Activitate xlad

Dacă nu este semnat electronic cel primit prin email, nu se consideră LEGAL comunicat, decât dacă este semnat electronic în condițiile Legii 455/2001 (art. 7), dar și a Regulamentului (UE) a Parlamentului European și al Comisiei Europene 910/ 23 iunie 2014, intrat în vigoare la data de 1 iulie 2016 (deci obligatoriu chiar și pentru instanțele/ autoritățile din România).

Data comunicării CERTE este cea a comunicării electronice SEMNATE electronic (data la care confirmați D-VS. că ați primit emailul - spre deosebire de poștă unde se ia în considerare ștampila poștei, la comunicarea electronică se ia în considerare data CONFIRMĂRII ca dată de comunicare), SAU PLICUL e la poștă. În acest sens ori mergeți la Poliție să cereți procesul verbal pe hârtie, ori îl cereți prin poștă (și luați data ștampilei).

Deși ce am scris mai sus este LEGAL, nici poliția și nici instanțele nu respectă Legea așa că cel mai bine este să cereți cum am scris
procesul verbal pe hârtie.

ȘI o precizare: nici Legea 455/2001, nici Regulamentul UE 910/2014 nu consideră LEGALĂ o comunicare la care nu s-a atașat un certificat digital pentru că emailurile nu pot confirma cert SEMNĂTURA celui care a trimis un email (se pot trimite emailuri de pe orice adresă de email, tehnic, așa că ăsta este motivul pentru semnătura electronică).

Există și ceva RIL-uri la ÎCCJ cum că transmiterea unui email sau proces verbal NESEMNAT electronic este de ajuns, culmea unele au fost date CU ÎNCĂLCAREA Legii 455/2001, dar chiar și a Regulamentului UE 910/2014, și astfel ÎCCJ din ROmânia, chiar dacă își băga picioarele în legile interne, acum a ajuns să-și bage picioarele și în legislația comunitară (europeană) la vedere, și astfel neagă, prin propriile decizii, chiar apartenența României la EU.

O zi bună.

Scuze, 2236 lei LUNAR, timp de 48 de luni, din 1215 lei, să se înțeleagă de CE e nelegal:

1. art 34, alin 1, OUG 51/2008 (nu poate fi mai mult de jumătate...)
2. Prin art. 44, alin 2, din OUG 80/2013, NU SE PUTEAU DA MAI MULT DE 24 de rate. NU E la "credința intimă" a unui judecător, dacă Legea INTERZICE. Punct "Esalonarea platii taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni si pentru maximum 12 termene." Spune Legea: "MAXIM". Maxim e maxim.

Și chiar nu mă interesează "dezbateri". Ce e clar în Lege, trebuie respectat. Nu că judecătorii (cel care a dispus și cel care a "reexaminat") n-ar fi încălcat art. 297, alin unu, "cu încălcarea Legii". Dar și asta e altă poveste. >.<

*scuze că nu am fost clar....

raluk0207 a scris:

Ba neaparat.
1. Condamnarea unui asociat nu atrage dupa sine inchiderea biroului.
2. Suspendarea notarului intervine pentru infractiuni savarsite numai cu intentie.
3. Cat timp hotararea nu a ramas definitiva, poate profesa fără probleme.
4. Presupunand ca era cercetat la acel moment, imprejurarea nu atrage dupa sine anularea actelor pe care le-a perfectat. O condamnare nu produce efecte retroactive.
5. Repet. Daca erau probleme, nu ati fi găsit biroul deschis si in stare de funcționare.

Ce e GRAV e că notarul (al cărui notariat ERA funcțional în 2015, nu înțelegea ce a făcut. [ link extern ]

Că să sechestrezi un om, apoi să-l obligi să semneze un act de vânzare, apoi să sfătuiești complicii să meargă la ALT notar, să nu "se prindă" autoritățile de ce AI făcut, nu e suficient să se simtă vinovat. N-am legătură cu cazul ĂLA.

Dar în cazul meu, a înscris în fals cel puțin DOUĂ acte (testament și un contract de vânzare a unui apartament vecin cu apartamentul unei judecătoare, care judecătoare a dispus un ajutor nelegal, care prevede prin titlu executoriu plata a 2236 lei, dintr-o pensie de 1215 lei, cu încălcarea art. 34 alin 1 din OUG 51/2008 - au început până acum deja DOUĂ executări silite [pe codul fiscal - altă încălcare a Legii - codul de procedură fiscală și OUG 51/2008 fiind legi de același grad, niciuna neputând să o abroge pe cealaltă]).

Față de instanțe și alți profesioniști în drept, am tot respectul. Dar doresc (poate absurd) să se supună ȘI EI Legii.

Dacă un om are un interes LEGITIM să vadă un act, iar acolo unde Legea nu dispune se folosesc uzuanțele și legile similare, de ce n-ar putea doamna (sau oricine interesat) să consulte dosarul testamentar? Nu de alta, dar majoritatea dosarelor din instanțe (prin care SE POATE recunoaște dreptul) sunt făcute exact din vina "profesioniștilor". Mai simplu ar fi să respectăm pur și simplu Legea, și să dăm dovadă de omenie.

Așa că orice notar poate să îi arate doamnei care a întrebat cum se întocmește o cerere de consultare a dosarului, pentru că-ȘI știe propria lege de funcționare.

Aș putea să scriu eu una, dar, ghinion, n-am studii juridice și s-ar putea s-o îndemn greșit.

Așa că rog orice notar sau profesionist în drept, să arate o cale mai simplă prin care poate doamna consulta SEMNĂTURA de pe un act (testament), pentru a se lămuri.

și ca notă, EU mi-am văzut semnăturile înscrise în fals, chiar am arătat peste 12 puncte diferite dintre semnătura bunicului și cea de pe acte (și 12 puncte comune cu scrisul făptuitoarei). Fără folos momentan, dar nu s-a terminat încă, nu se va termina decât la aflarea Adevărului.

Mulțumesc, deși nu am interes direct. DAR îmi doresc o lume îăn care oamenii se ajută, iar Legea, cât de stupidă e, e respectată (sau schimbată Legal).

***pentru admini/ moderatori: vă rog să lăsați link-ul, n-am nici o legătură cu acel site, DAR e o legtură edificatoare despre mentalitatea unuia care NU vrea să înțeleagă ce a făcut. Plus că mi se pare că ar putea descrie frumos, literar, condițiile din penitenciare. Are talent...

raluk0207 a scris:

Ba neaparat.
1. Condamnarea unui asociat nu atrage dupa sine inchiderea biroului.
2. Suspendarea notarului intervine pentru infractiuni savarsite numai cu intentie.
3. Cat timp hotararea nu a ramas definitiva, poate profesa fără probleme.
4. Presupunand ca era cercetat la acel moment, imprejurarea nu atrage dupa sine anularea actelor pe care le-a perfectat. O condamnare nu produce efecte retroactive.
5. Repet. Daca erau probleme, nu ati fi găsit biroul deschis si in stare de funcționare.

Exact asta am spus:
Primul notar, TudoXXXXX VioXXX a fost condamnat că a sechestrat o persoană ÎN CABINETUL NOTARIAL, apoi l-a deposedat PRIN ACT încheiat la el în birou, de o proprietate de vreo 200.000 mii de euro. Definitiv. Asta prin 2014. Eu prin 2015, am depus laJudecătoria Brașov și la PCA Brașov acte eliberate de ACELAȘI birou notarial.

În 2015-2016, biroul s-a închis că ȘI doamna BUxxx Valexxx Doixx a fost trimisă în judecată sau ceva pentru întocmirea de acte pentru fraudarea fondurilor europene.

Că l-a bătut pe unul să semneze acte notariale în biroul lui, presupun că e conf. pct. 2 din ce spuneți. La asociată, acte (făcute la același birou) pentru fonduri, la fel.... Sau?

Acum, dacă spuneți că am depus acte false, eliberate de un birou notarial care funcționa nelegal (ilegal), ARE ACELAȘI ANTET, la instanță, vă rog să mă lămuriți. Măcar să fiu în culpa de a depune fără să știu, nu în vina de a fi știut.... o.O

Dacă sunt doi sau mai mulți, arhiva rămâne la firmă (birou notarial), iar acel birou FUNCȚIONEAZĂ.

Acum e închis, și caut ca tâmpitul exemplarul de la notar, care a umblat liber "prin libertate" și n-am idee unde e arhiva. Am găsit DOAR un exemplar din TREI (e încheiat testamentul în 2010), exemplar care a fost ȘI în arhiva notarului, ȘI la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov (depus DE PARTE - FĂPTUITOR, NU NOTAR!), ȘI la Judecătoria Brașov la datade (abia ) 30 ianuarie 2017. Dar misterele sunt făcute să fie lămurite, CUM a putut un exemplar de la NOTAR să fie și la celelalte două instituții, depuse de FĂPTUITORI, nu de NOTAR. :D

___

Haideți să nu ne contrazicem de dragul discuției, puteți mai bine să îi explicați doamnei care a întrebat CUM să obțină LEGAL o copie după testament, ca persoană interesată. ȘI MAI IEFTIN DECÂT AM SPUS EU, prin acțiuni (ca bani și timp).

DACĂ obține o copie, vede semnătura, poate merge totul mai repede, în orice sens, și chiar și instanțele sunt mai libere, nu?

Că doamna a întrebat doar CUM POATE SĂ VADĂ semnătura, atât...

___

Nu de alta, dar fiind notar, ȘTIȚI cum poate (în afară de cele trei căi indicate de mine) să obțină o copie. Eu în dosarul meu n-am treabă, în trei ani am făcut cât alții în 10, așa că mai am timp ;)

Mulțumesc.

Daca un notar nu ar fi avut drept de practica, indiferent de motiv, va asigur ca ii gaseati biroul inchis.

Nu neapărat.

TV din Brașov (nu dau nume), condamnat la închisoare 7 ani (pentru sechestru de persoană în biroul notarial propriu), a mai avut deschis biroul notarial până când partenera lui (BVD) a fost trimisă în judecată (pentru altă faptă - ceva cu DNA și milioane din fonduri europene..., nu vorbim de tipul de notari de acolo). Sau poate e specific Brașovului, nu știu. Dar biroul a mai fost deschis vreo doi ani, chiar și după cercetarea partenerei notariale.

Și caut și eu de 3 ani de zile testamentul de la bunicul meu, dar se pare că nu mai e mult și-l găsesc...

Cert e că dacă notarul NU era într-un birou individual, biroul mai era deschis.

Pe de altă parte, dacă notarul nu a fost condamnat definitiv, putea practica.

S-ar putea să fie făcută doar o "acțiune în constatare" (pentru existența unui drept - 20 lei taxa) prin care să se ceară o COPIE după testament... o.O

Sau pe contencios, obligația de a face. Făcută în urma cererii de a consulta testamentul la notar, notarul dă o încheiere de admitere sau respingere (trebuie să o dea, iar în lipsa încheierii de respingere, în 30 de zile tot contencios ;) ), apoi cerută copia (50 lei).

Ceva de genul.

*interesul legitim fiind cel de parte în dosarul de indiviziune actual, față de partea contrarie, mergând la calitatea lui în dosar (chiar în LIPSA unui dosar - pentru a se vedea dacă are calitatea pasivă de a fi dat în judecată pentru indiviziune - în vederea unui proces....).

Zoya a scris:

ni_leta a scris:

Va multumesc mult pentru raspuns, dar pot solicita sa fie depus testamentul in copie la dosar pentru a verifica semnatura? Si cum pot afla daca notarul respectiv este inculpat intr-un dosar? Ar fi o coincidenta prea mare in ce priveste numele (care nu este deloc comun)si cele doua prenume.
Multumesc din nou.

Inteleg ca dvs., in calitate de mostenitor legal, va judecati cu legatarii sau in alta calitate? Si daca va judecati cu privire la ceva strans legat de acest testament, cum de acesta nu este chiar prima proba depusa la dosar? Cu privire la ce anume va judecati? Sa intelegem si noi ca altfel fiecare isi da cu presupusul ...
In principiu, puteti solicita depunerea originalului si invoca art. 304 si urm din NCPC cu privire la inscrierea in fals.

Presupun că la asta se referă: www.avocatnet.ro/content/for...

Ca notă, răspunsurile mele se refereau la moștenire. Pe de altă parte, se poate arăta interesul legitim (pentru prezentarea testamentului, nu neapărat atacarea lui) în acțiunea de ieșire din indiviziune (față de calitatea presupusului legatar). Dar nefiind un subiect pe care-l stăpânesc, las pe cel care a întrebat să clarifice, și pe cei mai competenți (pe subiect) să răspundă...

Pentru subiectul din link, art 1033-1048 NCC, dacă este proprietară în urma moștenirii inițiale.


Evident că deși am răspuns la întrebare corect (spun eu), DAR pentru că nu e exact ce are nevoie cel care a întrebat, din cauză că am presupus că e o moștenire, îmi recunosc culpa de a fi presupus greșit.

@Quartila

Și dacă va asculta și face tot ce ați sugerat aici, și pierde.
Cine suporta toate sumele avansate cu avocații și expertizele ?
Pentru că până la urmă nu are decât o presupunere, nu un fapt concret.
Îi dați banii înapoi că v-a ascultat ?

Dacă puneți aceeași întrebare de 7 ori... în fine.

Am răspuns la întrebare, îmi cer scuze dacă nu e exact ce a întrebat cel care a formulat întrebarea.

Oricum trebuie făcut un partaj succesoral, dacă se face la instanță:
1. Taxa judiciară de timbru tot trebuie plătită. DAR nu trebuie plătită de mai multe ori (și i-am spus lucrul ăsta). N-am de gând să întreb ironic dacă îi dați D-vs. banii pe taxa plătită de mai multe ori, pentru că e evident că nu. Dar e un lucru bine de știut că mai multe capete de cerere care au aceeași finalitate, se timbrează doar O DATĂ.
2. Atacând ȘI testamentul (anularea lui), odată cu reducțiunea lui (partajul succesoral), nu cheltuie în plus, DAR POATE să ceară și testamentul în original (de la TOATE părțile - legatari), ȘI o copie certificată după dosarul succesoral de la notar, unde poate vedea semnătura, pentru a se lămuri dacă este sau nu semnătura defunctului. Dacă va crede că NU E semnătura defunctului, poate:
3. Denunța testamentul ca înscris în fals (nu fals în înscris - am arătat CUM poate denunța testamentul corect! - în caz contrar sigur pierde, indiferent dacă este sau nu falsă semnătura). Față de taxa ce trebuie achitată pentru partaj, am arătat cât costa în urmă cu doi ani, EXACT pentru a vedea dacă să ceară expertiza sau nu. De asemenea am arătat și la ce folosesc expertizele (bine, nu tot, dar nu era întrebarea la ce folosesc expertizele pe de-a-ntregul).

În legătură cu semnătura pe testament, "cu degetul". O persoană bolnavă de cancer, în stadiu terminal, se presupune că sub medicație, uneori nu are discernământ, nu? Indiferent de prezența notarului, dacă ia morfină nu cred că se poate garanta că are discernământ... Și n-am idee, de aia nu am scris nimic, dar nu trebuie oare și un certificat medical DACĂ persoana este bătrână (iar nu a spus nimic cel care a pus întrebarea, așa că nici eu n-am scris nimic - deși în noul cod de procedură civilă e obligatoriu un certificat medical). Sau dacă cel/ cea în a cărui grijă e persoana îi și administrează medicația (îndeplinește funcția de infirmier), nu se pune nici o întrebare? Bine, dacă se pleacă de la premisa că orice notar, orice ar face, e corect... probabil că n-ar mai exista instituția denunțului înscrisului în fals (și nu a falsului în înscris - ce ar presupune modificări ale testamentului, făcute DUPĂ autentificarea testamentului - dar de aceea există un original al testamentului la notar TOT TIMPUL), nu?


Față de faptul că plătesc sau nu eu pentru alegerile ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ ale altora (a celui care a întrebat sau a celor care citesc), nu pot spune decât că nu pot plăti pentru deciziile altora. DAR ÎMI DORESC CA OAMENII SĂ ȘTIE ÎNAINTE SĂ ALEAGĂ. Și de asemenea SĂ ȘTIE FORMULAREA CORECTĂ, pentru a nu pierde pe procedură. Eventual pe dreptul de dispoziție a părților, pentru că nu a avut dreptate în ceea ce a crezut. Dacă vă deranjează ca oamenii să fie informați corect (și am încercat să scriu cât de corect știu eu), este problema D-vs..

EVENTUAL VĂ ROG SĂ CEREȚI, și cer și eu, SĂ-MI ȘTEARGĂ MODERATORII POSTĂRILE dacă sunt atât de inutile sau dezinformează. Și v-aș ruga, ca odată cu cererea să-mi fie șterse postările, să oferiți răspunsuri întrebării puse, eventual mai corecte, pentru că cel/ cea care a întrebat probabil se așteaptă la un răspuns aplicat la întrebare (întrebări, pentru că sunt mai multe).

Încă odată, îmi cer scuze că am răspuns la întrebări, de de nervi ați repetat aceeași postare de 7 (ȘAPTE) ori, și vă doresc o zi frumoasă.

Vă spun din experiența mea, sper să vă ajute.

În primul rând trebuie să denunțați testamentul ca "ÎNSCRIS ÎN FALS", nu ca "fals în înscris". Am scris cu litere mai pentru că este posibil ca și dacă demonstrați că semnătura testatorului este falsă, să pierdeți procesul (instanța ar fi investită cu falsul în înscris și nu s-ar putea pronunța asupra înscrisului în fals - există jurisprudență, dar nu o caut acum - plus că s-ar putea ca la sfârșitul procesului să decădeți din termenele civile și penale de a denunța testamentul ca "înscris în fals").

Ca notă, "înscrisul în fals" se referă la actele AUTENTICE (încheiate la notar), deci și la testamente. Explicația este în regimul special al actelor solemne, autentificate de notar, de aceea procedura specială...

Indiferent dacă acțiunea pe care o deschideți este de reducțiune a testamentului sau anularea testamentului, puteți cere să vedeți originalul și să tăgăduiți semnătura testatorului dacă nu o recunoașteți. IMPORTANT - puteți denunța falsul actului (în acest caz "înscrisului în fals"), PÂNĂ CEL TÂRZIU la termenul următor!

Notă: puteți cere toate (și reducțiunea, și anularea testamentului, și partajul): conform OUG 80/2013, dacă scopul acțiunilor au aceeași finalitate, se plătește doar O (UNA) taxă de timbru la valoare. Nu lăsați nici instanța, nici avocatul să vă impună mai multe taxe. De asemenea, teoretic, se poate timbra DOAR masa succesorală cerută (nu întregul, așa cum practică instanțele, dar asta e altă poveste). Introducând acțiunea pentru toate aceste cereri, sunteți protejată, iar instanța SE POATE pronunța asupra lor (în caz contrar este oprită să se pronunțe pe ce nu s-a cerut). Există și ceva jurisprudență/ practică unitară de la ÎCCJ în acest sens, n-o am la îndemână acum.

Pentru expertiză vă sugerez să folosiți alte acte autentice ale defunctului (acte notariale, acte date în fața funcționarilor băncilor, etc.), și să REFUZAȚI actele scrise de mână (pentru că legatarii, dacă ei au falsificat semnătura defunctului, cu complicitatea notarului care a înscris în fals actul, vor putea depune oricâte înscrisuri de mână făcute de ei - caz în care prin expertiza se va constata că semnătura este făcută de cel care a făcut și înscrisurile de mână, care evident pot fi făcute de cel care a semnat în numele defunctului).

Expertiză GRAFOSCOPICĂ - se vede dacă actele au suferit modificări ȘI expertiza GRAFOLOGICĂ - se compară scrisul. Vă sugerez să le cereți pe amândouă (una era aproximativ 1000 lei la un moment dat).

De asemenea vă sugerez să cereți expertiza pe TOATE exemplarele testamentului (dacă sunt mai multe).


Rezultat - dacă instanța constată că testamentul este înscris în fals, în urma expertizei:
1. toate exemplarele sunt anulate, INCLUSIV cel care RĂMÂNE la notar. Cel de la notar va fi "tăiat" cu pixul, va purta mențiunea "ANULAT" și i se va atașa hotărârea judecătorească prin care a fost anulat.
2.1. Dacă legatarii nu au participat la înscrierea în fals, procesul și partajul se desfășoară ca și cum testamentul nu a existat niciodată.
2.2. Dacă unul sau mai mulți legatari au participat la înscrierea în fals, în favoarea lor (evident, de aia sunt legatari), intervine devoluțiunea și sunt înlăturați de la moștenire. Cei care nu au participat (dacă sunt) rămân la partajul judiciar conform legii (vezi 2.2.).

*Mie mi s-a prezentat testamentul după 6 ani (ȘASE), și încă nu am reușit să mi se aprobe expertiza, deși am indicat și făptuitorii, dar este un caz special la mine... Până la urmă tot se află adevărul.


Sper să vă fie de folos într-un fel, și succes.

EDIT: am uitat - exemplarul de la notar nu părăsește biroul notarial, decât în condiții speciale, în rest se deplasează instanța, experții, etc., la notar. Nici când e anulat testamentul, nu se scoate din arhivă, vezi mai sus. În schimb, exemplarele de la legatari se pot cere ÎN ORIGINAL, și puteți cere "asigurarea probelor" pentru a nu putea fi modificate/ pierdute....

**Dacă biroul notarial este închis (în urma trimiterii în judecată/ condamnării notarului), arhiva lui va fi ori la arhivele statului, ori la alt notar, aici nu știu sigur... o.O Dacă în schimb biroul notarial NU este închis, toate actele întocmite de notar sunt tot acolo (indiferent dacă notarul e condamnat sau nu).

EDIT 2: Pentru a vă alege avocat, puteți să le puneți două întrebări, dacă știu să răspundă este posibil să fie buni:
1. Există cale de atac la admiterea de probe și care sunt condițiile?
2. Pentru un proces început pe vechiul cod civil, care sunt condițiile pentru asigurarea și admiterea probelor? (știu că nu va fi supus procesul codului vechi, dar întrebarea e bună).

După trei ani de zile de luptă, NU mai puteți folosi a treia întrebare, că au început s-o treacă pe citații ;) (termenul de contestare a taxei de timbru), în schimb puteți să întrebați care e eroarea evidentă din art. 33 și 39 din OUG 80/2013 (e eroare materială a legiuitorului - mă mir că nu s-a prins încă nimeni o.O). Vă scriu mai târziu răspunsurile, eventual în privat.

Alegeți separația de bunuri și păstrați casa ca bun propriu (și construcția nouă - cel puțin în prima fază - e mai greu la partaj și prin judecată)...

Art. 312

Regimurile matrimoniale

(1) Viitorii soţi pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională.

(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Si inca ceva, xlad, fiindca am vazut ca a aparut intr-o postare anterioara a dvs.: nu exista renuntare in favoarea cuiva; si-asa majoritatea oamenilor invoca asta aiurea; nu-i mai induceti in eroare si dvs.

Aveți dreptate, m-am exprimat greșit. Prin "renunțare" (pe care am pus-o între ghilimele, pentru că nu e o renunțare) înțeleg acceptarea moștenirii și în același timp vânzarea moștenirii în schimbul sultei (a "despăgubirii" - iar între ghilimele) către ceilalți moștenitori, sau doar către cel care a plătit.

De ce consider că este o acceptare a moștenirii și apoi o vânzare?

Pentru că nu poate fi făcut un partaj succesoral fără acceptarea moștenirii (nu poți transfera sau dispune de ceva asupra căruia nu ai dreptul - deci prima dată trebuie să aibă dreptul asupra moștenirii, adică să accepte moștenirea tacit). Aici ar mai fi aspectul acceptării moștenirii fără beneficiul de inventar, fiind acceptare tacită, pe vechiul cod.

Întradevăr o renunțare nu poate fi făcută în favoarea cuiva, pentru simplul motiv, așa cum am scris mai sus, că nu poți dispune de ce nu ai, renunțarea fiind exact ce-i spune numele, chia ro renunțare la dreptul asupra moștenirii, iar dacă nu ai dreptul asupra moștenirii nu poți să o dai cuiva (în favoarea cuiva), la fel cum nici nu o poți vinde sau să fi despăgubit pentru un drept pe care nu îl ai. Deci este o acceptare a moștenirii, zic eu.

Și este o vânzare, pentru că se vinde ceva (dreptul asupra moștenirii), contra unei sume de bani.

Dacă era pur și simplu o renunțare nu se consemna suma de bani.

Îmi pare rău dacă prin exprimarea mea am indus în eroare pe cineva. Sper ca oricine citește discuțiile de pe forumuri să le ia ca opinii, nu neapărat ca adevăr absolut. Și să verifice fiecare afirmație, chiar dacă pare "adevărată", sau chiar dacă acea afirmație convine intereselor celui care citește.

Și mulțumesc pentru că mi-ați atras atenția unde am greșit.