Dreptul la mostenire

Dacă nu aţi acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de la deces (fie expres, fie tacit), fratele şi mama au toate şansele să vă înlăture de la succesiune.

In mod cert la mostenirea tatalui dvs, au vocatie succesorala, dvs in calitate de fiica, fratele dvs si sotia supravietuitoare.
Cotele mostenitorilor sunt cele legale.
Problema care se pune este daca dvs ati acceptat sau nu mostenirea dupa urma tatalui dvs.
Acceptarea mostenirii se face prin doua modalitati, respectiv acceptarea expresa, printr-o declaratie autentica de acceptare a mostenirii, sau tacita, prin efectuarea de acte pe care numai un mostenitor le poate face.
Pentru a exemplifica, fratele dvs a acceptat in mod tacit succesiunea numai prin faptul ca a continuat sa locuiasca in casa care a apartinut tatalui dvs.
Conform art. 700 din codul civil, mostenirea se poate accepta intr-un termen de 6 luni de la data mortii celui care lasa mostenirea.
Daca ati acceptat mostenirea, nu va pot exclude.
Daca in schimb nu ati acceptat, se poate considera ca sunteti straina de succesiune si pe cale de consecinta nu veti avea calitatea de mostenitor.
In speranta ca am fost cat de cat explicit,
Av. Mihai Vaduva

Am discutat aceasta problema cu mama mea, inca dinainte ca sa se implineasca termenul de 6 luni de la decesul tatalui meu. Am considerat ca asa este normal ca mama sa deschida succesiunea (deoarece nu era stipulat un act prin care casa era trecuta de pe unul pe celalat, adica tata si mama, cat a fost tata in viata). Am discutat omeneste cu ea, i-am spus pretentiile mele la mostenire, adica doar cota mea, i-am propus sa mergem toti trei (mama, eu si fratele) in fata notarului, sa deschidem succesiunea (sa ca nu creada ca vreau sa fac o miscare gresita si nedreapta vis-a vis de ei). Dar mama mea a refuzat acest lucru, invocand motivul ca nu are bani pentru succesiune. Eu am fost de buna credinta, i-am spus atunci ca doresc sa renunt la cota mea, sa renunte si fratele meu la cota lui si sa ramana ea cat traieste titular pe casa cu adonatia ca trebuie stipulat in act, ca dupa decesul ei, sa fac 50-50 cu fratele meu. Asta i-am spus, asta i-am propus atunci ca sa nu aiba impresia ca doresc sa o dau afara din casa eu sau fratele meu, asa cum unii parinti cred la un moment dat.
Sfatuiti-ma ce sa fac, trebuie sa existe o cale, pentru ca nu am de gand sa renunt la nimic din ce mi se cuvine. Eu mi-am exprimat dorinta sa facem succesiune, mama nu a vrut, invocand tot felul de motive. Eu, de buna credinta stiind cat de indurerata era si eram toti dupa moartea tatalui (dupa o suferinta de 10 luni in lupta cu un neoplasm pulmonar), nu am presat prea mult lucrurile. Mama mi-a spus atunci ca se va duce la un notar sa se intereseze de taxa notariala de succesiune si ca imi va da telefon si ma va chema, atat pe mine cat si pe fratele meu, in fata notarului. Dar acest lucru nu s-a intamplat. Am crezut ca un parinte si mai ales o mama nu poate sa-si inlature propriul copil. Am avut incredere si vad ca m-am inselat. Si eu sunt mama la randul meu, dar nu as face asata niciodata. Trebuia sa porneasca de la ea si sa faca ceea ce este normal, moral si legal, pentru cei doi copii pe care ii are. Eu cred ca asa procedeaza un parinte, care este un parinte cu adevarat. Dar ea "m-a sapat" cu alte cuvinte.
Trebuie sa existe o cale de atac si nu voi renunta. Dumneavoastra, ca avocat, trebuie sa imi spuneti pe ce cale sa merg si ce trebuie sa fac, daca se mai poate face ceva. Pentru ca s-a produs o nedreptate si a profitat de buna mea credinta.
Va multumesc, cu tot respectul
Aurelia Butiurca

Singurul lucru pe care trebuie să îl faceţi este să dovediţi că aţi acceptat succesiunea în termen. Expres (prin declaraţie de acceptare) sau tacit (prin fapte care semnifică acceptarea) Restul este doar poveste, din punct de vedere juridic. Instanţa nu judecă sentimente, trăiri, remuşcări sau altele de acest fel.

Va multumesc pentru raspuns. Nici nu aveam de gand sa ma prezint in fata instantei si sa incep sa plang sau sa impresionez. Stiu ca acolo doar actele vorbesc. Am locuit in casa parinteasca, impreuna cu fratele meu. Am plecat de acolo in clipa in care m-am casatorit. El nu a plecat niciodata de acolo, a locuit mereu acolo, chiar si dupa ce s-a casatorit, pentru ca nu avea unde sa se duca. A continuat sa locuiasca in casa si dupa decesul tatalui din acelasi motiv, nu are alta casa si asta nu este problema mea. O sa merg in fata instantei, pentru ca eu nu am de gand sa las asa lucrurile. Si am toate resursele necesare cat si logistica, pentru a face pana la urma dreptate. Nu am sa las din mana ceea ce imi apartine. Stiu ca si altii au facut succesiune, chair si dupa termen, numai ca taxa este mai mare. Am sa platesc eu taxa si tot, chiar si acum dupa 8 luni, am sa deschid succesiunea si am sa-mi cer dreptul.
Va multumesc