Activitate ContSters396991

Subiect conexat cu
www.avocatnet.ro/forum/discu...

Speța este următoarea:
Persoana în cauză, XY, ia la cunoștință despre o infracțiune comisă cu violență și se simte obligat să o denunțe. Organul judiciar solicită o expertiză medico-legală psihiatrică pentru stabilirea discernământului lui XY în momentul săvârșirii infracțiunii, întrucât XY susține că nu are informații despre făptuitor și împrejurările în care s-a comis infracțiunea dar cunoaște identitatea victimei și a observat că aceasta prezintă semnele vizibile ale unei agresiuni. Pe lângă acestea, XY are cunoștință despre faptul că victima și-a scos un certificat medico-legal care atestă existența infracțiunii.
Încunoștințarea lui XY despre infracțiune s-a făcut ulterior comiterii acesteia, prin contactul vizual cu victima, nu prin prezența la locul faptei. XY nu a fost martor la săvârșirea infracțiunii, fapt pentru care refuză expertizarea psihiatrică.

De exemplu dacă a fost încălcat acest articol de lege:
Legea 487/2002, Art.10
”(1) Evaluarea sănătăţii mintale se efectuează, prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru.
(2) Evaluarea se va realiza în instituţii de sănătate mintală, autorizate şi acreditate conform legii.”

Legea 487/2002
Art.54
”O persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte că persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că:
a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.”
Art.56
”(2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute.”
Art.57
”(1) Transportul persoanei în cauză la spitalul de psihiatrie se realizează, de regulă, prin intermediul serviciului de ambulanţă. În cazul în care comportamentul persoanei în cauză este vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, în condiţiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranţă şi respectării integrităţii fizice şi demnităţii persoanei.”

Referitor la Art.54
Un ”medic psihiatru abilitat” care se află în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu dar în afara unei instituţii de sănătate mintală, autorizate şi acreditate conform legii, poate hotărî că o persoană suferă de o ”tulburare psihică”?
Referitor la Art.56, alineatul 2
Persoana în cauză are dreptul de a fi informată cu privire la motivele solicitării internării, înainte de procedarea la transportarea ei conform art.57?
Referitor la Art.57, alineatul 1
Este permisă imobilizarea persoanei, în scopul transportării acesteia la spitalul de psihiatrie, cu un mijloc care o penetrează fizic (gen seringă)?

tgeorgescu a scris:

Prin pedepse corporale se intelege: torturarea, biciuirea, taierea mainii drepte, castrarea, desfigurarea, etc.

Sancțiunea corporală este o sancțiune aplicată corpului, de aceea se și numește astfel.
Tratamentul medical este aplicat corpului, corpul fiind persoana în sine, deci este o sancțiune corporală.
Codul Penal, Art.108
”Măsurile de siguranţă sunt:
a) obligarea la tratament medical;
b) internarea medicală;
c) interzicerea ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
d) confiscarea specială;
e) confiscarea extinsă.”

Dacă față de cetățeanul respectiv se dispune măsura internării nevoluntare pentru comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, aceiași măsură trebuie să se dispună față de toți cetățenii care au comis aceiași faptă. Este vorba de un cetățean cu simț civic, care nu tolerează discriminarea și fărădelegea.

P.S.
Prima întrebare a procurorului nu a fost în van.

aidu a scris:

Procurorul a intrebat:
-daca se evidentiaza existenta unei maladii psihice de natura sa afecteze capacitatea persoanei de a discerne sau de a se stapani
-daca subiectul a actionat cu discernamant in momentul comiterii infractiunii

Comisia de expertiza a raspuns primei intrebari ca inculpatul sufera de tulburare de personalitate paranoida.

La a doua intrebare: ‘discernamant pastrat’, cu referire la momentul examinarii si cel al savarsirii faptelor.

V-au păcălit să vă dați consimțământul pentru efectuarea expertizei/consultului psihiatric și iată că v-ați ales cu un diagnostic.
Codul Penal, Art.110
”Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.”
Conform prevederilor acestui articol, internarea nevoluntară se poate dispune doar pe baza unui diagnostic medical, deci oricând puteți fi internat/ă nevoluntar, chiar dacă experții psihiatrii au confirmat că aveți discernământ.

În Decizia nr.527 din 14 iulie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "internarea nevoluntara, prin natura sa, fara a constitui o sanctiune privativa de libertate, reprezinta o masura care priveaza de libertate* persoana internata nevoluntar, în sensul ca aceasta nu are libertatea sa paraseasca institutia medicala în care a fost internata împotriva vointei sale sau fara consimtamântul sau". Aceasta masura nu vizeaza sanctionarea unei persoane pentru savârsirea unor fapte penale, ci are ca scop protejarea persoanelor cu tulburari psihice, în considerarea starii lor de vulnerabilitate, precum si protejarea celorlalte persoane aflate în imediata apropiere a acestora, dând astfel expresie scopului pentru care Legea nr. 487/2002 a fost adoptata, de promovare, aparare a sanatatii mintale si prevenire a îmbolnavirilor psihice, respectiv de protectie a persoanelor cu tulburari psihice.”.
În cazul în care internarea nevoluntară este dispusă în baza articolelor 107-108 din Codul Penal, aceasta reprezintă o sancțiune supletivă, privativă de libertate*, întrucât este o măsură de siguranță ce se ia față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală.
În decizia CCR internarea nevoluntară este prezentată ca fiind o măsură în beneficiul persoanei, dar cum poate fi o măsură în beneficiul persoanei dacă în același timp este o sancțiune supletivă? Dacă ”masura nu vizeaza sanctionarea unei persoane pentru savârsirea unor fapte penale”, de ce se ia ”față de persoana care a comis o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată”?
În cazul în care se maschează o sancțiune considerată minimală, se maschează și discriminarea celor sancționați conform încadrărilor penale ale faptelor.

Prin acest denunț persoana în cauză nu se auto-încriminează deoarece denunță strict o infracțiune, acționând în spirit civic.
Codul de Procedură Penală, Art.290
”(1)Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.”