Activitate hot_oliviu

Multumesc pentru sfaturi.
Replanatrea nu e o solutie. In primul rind, nu e spatiu, daca era faceam acest lucru de la inceput.
In al doilea rind, arborii sint deja maturi: au 14 ani si peste 10-11m inaltime.

Sunt mahnit pentru ca nu este nici o justificare, exculzind faptul ca frunze toamna. Iar in conditiile actuale, de criza climatica, cu atit mai mult nu se justifica.
Dar daca oamenii iubesc betoanele...

Multumesc pentru raspunsuri.

Solutia cu toaletarea este exclusa: fara a intra in amanunte, nu am cu cine ma intelege. Culmea este ca anterior i-am facut unele concesii (tot pe teme de incalcare a dreptului de proprietate) la care acum nu poate raspunde in mod reciproc. E frustrant dar trebuie sa ma resemnez: asta e, atita poate!

In ceea ce priveste reticientele d-lui avocat.
Eu sunt in virsta si un transfer de proprietate (casa plus teren) catre fiul meu trebuie facut. Acum s-au mai tirziu. Intrebare este daca, odata cu acest transfer de proprietate, se mentine, din punct de vedere juridic, hotarirea de defrisare.
Aceasta hotarire este pronuntata impotriva proprietarului actual (nominalizat in chemarea in judecata) si suna astfel: “Admite cererea de chemare în judecată. Obligă pârâtul la desfiinţarea prin scoaterea din rădăcini a celor x arbori identificati prin raportul de expertiză.” Deci schimbindu-se proprietarul hotarirea se trasfera si la noul proprietar sau trebuie reluat procesul?

Am o nedumerire: in procesul prin care se va judeca cererea de executare silita nu voi fi parte, unde ma voi putea apara, prezentind situatia? Si atunci, daca raspunsul la intrebarea de mai sus este afirmativ, sper sa am cistig de cauza si cheltuielile indicate de dv. - “câteva mii de lei pt contestații la executare, suspendarea executării, plata cauțiune” - nu mai apar. Gresesc?

Despre ce cautiune este vorba?

Fain raspus: ambele variante - intelegerea amiabila sau cumparat teren - sint pentru alta lume! Daca acesti "crestini" m-au chemat in judecata pentru niste arbori care fac frunze despre ce vorbim?

Am pierduit un proces privind incalcarea art. 613 CCiv.: citiva arbori, din lipsa de spatiu, sunt planati la 1m de hotar (in loc de minimum 2m cit prevede codul civil). Exista riscul sa fiu executat silit pentru defrisare.

Mi se pare complet nejustificata defrisarea - singurul lucru rau pe care il fac - frunze toamna - altceva nu vad - si as dori sa salvez arborii sau sa intizii cit mai mult executia (poate, in aceste vremuri de criza climatica, le vin ginduri mai bune si devin toleranti). De aceea am imaginat doua solutii:
a) am schimbat domiciliul. Este posibil ca actiunea de chemare in judecata pentru aprobarea executarii silite sa fie blocata o perioada pina la chemarea la noua adresa?
b) sa fac un transfer de proprietate catre fiul meu. Ce se intimpla in acest caz cu hotararea judecatoreasca, trebuie sa se reia procesul care a decis defrisarea sau nu?

Nu stiu ce altceva as mai putea face pentru salva copacii!
Alte sugestii, daca aveti.

Sper ca intelegeti ca raspunsul presupune un alt nivel al abordarii si nu trimeterea la plimbare: "Mergeti sa vorbiti cu un avocat, ca pierdeti timpul aici. "
Ca un profesionist al dreptului, ma asteptam de la dv. la o explicatie simpla: de ce in cazul de fata primeaza procedura. Poate in anii de facultate profesorii v-au explicat aceste principii ale dreptului si aici/acum sa ne luminati si pe noi, ageamii in ale dreptului.
Afirmati: "Daca nu e drept, e pentru ca unul dintre vecini nu a facut reconventionala" De ce e mai importanta procedura decit judecarea cazului? Caci ceea ce as fi cerut intr-o cerere reconventionala am facut-o in mai multe note. Ceea ce nu am respectat: nu am initiat in mod formal procedura. Care sunt argumentele pentru care s-a recurs la acest principiu: primeaza procedura. etc.

Da, aveti dreptate, in lipsa aspectelor concrete discutia este prea generala.
Eu am fost nedumerit de doua aspecte:
- "Dreptul nu are laturi, nu cunosc la ce anume va referiti". Am spus mai sus, mai repet. Conflictul e bilateral, eu si vecinul incalcam aspecte de proprietate, unul art 613 si altul 612 si 615, CCiv. Pentru unul se accepta judecarea pt celalalt se refuza;
- Ok, se refuza. probabil (trebuie sa ghicesc) bazat pe principiul disponibilitatii. Dar de ce nu se motiveaza (in motivare nu exista nici un cuvint explicativ, cind am depus trei note explicite pe acest aspect? Sa spuna ca inlatura din intampinarea mea toate argumentele in aparare, cele trei note etc. Nu este obligatia judecatorului, cf. legii 303 sa o faca? Am sa fac o plingere la inspectia judiciara pe acest aspect, unde vor putea sa judece avind dosarul complet. Aici am solicitat o opinie si aveti dreptate "descrierile situatiilor in modul de mai sus nu permit vreo analiza juridica decenta, pur si simplu nu avem pe ce discuta.".

Mentionez ca nu am asteptari de la aceasta inspectie.
Ceea ce este mai grav, este ca acesta solutie va avea urmari irevesibile: in momentul de fata legea permite o tranzactionare intre vecini pe aceste aspecte de vecinatate. Solutia data pur si simplu anuleza varianta care se poate negocia si obliga la aplicarea solutiei date de instanta (pentru una din laturi). Peste doi ani cind se va finaliza un nou proces pe cealalta latura, ignorata de actula instanta, este prea tirziu (solutia aplicata fiind de acum ireversibila).

Cit sint eu de nepriceput, consider ca asta nu mai e just!

Sunt doua lucruri in discutie:
1. Primul, ca judecatiorul a refuzat in mod explicit sa judece o latura a litigiului (afirmind intr-o incheiere de sedinta ca "nu are legatura cu actiunea"). Motivul - banuiesc - a fost ca s-a respectat principiul disponibilitatii, iar eu trebuia sa fac o cerere reconventionala. E adevarat, nu am facut-o. Dar am fost socat ca se absolutizeaza cu acest principiu, ca se poate face abstaractie de cealata latura cind amblele laturi au evoluat in timp, continutul lor s-a amplificat prin interactiune reciproca, influentele trecind de la una la celalta latura - o tesatura vie in care cele doua laturi cu greu pot fi disjunse. Insa ceea ce a contat a fost latura formala: nu am facut cererea reconventionala deci ignoram completa o latura. Raportul asta dintre forma si continut este ceva care tine de filozofia dreptului, pe care nu o stapinesc. Dar m-a socat si m-am considerat complet nedreptatit de un judecator care nu respecta locul unde este pus sa imparta drepatea, De aceea, am fost curios sa aflu opinia celor cu cunostinte in domeniu cum sta situatia.
Al doilea motiv: am fost complet nedumerit cum un judecator refuza sa-si motiveze aceasta decizie: motivarea trece complet peste aceasta decizie de ignorare (nu se mentioneza macar, desi au fost depuse la dosar doua note plus concluzii scrise). Numai intr-o incheiere de sedinta se afla o respingere a solicitarii verbale si o promisiune ca se va discuta odata cu fondul. Discutie care nu a avut loc (cind am vrut sa solicit discutarea mi-a s-a luat cuvintul)!
E bine ca totusi ramine o portita: am posibiltatea sa deschid o noua actiune pentru cealata latura pe care instanta a refuzat sa o judece. Cu aceasta trecem la a doua problema (specifica celei de a doua laturi a litigiului).

2. Este vorba de o problema foarte speciala: apare in momentul trecerii de la vechiul la noul cod civil si priveste efectele juridice ale acestei tranzitii asupra constructiilor si AC abordate in acesta perioada de tranzitie. Am prezentat-o cred destul de amanuntit mai sus.
Suplimentar mentionez, in vederea inceperii procesului am trimis o somatie catre reclamant (in primul proces eu am fost chemat in judecata pentru latura care il interesa pe el, acum voi initia eu procesul pentru latura neabordata, care ma intereseaza pe mine). In raspunsul la somatie se afirma, fara argumentatie, ca anexa a fost construita legal (pe hotar). Adica cf. cu vechiul CCIv care nu prevede o distanta minima de 60cm ca in NCCiv. De aici intrebarile pe care le-am ridicat mai sus.
Pentru ca imi dau seama ca ma depasesc am intentia sa consult un profesionist. Dupa cite am aflat, pe acest domeniu apar des decizii ale instantelor care sint contradictorii. Unele sint transate prin RIL. Deci greu cu hermeneutica juridica!

Multumesc pentru raspuns.
Nu m-am asteptat ca un litigiu sa fie trunchiat si o parte sa fie complet ignorata. Asta e: forma primeza si mai putin dreptatea. Asa ca nu am alta varianta si pentru latura ignorata voi incepe o actiune noua.

Dar intre timp am descoperit o problema. In speranta unei lamuriri o voi prezenta in continuare.
Situatia este urmatoarea:
- In 2005 vecinul obtine o autorizatie de construire (AC) pe vechiul cod civil pentru edificarea unei case si a unei anexe (o magazie). Deoarece vechiul cod civil permitea, AC prevedea construirea anexei cu un perete pe linia de hotar.
- Lucrarile la casa (nu si la anexa) sint incepute dar nu sint terminate. In consecinta AC este prelungita si apoi mai obtine in 2010 o noua AC care este si ea prelungita pina in 2013.
- In 2013, deoarece casa nu este terminata (anexa inca nu era abordata la aceasta data), dupa aparitia noului Cod Civil (valabil de la 1 oct. 2011) se obtine o noua AC cu urmatoarele mentiuni:
“continuare lucrari de construire in vederea finalizarii”
“lucrarile au fost autorizate conform AC…/ 2010 si AC…/2005”
“lucrarile de construire se vor executa cu respectarea intocmai a documentatiei care a stat la baza emiterii AC initiale”.
- In 2014 este edificata anexa (magazia) pe lina de hotar cf. documentatiei atasate la AC initiala (din 2005).

La acuza mea ca a construit ilegal prin nerespectrea art. 612 CCiv care prevede o distanta minima de 60cm de hotar, vecinul raspunde ca totul este legal deoarece edificarea s-a facut in confomitate cu AC obtinuta in 2013.

Am urmatoarea intrebare: nu trebuia ca primaria, la eliberarea AC in 2013, sa tina cont de prevederile NCC, deci sa solicite cf. Art. 612, a unui acord notarial prin care să-mi exprim consimțământul de derogare pentru încalcarea prevederilor Art. 612?

Contrargumentul este ca la eliberarea AC din 2013 s-a avut in vedere prevederile art.59 din Legea 71/3 iunie 2011, care stipuleaza ca dispozitiile art. 602-605 CCiv. nu se aplica situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia.

Aceasta este confuzia: s-a incalcat, din punct de vedere juridic, dreptul de proprietate cf. art. 612 CCiv sau nu? Este AC eliberata in 2013 emisa legal (fara avizul vecinului de amplasare pe linia de hotar)? Pot sa ma adresez instantei sau este un esec anticipat?

Va multumesc pentru lamurirea situatiei.

Nu am cunostinte de drept si am o mare rugaminte: cine m-ar putea lamuri asupra unui principiu pe care as dori sa-l invoc intr-un proces. E vorba de apărarea contextului litigiului intr-un proces care judeca un litigiu bilateral. Reclamantul a redactat actiunea facind referinta exclusiv la latura litigiului care il interesa. Eu am ezitat sa fac o cerere reconventionala prin care sa reclam judecarea si celeilealte laturi a litigiului. In schimb in intimpinare si ulterior, prin note explicite, am reclamat judecarea si celeilate laturi.

În fața dublei încălcări a legii, fiecare parte a reacționat diferit: în timp ce noi recunoaștem încălcarea legii, reclamantul refuză să o facă. În continuare, desfășurarea acestui proces pune în evidență aceeași atitudine imorală prin tentativa de a construi un nou context și, implicit, o nouă semnificație a acțiunii, prin:
a) formularea intenționat limitată a acțiunii, prezentînd numai o latură a litigiului;
b) negarea explicită a celeilate laturi a conflictului si, in plus, solicitind in raspunsul la intimpinare, ca instanță să înlăture aceste susținerile mele ca fiind străine de obiectul cererii de chemare în judecată” , invocind principiul disponibilitatii.
c) manipularea textelor/faptelor și construirea prin “denaturare” a unui context fals:

Argumentele mele fac referinta la dreptului și obligația de a prezenta faptele care constituie litigiul în totalitatea sa, deci contextul, considerind că interpretarea juridică se supune principiilor hermeneuticii în general, dintre care, în cazul de față, menționăm principiul contextului. Fenomenele nu pot avea o realitate autonomă, sunt context-dependente, motiv pentru care contextul este parte constitutivă a litigiului. Această cerință fundamentală a contextului faptic și a contextului juridic este însușită de practica juridică; apare explicit formulată, de exemplu, în art. 14, art. 194, lit. d, art. 1043 (2) CPC. etc. Astfel, art. 14 CPC afirmă:
(3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză.
(6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Deci intrebare: argumentele prezentate mai sus sint suficient de puternice sa compenseze lipsa cererii reconventionale si sa oblige instanta sa depaseasca principiul disponibilitatii si sa judece, in baza principiului contextului, ambele laturi ale litigiului, ca parti constitutive ale contextului litigiului.

Nu am primit raspuns la intrebari, dar, intre timp, le-am lamurit.

Mai am una: daca nu am primit raspuns la o petitie adresata unei comisii din Senatul Romanei, ma pot adresa instantei de contencios administrativ? Sau comisiile din Senatul Romanei au alt statut, nu pot fi chemate in aceasta instanta?