocat cu scutire reclamantului în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 în forma în vigoare la data introducerii acţiunii şi înscrierea în tabloul avocaţilor definitivi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
avocatnet.ro explicăm legislația
