Legea nr.82/2011
art.25
(1) Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
.....
Norma metodologica de intocmire si utilizare a documentelor financiar-contabile, aprobata prin Ordinul 3512/2008, instituie obligatia pastrarii in arhiva a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum si a documentelor justificative care stau la baza inregistrarii in contabilitate.
Potrivit prevederilor acestei Norme, termenul de pastrare a statelor de salarii este de 50 de ani, iar termenul de pastrare a registrelor si a documentelor justificative si contabile este de 10 ani cu incepere de la data incheierii exercitiului financiar in cursul caruia au fost intocmite.
Încă o data simpla afirmație facuta in scopul realizării unei apărari nu este infracțiune.
Încă o data simpla afirmație facuta in scopul realizării unei apărari nu este infracțiune.
1.Decizia de a demisiona reprezintă actul unilateral de voinţă al salariatului şi nu poate fi „impusă” de angajator. Cu alte cuvinte, angajatorul nu are niciun temei legal în a influenţa decizia salariatului privind încetarea contractului de muncă prin demisie.
Dacă angajatorul dorea încetarea raporturilor de muncă cu salariatului, acesta avea la dispoziţie varianta concedierii, cu respectarea însă a dispozitiilor prevazute in Codul muncii.
2. Salariatul care a demisionat va putea să sesizeze instanţa judecătorească, solicitând anularea demisiei, în cazul în care pretinde că demisia a fost provocată de angajator.
In momentul in care se pierde un proces justitiabili au această tendință de a căuta țapi ispășitori.Stati liniștit orice ar fi spus consilierul judecătorul cauzei nu ar fi luat în seamă daca nu existau probe în sensul celor spuse.Mergeti cu actele la un av analizați motivele care au făcut judecătorul sa pronunte hotărârea respectiva si daca mai exista vreo cale de de atac.Cu plângerile penale nu rezolvați nimic (pierdeți timp,nervi etc),ce credeti dvs ca societatea recunostea pretențiile dvs.