Precizez ca societatea a fost infiintata in timpul casatoriei. Adevarat, activitatea zilnica de sustinere a afacerii apartine actionarului unic. In schimb, gandirea strategica a afacerii, mai ales in situatii speciale, chiar si sustinerea financiara, apartine ambilor parteneri. In acelasi timp, sustinerea vietii de familie de zi cu zi, cu tot ce inseamna ea (efort, timp, financiar), apartine preponderent partenerului mai putin implicat in afacere. Unele din aceste aspecte sunt demonstrabile, altele nu.
Ma intereseaza ce zice legea referitor la ce ii revine partenereului neactionar, in caz de partaj, luand in considerare faptul ca dupa pornirea afacerii, familia nu a mai dobandit nici un bun propriu, toate resursele financiare fiind folosite pt dezvoltarea acesteia.
Multumesc pt raspuns.
In acest moment, dupa cum merg lucrurile in economie si fiscalitate, asa ne dorim, sa nu mai platim impozit si conatbilitate pt o firma care practic nu mai are activitate. Sumele pe care le mai avem de incasat vor intra in plata la inceputul anului viitor. Am putea depune bilant "0" pe 2010, apoi sa repunem firma in activitate pt 2-3 luni, sa incasam, apoi sa o radiem.
Ideea este, nu cumva cu atatea manevre - suspendare, reactivare, contabilizare, radiere- ajungem la complicare inutila si la costuri mai mari decat cu fuziunea.
Stiti cumva ce presupune fuziunea prin absorbtie? Dar radierea? (costuri, etape)
Familia nu a mai dobandit nici un bun comun personal dupa infiintarea acestei societati comerciale, deoarece toate resursele au fost folosite pentru dezvoltarea afacerii. Exista in familie 2 copii minori, iar ambii parteneri au fost in campul muncii.
Fuziunea cu o firma activa cu actionariat comun, poate fi o solutie? Care ar fi avantajele si dezavantajele fata de suspendarea temporara a activitatii? - costuri, timp, complicatii. Precizez ca nu sunt complicatii privind mijloacele fixe, deoarece firma fara activitate nu prea mai are asa ceva.