Copilul, la inceput a spus ca ramane ca ii este dor (desi programul functioneaza de 8 ani), tatal: "nu ma opun vointei copilului". Incet incet copilul vorbeste pe un limbaj ce nu pare deloc din zona varstei sale "doar tu ai decis programul acesta, tu si instanta" "nu te-ai gandit niciodata ca trebuie sa stau mai mult cu tata" .....
Eu sunt de acord ca varsta isi poate spune cuvantul dar sustinerea relatiei cu ambii parinti nu e normal sa fie facuta si de catre parintele nerezident? Eu am fost mereu fair si am explicat cum un copil are nevoie de ambii parinti....ce anume poate justifica schimbarea de atitudine decat o viziune distorsionata facilitata sistematic de catre celalalt parinte? Dar in Romania alienarile sunt "rezervate" parintilor rezidenti si cazul meu cel mai probabil nu are precedent sau credibilitate. Am avocat, da. Procedurile dureaza f mult. Intre timp copilul e reticent la a avea contact. Am auzit si ca "tu doar vrei sa ma iei" - in contextul in care eu sustineam doar ca ne vedem normal, merge apoi inapoi in program de vizita. Tatal, pe langa, sustinea de-asemenea ca el nu a fost de acord cu hot judecatoreasca. Nu a cerut niciodata schimbare de program - mediere sau judecatorie. Un copil de 10 ani intelege daca i se explica ce e bine pentru el...dar aici ar trebui sa ambii parinti sa sustina relatiile copilului cu ambii.....
Copil de 10 ani, de la 2 ani in custodie partajata cu program f larg de vizita (2 zile intr-o sapt, 3 zile in urmatoarea, vacante impartite). La 10 ani, deodata (nu chiar deodata ca sigur s-a facut sistematizat o "picurare" de atitudini si pareri spre alienare), copilul spune ca nu mai vrea sa revina la parintele rezident. Parinetele nerezident, cel care acum are copilul la el, afirma ca "nu se impotriveste dorintei copilului". Sunt sanse sa se rezolve? Parintele rezident incearca in fel si chip sa tina legatura cu copilul dar acesta devine tot mai reticent.
O bucata de pamant, deocamdata in proprietatea unuia dintre asociatii unui SRL, cum se poate trece cel mai simplu si sigur pe o persoana juridica (cea in care respectivul este chiar asociat).
De asemenea, ce drepturi decurg din aceasta miscare, pentru eventualii mostenitori ai respectivului asociat? Mai poate revendica pamantul de pe persoana juridica? (in caz de deces)
In discutiile pentru a cadea de acord asupra sultei, partenerul cere jumate din tot ce considera ca am pus in comun la construirea casei:
- costuri initiale pt contractarea creditului (taxe, comisionae banca, etc)
- costuri initiale de la notariat
- asigurare casa la initierea imprumutului...
Chiar asa? Acestea sunt costuri considerate ca si partajabile?
In plus, sunt cazuri unde eu am pus bani din propriul buzunar, cash pentru investitii in casa cu intelegerea ca el imi va da pe parcursul anilor jumate din acei bani (in general imparteam totul la 2, nu tineam bani la comun decat strict pe cheltieli). Nu mi-a mai dat...ca am ajuns in situatia ca ne despartim dar imi cre sa ii returnez ce a apucat sa dea.
Mi se pare total nedrept, cand eu am tot sarit cu banii pe loc si am avut incredere ca mi-i returneaza, acum sa fac fata din nou tot pe loc, dupa ce oricum, daca mi-ar fi returnat la timp, aveam si eu cum sa imi gestionez economiile.
Tot spune ca pana la urma e ca si cum mi-am cumparat singura cu banii mei ce e in casa....dar daca stiam ca doar pe mine ma bazez, in cele din urma, as fi calibrat si eu altfel investitiile. Asa ceva se ia in considerare intr-o negociere...fie ea si la mediator.
Mi se pare un mare abuz de incredere si simt ca platesc doar entru prostia mea.
In plus, faptul ca cere bani inapoi de pe orice investitie nu il inteleg. E ca si cum ar fi stat in casa fara sa contribuie cu altceva decat cheltuieli curente....
E normal asa?
Unde statea el si nu platea decat contributie la chelt curente?
Multumesc. Cam asta e abordarea. Stiu si de sulta si incercam totusi sa ne intelegem sa ajungem la o concluzie....amiabil. pana la urma important ar fi sa ne continuam viata si sa facem cat mai lin trecerea asta pentru un copil pe care il iubim aandoi si pt amandoi e prioritar.
Traiesc in concubinaj si avem un copil de 2 ani. Casa e luata cu credit cu amandoi codebitori (pe numele lui si eu codebitor). Casa - actul de proprietate e de asemenea in coproprietate 50-50.
Incep procedura de tutela asupra copilului. Consider ca o obtin si cu domiciliu in casa in care si stam.
Dupa aceea, e un motiv viabil pentru a cere si casa - faptul ca e copilul la mine si in acea casa stabilit domiciliul? Inteleg ca in principiu suntem egali....
Ideea e ca e un razboi psihologic continuu, motivele nu e nevoie sa le mai detaliez...agresiunile nu sunt majore si nu le pot dovedi ...insa aparent el nu vrea sa ajunga la o intelegere si sa plece el din casa.
In general, pentru mine e un prizonierat, in care el exercita ce libertati vrea caci atata timp cat nu ma bate destul de rau incat sa iau ordin de restrictie, daca nu vrea sa plece din casa, e clar ca legea nu prea ma ajuta.
Dupa un proces de tutela, daca eu nu mai vreau sa stau in casa cu el, are cum legea sa ma ajute? Sau e doar daca plec eu?....cu tot cu copil, evident.
avocatnet.ro explicăm legislația
