Activitate Aurelia Butiurca

Va multumesc pentru raspuns. Si imi cer scuze ca tot abordez acest subiect, dar nu stiu ce anume trebuie sa fac practic.
Ce trebuie sa fac pentru a iesi din indiviziune, unde trebuie sa ma adresez, ce acte imi trebuie, cat dureaza procedura? Eu trebuie sa platesc tot demersul? Nu am beneficiat eu nici macar de cota parte 3/4 care imi revine, pentru ca altii stau in cota mea. Va multumesc.

In anul 2010, luna septembrie, am facut succesiunea dupa decesul tatalui meu. La masa succesorala am fost eu (in calitate de fiica), fratele meu si mama. Obiectul a fost un apartament in Bucuresti, detinut de parintii mei. In acel apartament locuia la vremea respectiva, mama, fratele meu, sotia acestuia si cei doi copii ai fratelui meu (unul major si unul minor). Fiecare dintre noi (eu, mama si fratele meu) am primit cate un certificat de mostenitor, fiecare cu cota lui parte din acel apartament. La 4 luni dupa aceea a decedat si fratele meu. Iar in casa au ramas mama, cumnata mea si cei doi copii ai fratelui meu. Dupa incheierea actului de succesiune (cat inca mai traia fratele meu) nu am fost despagubita (sulta) pe partea de mostenire dupa tatal meu, care mi-a revenit mie. Nu intentionez sa ma mut acolo, nu intentionez sa dau pe nimeni afara din casa, vreau numai sa fiu despagubita. Nici fratele meu cat a trait, dar nici cumnata mea dupa aceea, nu si-au exprimat pozitia fata de acest lucru. Eu am considerat ca, dupa atatea necazuri in familie, sa nu deschid acest subiect. De curand, la un an de la decesul fratelui meu, am adus in discutie fata de mama mea, ca doresc sa fiu despagubita. Ea mi-a spus ca voi fi. Dar inca nu am vazut nici un demers in acest sens. Nu mama mea trebuie sa faca acest lucru, stiu, dar ce ar trebui....care ar fi mai exact pasii de urmat? Ce ar trebui sa fac eu pentru a intra in posesia sultei. Pentru ca nu pot astepta la infinit si sa mi se spuna mereu ca nu au bani si ca trebuie sa-i stranga. Ce trebuie facut practic? Eu locuiesc in alt oras, nici nu stiu daca sunt trecuta in cartea funciara. Fratele meu cand traia, dupa succesiune, mi-a spus ca a fost la administratia financiara sa inregistreze documentul, conform legii. Dar la cadastru nu stiu daca figurez. Eu locuiesc in alta localitate, nu sunt in Bucuresti. Va multumesc.

In anul 2010 s-a facut succesiunea in urma decesului tatalui meu. Mentionez ca in apartament locuia mama, fratele meu, sotia acestuia si cei doi copii ai lor. La masa succesorala, in fata notarului, am fost eu (nu locuiesc acolo), mama si fratele meu. Notarul ne-a dat la fiecare cate un certificat de mostenitor, cu cota parte ce revine fiecaruia numai din partea tatalui meu (succesiunea s-a facut numai pe partea tatalui, in urma decesului acestuia). Dupa aceea, fratele meu mi-a spus ca merge sa inregistreze actul la administratia finantelor publice si asa ne-a specificat si notarul, conform legii. Cum pot afla daca l-a inregistrat? Eu nu locuiesc in Bucuresti (unde este apartamentul).
Dupa aceea a decedat si fratele meu. Au ramas in apartament mama, cumnata mea si cei doi copii (ai fratelui meu-decedat si ai cumnatei mele). Se poate vinde apartamentul fara acordul meu? Trebuie facuta intabulare? Sau ceea ce a inregistrat fratele meu cand traia, la Finante, este suficient. Apar oare si eu in cartea funciara a imobilului? Mentionez ca nu am fost inca despagubita (nu mi-am primit partea mea de bani pe cota care imi revine de la tatal meu). Dar am acel act de mostenitor pe cota parte.

Inca o intrebare, daca imi permiteti.
Trebuie sa fie si fiul meu prezent la notar pentru testament? Deoarece el se afla in Italia.
Va multumesc anticipat!

Va multumesc pentru raspuns. Asa o sa facem.

Buna ziua,
Detin, impreuna cu sotul meu o firma, de aproximativ 4 ani. Am un baiat in varsta de 24 ani, rezultat din prima casatorie. Dar actualul meu sot este de acord sa faca un act notarial prin care sa stipuleze ca: in caz ca mie si sotului meu ni se intampla ceva (accident, deces etc.) sa preia fiul meu tot patrimoniul firmei. Cum se poate face acest lucru, ce acte trebuie pentru procedura?
Va multumesc!
Aurelia Butiurca

Va multumesc pentru raspuns. Asa am sa fac, numai ca eu inca am mers pana acum pe buna intelegere intre parti. Si am facut acest lucru atat verbal dinainte de 6 luni de la decesul tataului meu cat si in scris. Asa ca imi rezerv acest drept de mostenitor si pot dovedi acest lucru in instanta. Am martori care au fost de fata atunci cand mama mea mi-a recunoscut dreptul/partea mea la mostenire. Sunt cazuri in care succesiunea s-a dezbatut dupa 2 ani. La noi nu a trecut decat 8 luni. Am inscris prin care accept si consimt ca sunt mostenitor. Dar nu ma inteleg cu mama si fratele. Asa ca voi deschide actiune in instanta pentru a intra in dreptul meu care mi se cuvine.

Eu, impreuna cu tatal meu (chiar daca era deja decedat) am suportat toate cheltuielile de inmormantare. In ziua in care a decedat, cu cateva ore inainte, ii sosise pensia, pensie pe care mereu o folosea fratele meu. A primit a doua zi un ajutor de la casa de pensii la care tata a cotizat cat a trait, pe care tot fratele meu l-a ridicat. Nu a pus de la el nici un ban, numai eu si banii tatalui meu. Cu toate ca am discutat cu el ca facem jumate-jumate cheltuielie, pentru ca mama nu avea alti bani si am hotarat sa-i ramana ei acel ajutor. Dar eu am pus mai mult. De cate ori. cand traia tata, avea nevoie de bani, ma suna (mama, fratele, cumnata) si le trimiteam bani pentru tata. Inainte sa moara, m-au sunat sa le trimit bani ca sa faca o alta placa noua pe mormant. Le-am trimis, nu cu titlu de imprumut. Ei premeditau inca de atunci totul (fratele si mama), sa ma elimine. Si eu nu stiam si ii ajutam. Asta este abuz si il pot demonstra cu acte si toate chitantele in regula. Dupa moartea lui, au continuat sa ma pacaleasca, sa ma minta. Si eu deabia acum imi dau seama. Dar pentru toate astea vor plati scump, am toate sansele si tot dreptul. Nu am de gand sa las nimic si il oblig si la toate cheltuielile de judecata. Cred ca oricine in locul meu la fel ar actiona, este o problema de principiu.

Va multumesc pentru raspuns. Nici nu aveam de gand sa ma prezint in fata instantei si sa incep sa plang sau sa impresionez. Stiu ca acolo doar actele vorbesc. Am locuit in casa parinteasca, impreuna cu fratele meu. Am plecat de acolo in clipa in care m-am casatorit. El nu a plecat niciodata de acolo, a locuit mereu acolo, chiar si dupa ce s-a casatorit, pentru ca nu avea unde sa se duca. A continuat sa locuiasca in casa si dupa decesul tatalui din acelasi motiv, nu are alta casa si asta nu este problema mea. O sa merg in fata instantei, pentru ca eu nu am de gand sa las asa lucrurile. Si am toate resursele necesare cat si logistica, pentru a face pana la urma dreptate. Nu am sa las din mana ceea ce imi apartine. Stiu ca si altii au facut succesiune, chair si dupa termen, numai ca taxa este mai mare. Am sa platesc eu taxa si tot, chiar si acum dupa 8 luni, am sa deschid succesiunea si am sa-mi cer dreptul.
Va multumesc

Am discutat aceasta problema cu mama mea, inca dinainte ca sa se implineasca termenul de 6 luni de la decesul tatalui meu. Am considerat ca asa este normal ca mama sa deschida succesiunea (deoarece nu era stipulat un act prin care casa era trecuta de pe unul pe celalat, adica tata si mama, cat a fost tata in viata). Am discutat omeneste cu ea, i-am spus pretentiile mele la mostenire, adica doar cota mea, i-am propus sa mergem toti trei (mama, eu si fratele) in fata notarului, sa deschidem succesiunea (sa ca nu creada ca vreau sa fac o miscare gresita si nedreapta vis-a vis de ei). Dar mama mea a refuzat acest lucru, invocand motivul ca nu are bani pentru succesiune. Eu am fost de buna credinta, i-am spus atunci ca doresc sa renunt la cota mea, sa renunte si fratele meu la cota lui si sa ramana ea cat traieste titular pe casa cu adonatia ca trebuie stipulat in act, ca dupa decesul ei, sa fac 50-50 cu fratele meu. Asta i-am spus, asta i-am propus atunci ca sa nu aiba impresia ca doresc sa o dau afara din casa eu sau fratele meu, asa cum unii parinti cred la un moment dat.
Sfatuiti-ma ce sa fac, trebuie sa existe o cale, pentru ca nu am de gand sa renunt la nimic din ce mi se cuvine. Eu mi-am exprimat dorinta sa facem succesiune, mama nu a vrut, invocand tot felul de motive. Eu, de buna credinta stiind cat de indurerata era si eram toti dupa moartea tatalui (dupa o suferinta de 10 luni in lupta cu un neoplasm pulmonar), nu am presat prea mult lucrurile. Mama mi-a spus atunci ca se va duce la un notar sa se intereseze de taxa notariala de succesiune si ca imi va da telefon si ma va chema, atat pe mine cat si pe fratele meu, in fata notarului. Dar acest lucru nu s-a intamplat. Am crezut ca un parinte si mai ales o mama nu poate sa-si inlature propriul copil. Am avut incredere si vad ca m-am inselat. Si eu sunt mama la randul meu, dar nu as face asata niciodata. Trebuia sa porneasca de la ea si sa faca ceea ce este normal, moral si legal, pentru cei doi copii pe care ii are. Eu cred ca asa procedeaza un parinte, care este un parinte cu adevarat. Dar ea "m-a sapat" cu alte cuvinte.
Trebuie sa existe o cale de atac si nu voi renunta. Dumneavoastra, ca avocat, trebuie sa imi spuneti pe ce cale sa merg si ce trebuie sa fac, daca se mai poate face ceva. Pentru ca s-a produs o nedreptate si a profitat de buna mea credinta.
Va multumesc, cu tot respectul
Aurelia Butiurca